În 2025, în Republica Moldova, unei persoane i s-a refuzat angajarea în cadrul direcției de poliție doar din cauza faptului că trăiește cu HIV. Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității a constatat că acest refuz reprezintă un act de discriminare. Cu toate acestea, Ministerul Afacerilor Interne (MAI) a ales să ignore decizia Consiliului. Mai mult, exemplul MAI a fost urmat și de alte instituții de stat – Ministerul Justiției, care are în subordine sistemul penitenciar, dar și Centrul Național Anticorupție (CNA).

Această situație ridică semne de întrebare grave într-o țară care afirmă că susține egalitatea, respectarea drepturilor omului și aspiră la integrarea în Uniunea Europeană.

De-a lungul mai multor ani, Asociația Obștească ,,Inițiativa Pozitivă” sesizează Consiliul pentru egalitate, depunând plângeri în numele persoanelor aflate în situații vulnerabile. Fiecare plângere depusă nu este o simplă formalitate birocratică – ci o încercare reală de a restabili dreptatea și de a elimina barierele care împiedică cetățenii să-și exercite drepturile fundamentale.

La 16 aprilie 2025, în Parlament au avut loc audieri publice asupra raportului anual al Consiliului pentru egalitate. Președintele instituției, Ian Feldman, a prezentat date despre cele mai frecvente forme de discriminare și a evidențiat progresele înregistrate. Însă, dincolo de statistici, se află cazuri reale ale unor oameni care au avut nevoie de protecție și sprijin.

O problemă constantă, adusă în atenția publicului an de an, rămâne nerezolvată: chiar și atunci când Consiliul stabilește că a avut loc un act de discriminare, instituțiile statului tergiversează punerea în aplicare a deciziilor, contestându-le în instanță. Aceasta duce la luni de așteptare, consum de resurse și incertitudine – iar în final, 91% din dosare reprezintă câștig de cauză, instanțele confirmând concluziile Consiliului. Timpul pierdut ar fi putut fi folosit pentru reformarea sistemului și sprijinirea celor afectați.

Un exemplu emblematic este cazul refuzului angajării unei persoane care trăiește cu HIV în cadrul MAI. Deși Consiliul a constatat clar că este vorba de discriminare, instituția a ignorat decizia, creând un precedent negativ pentru alte autorități. Ministerul Justiției și CNA au semnat ulterior un ordin comun care interzice angajarea persoanelor care trăiesc cu HIV – o interdicție care anterior nu exista în sistemul penitenciar.

Așa cum a declarat în cadrul audierilor parlamentare, colegul nostru, Evghenii Alexandrovici Goloșceapov: „Un asemenea comportament reprezintă o instigare la discriminare a persoanelor care trăiesc cu HIV din partea autorităților publice, iar responsabilitatea pentru această situație revine Ministerului Afacerilor Interne.”

În anul 2025, când în majoritatea țărilor din lume persoanele care trăiesc cu HIV sunt angajate cu succes ca medici, militari, polițiști sau piloți, în Moldova continuăm să rămânem ancorați în prejudecăți și frică. În loc să facem pași reali spre progres, mimăm doar mișcarea înainte.