Gândurile unui utilizator de droguri comentate de psiholog

Toți știu că drogurile sunt rele. Toți înțeleg că trebuie să te debarasezi de dependența narcotică. Însă prea puțini se întreabă ce se petrece în mintea unei persoane care utilizează droguri. Între timp, aproape zilnic în conștiința unui utilizator apar sute de gânduri disperate și chiar înfricoșătoare. Noi am colectat aceste gânduri, le-am generalizat și am rugat psihologul asociației obștești ”Viața Nouă” și al Centrului Comunitar ”Pas cu Pas”, Inna Vutcariov, să le comenteze.

”Utilizez deja de câțiva ani droguri, nu are sens să schimb ceva, oricum nu-mi va reuși…”

Niciodată nu e prea târziu să schimbi ceva. În viața întotdeauna există o oarecare incertitudine și nu poți afirma că omul care a pornit pe calea drogurilor este un om terminat. Cu toții ne dorim ca ziua de mâine să fie mai bună ca cea de astăzi sau, cel puțin, nu mai rea. Utilizatorii de droguri nu sunt o excepție. Important este să nu-ți permiți o existență lipsită de sens, care în sine ucide orice credință și încredere. Lupta pentru îmbunătățirea calității propriei vieți nu întotdeauna este legată de renunțarea ireversibilă la droguri. Cu regret, lucrurile nu sunt atât de simple. Este important să înțelegem că procesul de vindecare rămâne pentru toți un proces care decurge diferit și specific pentru fiecare om. Important este să păstrezi o dinamică pozitivă. La unii aceasta din urmă se manifestă în capacitatea de a recunoaște esența bolii sale, alții se decid să lupte pentru reducerea nivelului de comportament riscant în timpul drogării, folosind serviciile programelor de reducere a riscurilor. Nu contează ce program sau schemă de reabilitare ați ales. Important este să nu te dai bătut și să continui lupta pentru propria fericire.

Foarte mulți oameni, chiar după mulți ani de dependență, au găsit în sine forțe de a înfrunta această problemă. Este important ca omul să conștientizeze că drogurile sunt un drum spre nicăieri. Cu regret, un procent foarte mic de persoane înving de sine stătător dependența. De regulă, omul are nevoie de cineva care să-i ofere informația necesară, protecție și ajutor.

”Cu droguri e rău, dar fără ele e și mai rău …”

Este un lucru firesc când utilizatorul de droguri se confruntă cu depresia atunci când nu se află sub acțiunea substanțelor psihotrope. Această stare include elemente de deprimare, inutilitate, deșertăciunii vieții. Acum câteva luni, în cadrul unuia dintre grupurile noastre, am făcut o testare a utilizatorilor de droguri care considerau că au o stare acută de deprimare. Rezultatul a arătat că starea lor corespunde normei. Doar că pentru utilizatorii de droguri viața cotidiană, obișnuită, pare plictisitoare. Ei permanent oscilează între sevraj și euforie, de aceea pentru ei este specifică labilitatea și izbucnirile emoționale. Starea stabilă și echilibrată a unui om sănătos este percepută de ei ca depresie, rutină și plictiseală. Utilizatorii de droguri care se află sub influența substanțelor psihotrope văd și percep totul diferit – este o lume deosebită, cu alte culori senzații și emoții. Nimerind o dată în această lume a iluziilor, este foarte greu să găsești din nou bucurie în lucrurile banale. Trebuie însă să facem un efort și să învățăm să primim satisfacție de la lucrurile obișnuite: soare, o carte bună, flori, mare. Aceasta este posibil.

”Eu nu am nicio valoare și nimănui nu-i pasă de mine…”

Fiecare om uneori se întreabă: ”Dacă aș dispărea, va observa oare cineva?”. În asemenea situații merită să-ți amintești că ești unic. Deși pe Terra trăiesc încă alte 7 miliarde de persoane, nici unul dintre ele nu seamănă cu tine. Pentru a face față unor asemenea gânduri, încearcă să ajuți pe alți oameni. Aceasta îți va da simțul valorii și însemnătății tale. Anume din această cauză noi întotdeauna motivăm tinerii care sunt utilizatori activi să se implice în activitatea de voluntariat, să ajute pe alții. Fiecare dintre noi este necesar, valoros și util altora. Nu uita acest lucru.

”Cei din jur mă urăsc, pentru că nimeni nu iubește narcomanii, deși eu nu sunt așa …”

Există numeroase stereotipuri față de persoanele dependente. Se cunosc cazuri când utilizatorii de droguri încalcă legea, aduc prejudicii oamenilor apropiați și chiar celor străini doar de dragul dobândirii cu orice preț a unei doze. Puțini oameni înțeleg că dependența este o boală și omul, pur și simplu, nu este în stare să-și controleze comportamentul.
Pentru un dependent de droguri, instinctele și necesitățile primare sunt prioritare. Dezvoltarea spirituală și alte valori morale sunt, cel puțin, secundare. Este o consecință obișnuită a dependenței de droguri. Iată de ce utilizatorii de droguri își irosesc toate eforturile pentru dobândirea unei doze și această patimă înăbușă toate celelalte. Societatea nu este înclinată să accepte pe dependenții de droguri și aceasta este o mare problemă. Cu toate acestea, utilizatorii de droguri sunt oameni obișnuiți. Doar că s-au pomenit într-o situație dificilă și au aceleași drepturi ca și ceilalți.

”Eu am pierdut totul: serviciul, familia, prietenii, sănătate. Acum nu mi-a mai rămas nimic …”

Drogurile adesea te lipsesc de toate în viață – aceasta este adevăratul lor preț. Dacă utilizatorii de droguri nu ar pierde nimic, consumul de droguri nu ar fi o problemă atât de acută. Chiar și în cea mai disperată situație omului îi rămâne viața, posibilitatea de a alege și libertatea de acțiune. Trebuie să lupți pentru viață, pentru că este una singură și nu vei mai avea șansa să o repeți. Trebuie să descoperi în tine pasiunea de a trăi și să-ți focalizezi toate eforturile asupra luptei cu dependența și consecințele ei.

”Cred că dacă mă voi adresa la un centru sau instituție medicală, vor începe să-mi țină lecții moralizatoare, mă vor judeca și mă vor impune să mă tratez…”

Niciodată și în nicio circumstanță nimeni nu poate forța pe nimeni să se trateze de dependența de droguri. Este exclus. Dacă vă adresați la o organizație obștească care activează în domeniul sprijinului oferit dependenților, să știți că mulți colaboratori ai organizației au trecut ei înșiși prin aceeași experiență. Ar putea ei oare să vă judece? Categoric nu. Colaboratorii unor asemenea organizații se străduiesc să devină prieteni. Ei nu judecă și nu forțează, lăsându-i clientului dreptului liberului arbitru. Înainte de toate, trebuie să-ți înfrunți temerile, pentru că adesea utilizatorul însuși se autocondamnă, proiectându-și sentimentele asupra celor din jur.

”Când nu pot face rost de droguri, viața se transformă într-un infern … Anume de aceasta mi-e frică cel mai mult…”

Dacă te confrunți cu sevrajul fizic, acesta poate fi tratat prin programul de farmacoterapie sau dezintoxicare. Dacă nu știi unde să te adresezi, noi te putem informa și însoți la instituțiile medicale. În ceea ce ține de dependența psihologică, pentru depășirea acesteia este nevoie de timp suficient și sprijin permanent. Pentru aceasta există cursul de reabilitare care constă în restabilirea psihologică, biologică, socială și spirituală a personalității. Reabilitarea oferă un procent înalt de vindecare și o remisiune calitativă de durată.

”Nu pot renunța la droguri de sine stătător. Am încercat, dar nu mi-a reușit … ”

Este un lucru firesc. Nu trebuie să te percepi un ratat chiar dacă ai încercat de 10 ori și nu ai reușit. Aici nu funcționează principiul ”ajută-te singur”. Oamenii, rămânând singuri în fața problemei, pot suferi eșec și trebuie să acceptăm acest fapt. Utilizatorul de droguri care a decis să renunțe la acest viciu, are nevoie de ajutor. Aceasta nu trebuie să te sperie, ci doar să-ți dea un imbold să te adresezi la specialiști și la acei care deja s-au eliberat de dependență. Aceștia din urmă au o experiență bogată pe care o vor împărtăși cu plăcere.

”Îmi amintesc adesea cum eram înainte de droguri. Pe atunci eram un tânăr (tânără) normal, nici nu știu cum am ajuns unde sunt…”

Întotdeauna există o cauză. Adesea după ”prima data” urmează perioade de trăiri puternice, sentimentului deșertăciuni, a disperării. Printre cele mai frecvente cauze se numără curiozitatea și frica de a fi respins. Or, de cele mai multe ori, oamenii încearcă drogurile la 15-16 ani, când adolescentul se caută pe sine și depinde de opinia grupului în cadrul căruia interacționează. Momentul când omul începe să reflecteze de ce a procedat astfel este deosebit de important pentru procesul de vindecare. De fapt, este o componentă a restabilirii și un pas înainte.

”Unii prieteni de-ai mei deja au murit. Eu știu ce mă așteaptă… un an mai devreme, un an mai târziu… ce mai contează…?”

Adesea drogurile suprimă frica în fața morții și înțelegerea valorii inestimabile a vieții. Chiar dacă apar asemenea gânduri, nu trebuie să admiți ca viața să curgă pe pantă abruptă. În orice moment te poți adresa cuiva după ajutor sau după un sfat, de exemplu, la un centru comunitar, oameni care au trecut prin experiența dependenții sau poate o persoană cu influență din viața utilizatorului de droguri. E greu să porți această durere de unul singur. Întotdeauna este mai ușor să împărtășești o parte din trăirile tale cu cineva. Aceasta îți va permite să-ți regăsești motivația și să te miști înainte. Nu trebuie să rămâi unul la unu cu dependența, pentru că această soluție nu va avea sorți de izbândă.

”Ce pot face cu toate acestea?”

Să te adresezi neapărat după ajutor. Nu trebuie să încerci să răstorni lumea de unul singur, nu trebuie să cauți pretexte de ce nu merită să o faci, nu încerca să fugi de realitate. Dacă decizi astăzi să renunți la droguri, ziua ta de mâine va fi neapărat mai bună. Fiecare om are șansa de a soluționa problemele legate de droguri. Nu există situații fără speranță de soluționare!