Șeful Inspectoratului General al Poliției, Alexandru Pânzari, din prima sa zi în funcția de șef al poliției moldovenești, se străduiește să fie mai aproape de popor. Profitând de bunăvoința dumnealui, am decis să-i solicităm un interviu și l-am întrebat direct cum luptă apărătorii ordinii de drept cu drogurile și când, în sfârșit, vom avea o poliție comunitară.
Domnule Pânzari, Dumneavoastră ați participat activ la dezbaterile publice ”Alternativa la detenție pentru persoanele dependente de droguri”. Ce V-a determinat să acceptați invitația noastră?
În primul rând, lupta cu narcomania și traficul de droguri ține de competența mea. În al doilea rând, eu am lucrat nemijlocit asupra descoperirii infracțiunilor în sfera traficului de droguri și cunosc problema din interior. În sfârșit, în cel de-al treilea rând, ceva timp în urmă am fost directorul Departamentului Instituțiilor Penitenciare, de aceea știu măsurile care se aplică acestor persoane și le pot evalua eficiența. În plus, poziția mea civică este una activă, de aceea am vizitat cu plăcere acest eveniment. Apropo, mulțumesc pentru invitație!
Cu plăcere! Revenind la dezbateri: Dumneavoastră ați susținut poziția majorității și ați fost de acord că narcomania este o boală. Într-adevăr credeți astfel?
Când acum mulți ani lucram în sfera prevenirii traficului de droguri, în evidență se aflau în jur de 200 de persoane utilizatoare de droguri. În afară de faptul că mă ocupam de descoperirea infracțiunilor, eu îmi făceam timp să discut cu aceste persoane. Majoritatea absolută afirmau că ei sunt captivii dependenței. Nici unul dintre ei nu și-a dorit un asemenea viitor, însă narcomania suprimă puterea voinței, distruge psihicul și sănătatea persoanei și acești oameni, care niciodată nu și-au dorit să devină narcomani, sufereau din cauza neputinței lor. Din punct de vedere științific, orice dependență este o boală. Opinia mea în acest sens este următoarea: utilizatorul de droguri este un pacient care are nevoie de tratament complex ce poate fi oferit nu doar de către medici, ci și de către alți specialiști în acest domeniu.
Cum vedeți rolul unui polițist obișnuit (raional, rural, spre exemplu) în lupta cu dependența narcotică și distribuirea drogurilor?
Rolul poliției este prevăzut foarte clar de legea cu privire la prevenirea și descoperirea infracțiunilor legate de droguri. Din fericire, astăzi urmărim o schimbare a tendințelor și un accent deosebit se pune de prevenirea infracțiunilor legate de droguri. Când mulți ani în urmă eram un polițist de rând, se cerea de la mine să raportez câte infracțiuni anume am descoperit. Aceasta nu este corect, fiindcă, în primul rând, noi trebuie să facem tot posibilul pentru a preveni aceste infracțiuni.
Vreau să mulțumesc tuturor ONG-urilor, precum și participanților altor structuri și persoane responsabile care îi invită pe colegii mei la grupuri de lucru și ne schimbă opiniile, abordările de la descoperire la prevenire. Aceasta nicidecum nu înseamnă că noi nu trebuie să descoperim infracțiunile. De aceasta se ocupă în prezent structuri serioase. Îmi doresc însă foarte mult ca la nivel local inspectorii de sector să aplice măsuri de prevenție, să participe activ la grupurile de lucru, să se întâlnească cu medici, organizații de profil și să găsească împreună soluție la problema dată. Spre exemplu, să redirecționeze persoana dependentă la centrele de reabilitare de la locul de trai, să le povestească despre ajutorul medical de care cel dependent poate beneficia în instituțiile medicale, precum și să-i informeze despre programele de reducere a riscurilor. Toate acestea pot ajuta persoana dependentă să-și corecteze comportamentul, inclusiv cel infracțional.
Care anume dintre departamentele poliției se ocupă de lupta cu drogurile? Cum are loc aceasta în realitate?
Avem un departament de profil pentru lupta cu traficul de droguri. De competența lor ține implementarea politicilor orientate spre prevenirea utilizării de droguri și lupta cu distribuirea drogurilor. În plus, avem departamente care se ocupă nemijlocit de lupta cu traficul internațional și intern, de lupta cu cultivarea și fabricarea drogurilor. Eu consider că noi trebuie să-i implicăm treptat în această activitate pe inspectorii de sector care se află zilnic în teren și identifică problemele cetățenilor. Noi am început deja să-i învățăm cum să reacționeze dacă depistează un utilizator în raionul său sau un loc unde se distribuie sau se fabrică droguri.
În general, trebuie să luăm în considerare că lupta cu drogurile se sprijină pe trei factori principali: reducerea ofertei de droguri; reducerea cererii la droguri și reducerea riscurilor aferente utilizării de droguri.
Suplimentar la munca realizată de poliție pentru prevenirea și lupta cu traficul ilicit de droguri, este foarte important ca să se reducă numărul utilizatorilor.
Colaboratorii poliției, împreună cu reprezentanții societății civile, vizitează, de asemenea, instituțiile de învățământ pentru a le povesti elevilor despre riscurile și daunele produse de droguri. Adesea la asemenea întâlniri invităm un fost utilizator care își descrie propria experiență și durere cu care s-a confruntat. Exemplul personal al luptei are întotdeauna o influență convingătoare asupra elevilor.
Cu toții știm foarte bine că drogurile implică nu doar utilizatorii în sine, ci și pe acei care le importă, le vând, le fac publicitate. Cum luptă poliția cu aceștia? Spre exemplu, cu acei care distribuie droguri sintetice prin internet și din diferite messenger-uri?
Noi reieșim din faptul că poliția trebuie să fie acolo unde este o problemă, un pericol. Până acum acest pericol era concentrat în cluburile de noapte, spre exemplu, iar astăzi acesta s-a transferat în internet. De aceea, în limitele legii, noi ne străduim să fim și acolo, în rețelele de socializare, messenger, în spațiul virtual. Legea însă ne limitează și noi, spre exemplu, nu putem bloca anumite hashtag-uri sau conturi. Deși în Europa o asemenea posibilitate există. Noi am încercat să propunem modificările corespunzătoare în legislație, însă nu am fost susținuți.
Cu toate acestea, avem o subunitate specială care se ocupă de infracțiunile comise în spațiul virtual. Deși internetul se dezvoltă foarte dinamic, în țara noastră pericolele în rețeaua internet sunt mai puține comparativ cu alte țări, inclusiv din Europa, Oricum, lucrăm asupra acestui domeniu.
Adesea văd prin oraș pe garduri inscripția ”Spice-uri” și numărul WatsApp sau Viber. Eu, ca și cetățean, mă pot adresa la dumneavoastră cu solicitarea de a întreprinde măsurile corespunzătoare?
Bineînțeles! Mai mult decât atât, eu chiar Vă rog pe Dumneavoastră și pe alți locuitori să se adreseze la poliție când vedeți asemenea lucruri – fotografiați-le și expediați-ne fotografia cu adresa exactă. O puteți face prin Viber, telefon, site-ul nostru. Noi examinăm toate cererile operativ și conștiincios.
Alături de știrile despre comercianții de droguri care au fost reținuți, apar periodic și știri că polițiștii se ocupă de re-comercializarea ilegală de droguri etc. Ați putea explica de ce mai apar asemenea cazuri, cu alte cuvinte, de ce polițiștii încalcă legea?
În momentul de față avem în jur de 8000 de colaboratori și, cu regret, ne confruntăm cu fenomenul corupției, precum și cu abuzul de serviciu, implicarea ilegală în activități criminale. Înainte de toate, acest fapt este cauzat de deficitul de cadre, precum și de competență insuficientă. Pe de o parte, mă deranjează când văd asemenea știri, însă pe de altă parte, eu înțeleg că noi suntem onești în fața cetățenilor țării, fiindcă cândva noi am promis că vom fi transparenți și vom vorbi deschis despre tot ce se întâmplă în poliție. Mai mult decât atât, noi vom lupta constructiv cu toate cazurile când polițiștii încalcă legea, mai ales când aceștia se implică în acțiuni ilegale legate de droguri.
Atitudinea mea personală este următoarea: eu consider că este o infracțiune când polițistul vinde droguri sau este implicat în comercializarea sau traficul de droguri. Gravitatea unor asemenea acțiuni este dublă, fiindcă persoana se află în exercitarea îndatoririlor de serviciu. Pedeapsa pentru asemenea fapte este destul de severă.
În ultimul timp vorbim mult despre așa-numita poliție comunitară bazată pe ”polițistul binevoitor”. Cum credeți, când va deveni în sfârșit poliția noastră așa?
Eu sunt mai optimist și consider că noi deja am reușit să obținem mai multe performanțe și poliția de astăzi este mult mai binevoitoare decât acum 20 de ani. Noi avem în poliție o zicală neoficială: fiecare acțiune provoacă o contra-acțiune. Dacă persoana cu care colaborează sau interacționează polițistul este binevoitoare, amabilă, atunci și noi vom fi la fel. Dacă însă el a încălcat legea, noi trebuie să fim profesioniști și să acționăm potrivit legii. Uneori aceasta are loc ceva mai drastic.
Eu sunt încredințat că pentru a crea o societate care să se dezvolte în siguranță, este nevoie de eforturile conjugate ale poliției și ale cetățenilor înșiși. Fortificarea securității publice pe calea implicării comunității în activitatea poliției este unul dintre scopurile noastre pe care le realizăm treptat. În patru raioane ale țării deja se aplică programul-pilot al poliției ”comunitare”. În baza rezultatelor obținute va fi elaborat un concept al activității de ocrotire a ordinii publice care va fi implementată începând cu anul 2018 – aceasta este, de asemenea, unul dintre scopurile ”Strategiei de dezvoltare a poliției pentru anii 2016 – 2020”.
Dumneavoastră ați fost șeful Departamentului Instituțiilor Penitenciare, de aceea cunoașteți din interior cum își ispășesc pedeapsa utilizatorii de droguri care au ajuns în detenție anume din cauza utilizării. Cum credeți, închisoarea noastră reușește să corecteze asemenea oameni?
Ați abordat un aspect foarte delicat. Un lucru pot să afirm în acest context – pentru orice încălcare a legii cetățeanul trebuie să fie pedepsit. Prin ce pedeapsă anume, aici deja trebuie să se expună specialiștii. Din practica mea, ca și cetățean, utilizatorul plasat în detenție nu ajunge întotdeauna să se corecteze. Există și alte măsuri, alternative la pedeapsă, care pot fi aplicate. Însă pedeapsa trebuie să fie inevitabilă. Eu nu consider că cele mai drastice măsuri pot corecta pe cineva. În fiecare caz luat aparte este nevoie de o analiză psihologică minuțioasă. Un lucru însă știu cu certitudine: omul trebuie să se simtă om, și nu deținut. Noi trebuie să avem încredere în el. Legea descrie expres limitele acestei încrederi.
Dumneavoastră ați lucrat în poliție acum 20 de ani și astăzi sunteți în fruntea acestei instituții. Ați putea compara atitudinea polițiștilor față de utilizatorii de droguri atunci și acum? Și, bineînțeles, însuși sistemul poliției – atunci și acum?
Dezvoltarea noastră se produce foarte dinamic. Altfel nici nu se poate. Pe atunci, acum 20 de ani, noi eram originari din URSS, viziunea noastră era complet alta, una care nu era deloc orientată pe cetățean. Totul se învârtea în jurul cifrelor, dar oare cetățeanul are nevoie de cifre? El are nevoie de certitudinea că se află în siguranță și că va primi protecție din partea polițistului când va avea nevoie de aceasta. Acum noi am decis să intrăm în dialog cu populația pentru a afla cu ce probleme se confruntă, ce îi neliniștește, ce așteptări au de la noi. Facem acest lucru pin diferite instrumente, inclusiv prin participarea la întruniri publice, forumuri, acțiuni, flashmob-uri și rețele de socializare. Deplasăm accentul de pe indicațiile centralizate pe necesitățile persoanei din diferite localități. Dacă anterior poliția era percepută drept o anumită putere, astăzi noi suntem un anumit serviciu care este orientat, în primul rând, pe necesitățile oamenilor. Inclusiv pe reabilitarea și ajutorul oferit persoanelor dependente.