Vârsta medie a utilizatorului de droguri în Moldova este 15 ani. Anume la această vârstă majoritatea adolescenților încearcă pentru prima dată droguri. Unora drogurile nu le plac din start, alții nu vor înțelege nimic, dar pe cineva îl așteaptă o cale grea și chinuitoare a dependenței care se poate încheia fie cu victorie, fie cu moartea. Când ar trebui părinții să bată alarma? Care sunt indiciile care ne ajută să înțelegem că adolescentul a început să utilizeze droguri? Ce putem face dacă suspiciunile noastre s-au dovedit a fi adevărate? Despre toate acestea ne-a relatat psihologul Inna Vutcariov.

„Majoritatea încep să utilizeze droguri în perioada adolescenței și a tinereții, adică prima încercare, de regulă, are loc aproximativ până la 20-22 de ani. Unul dintre cele mai evidente și elocvente indicii ale faptului că adolescentul a început să utilizeze droguri este labilitatea emoțională frecventă și nejustificată. Acum el poate fi în stare de euforie, iar peste puțin timp devine depresiv și înrăit. Această stare se numește instabilitate emoțională”.

Aceste schimbări de dispoziție se pot produce pe parcursul zilei sau mai des?
Se pot produce pe parcursul zilei și chiar pe parcursul unei ore. Totul este foarte individual. Un semn alarmant poate fi, de asemenea, și reticența, retragerea bruscă în sine, când adolescentul deodată se închide în sine și începe să comunice doar cu un anumit cerc de persoane. Aceasta se observă mai bine dacă până nu demult adolescentul era deschis și sociabil și deodată s-a retras.

Ce altceva mai poate alarma un părinte?
Părintele ar trebuie să fie alarmat dacă copilul și-a pierdut interesul față de pasiunile care până nu demult aproape că constituiau sensul vieții lui. De exemplu, el timp îndelungat a colecționat sârguincios și cu o plăcere vădită modele de automobile sau a cântat la chitară și deodată s-a răcit și nu-i mai place lucrul respectiv. De asemenea, copilul poate deveni dezordonat, neglijent, neatent și uituc. Bineînțeles că părinții nu trebuie să pună imediat toate aceste indicii pe seama utilizării drogurilor și să ducă repede copilul la psiholog sau narcolog. Rețineți că perioada adolescenței în sine presupune anumite schimbări în modul de viață și de gândire al adolescentului. Toate trebuie privit în complex, sub diferite aspecte.

Ar trebui oare părinții să verifice telefonul adolescentului, să îi citească agenda personală și altele pentru a se asigura de lipsa pericolului?
Când părinții îmi povestesc despre asemenea situații, eu îi întreb: „Dar vouă v-ar plăcea, dacă copilul ar scotoci prin lucrurile voastre personale?”. Asemenea tentative de a afla adevărul sunt, de fapt, atentate la viața personală. Da, părinții tind să-și protejeze copilul de toate pericolele existente, însă asemenea metode nu vor duce la niciun rezultat, indiferent dacă părinții vor scotoci prin lucrurile personale ale adolescentului sau nu. Dacă adolescentul preferă o anumită acțiune sau comportament, el îl va aplica și practica oricum, în pofida obstacolelor impuse de părinți.

În acest caz, părinții ar putea încerca să afle adevărul prin intermediul prietenilor copilului sau învățătorilor, spre exemplu?
Varianta ideală este când între părinți și cadrele didactice (învățători, psihologi școlari) există o interacțiune strânsă. În realitate însă mulți părinți în general nu comunică cu învățătorii și viceversa.

Adolescentul trebuie să știe că mama sau tata telefonează periodic dirigintelui și discută despre el?
Doar așa. Totul trebuie să fie coordonat cu adolescentul. În general, trebuie să reținem că de la 14 ani orice adolescent este o persoană adultă care poartă responsabilitate pentru faptele sale. Deși până la 18 ani copilul depinde de părinți, el are dreptul, ca și oricare altă persoană, la viață personală. De aceea întotdeauna trebuie să îl informați că țineți legătura cu învățătorii lui. Aceasta însă nu pentru a-l controla, ci pentru a fi la curent și, în caz de necesitate, să îi veniți în ajutor. Nu trebuie să construiți garduri și să ridicați pereți în jurul copilului. Trebuie să construiți poduri pentru ca atunci când va avea nevoie să îl puteți ajuta și susține.

Cum pot fi construite aceste poduri la care te-ai referit?
În primul rând, petrecând timp împreună. Străduiți-vă să sărbătoriți împreună cu copilul diferite evenimente, zilele de odihnă, luați prânzul împreună. Este foarte bine să participați la petrecerile lui cu prietenii, însă o asemenea permisiune trebuie meritată. Copilul trebuie să fie sigur că într-adevăr sunteți interesat și nu sunteți motivat de dorința de a lua sub control spațiul lui personal.
Bine, să presupunem că părintele are anumite suspiciuni.

Cum ar putea începe discuția?
Părinții trebuie să poată aplica tehnica neprevăzutului. Iată, spre exemplu, vizionați un film împreună. Sau navigați împreună pe net. Găsiți, ca și cum întâmplător, un videoclip despre droguri. Arătați-l adolescentului, discutași-l și urmăriți reacția lui. Neapărat adresați-i întrebări, exprimați-vă părerea. Din practică se știe că adolescenții sunt mult mai dispuși să discute subiecte controversate pe seama exemplului altei persoane. Și rețineți – niciun fel de presiune, voce ridicată, tonalitate imperativă.

La ce vârstă putem începe discuția de prevenție pe tema daunelor narcomaniei?
Când copilul începe să se implice în contacte sociale ample, deseori se află în afara casei, fără părinți. Când apar interese specifice, precum discotecile, cinematograful, întâlnirile. Fiecare părinte simte această perioadă. Este momentul oportun de a-i povesti copilului într-o formă cât mai accesibilă că în societate există o asemenea problemă cum este narcomania și e bine ca el să știe despre aceasta cât mai multe pentru a se proteja. Este foarte important ca adolescentul să aibă siguranța că părinții vor fi de partea lui în orice situație, orice s-ar întâmpla.

Ce este de făcut, dacă adultul a aflat că adolescentul utilizează droguri?
Să nu încerce să facă într-o singură zi tot ce trebuia să întreprinsă pe parcursul ultimelor ani. Or, părinții, aflând că copilul a început să utilizeze droguri, imediat se culpabilizează și se străduiesc urgent să consolideze relația cu el, să îl educe și literalmente îi impun dragostea lor, îi interzic categoric să comunice cu prietenii, îl duc forțat la psiholog. Părinților, nu vă pierdeți cumpătul! Întotdeauna există ieșire din impas. În primul rând, discutați cu adolescentul ca și cu un adult. Povestiți-i despre sentimentele voastre. Fără strigăte, fără lacrimi și amenințări. Dacă copilul nu va dori să discute cu voi, propuneți-i să discute acest subiect cu cineva în care are încredere sau cu o persoană neutră (psiholog, consultant al unei organizații de profil). Rețineți că singura modalitate prin care îl puteți proteja de droguri pe copil este să faceți tot posibilul ca să poată avea încredere în voi și în cazul apariției greutăților, situațiilor incerte sau periculoase să alerge din răsputeri la voi după un sfat.