Realitatea dură a anilor`90 i-a afectat pe toți în mod diferit. Cineva a fost ademenit de subcultura criminală a Chișinăului, altcineva – ispitit de droguri și alcool. Însă au fost și din cei care au simțit că pot merge împotriva curentului. Anume un astfel de om este și protagonistul nostru - un băiat crescut după regulile „cartierului”, care a devenit un apărător al drepturilor omului, avocatul Ion Schidu.
- Ion, ne cunoaștem din copilărie. Am crescut într-o curte, în aceeași atmosferă, însă viața noastră a urmat căi diferite. Ce îți aduci aminte din acele timpuri? Ce a urmat după perioada „străzii”?
E adevărat, am crescut într-un cartier cu o atmosferă specifică acelor timpuri. Provin dintr-o familie modestă, în care părinții au lucrat zi și noapte pentru a ne asigura, mie și surorii mele, o copilărie îndestulată. Deși eram elev într-un liceu din Chișinău, am văzut și am cunoscut „strada”. Mulți tineri pe care îi cunoșteam erau certați cu legea, iar consumul de droguri pentru ei devenise o adevărată cultură. Fiind adolescent, influențat de unda „de cartier” care domina atunci strada, era mult mai atractiv să fii printre cei rebeli. Înțeleg acum că alternativele pentru tineri ca mine, de fapt, nu erau „la vedere”. Mă refer aici la nepromovarea și accesul limitat la activități de dezvoltare prin sport, tehnologii, artă, știință, etc.
După divorțul părinților, anumite circumstanțe din viața mea s-au schimbat. Am înțeles că trebuie să depun mai mult efort pentru a mă întreține și pentru a-mi construi un viitor. Am absolvit liceul și m-am înscris la facultatea de drept. Am descoperit și îndrăgit sportul. Familia mă susținea cu plata studiilor, iar eu, după cursuri, încercam să câștig un ban, lucrând ca gardian, hamal, chelner, manager de oficiu, etc. M-am implicat în activități de voluntariat și am învățat multe din ele. Toate acestea m-au învățat să-mi organizez eficient timpul.
După absolvirea facultății am început să lucrez în domeniul drepturilor omului. Îmi iubeam lucrul, de aceea mă implicam în diferite activități și proiecte. Ca mulți începători înflăcărați, deseori am dedicat lucrului serile și week-end-urile. Până la urmă, efortul a adus roade: în cei aproape 13 ani în domeniului drepturilor omului, am conlucrat cu organizații non-guvernamentale, agenții de dezvoltare internaționale, am luat licență de avocat și am participat la programe internaționale de dezvoltare profesională, inclusiv în Statele Unite ale Americii. Acum am revenit pe băncile universității - sunt iarăși student – pentru a-mi aprofunda cunoștințele.
- Ion, ce te-a făcut să vrei să ajuți deținuții din Moldova? De ce anume pe ei și nu alt grup social sensibil?
Pe parcursul timpului, am văzut cum drogurile distrug și răpesc viețile celor care le consumă. Au avut de suferit și persoane apropiate mie: unii, după ani lungi de luptă cu dependența, au ajuns în închisori, alții și-au pierdut familia, alții nu mai sunt în viață. Pentru unii lupta continuă, iar fără suportul necesar ei riscă să se cufunde și mai adânc în dependență. Cunosc și acum persoane care se află în detenție. Problema aceasta a devenit personală pentru mine și o cunosc mai bine decât aș dori. De aceea am hotărât să mă implic.
De ceva timp, am cunoscut Asociația Obștească „Inițiativa Pozitivă” și specificul activității lor. Știam că ei sunt printre puținii cărora le pasă de soarta acestor oameni. Știam cât sunt de dedicați în ajutorul lor persoanelor care luptă cu dependența de droguri sau se află în detenție, sau ambele. Admir munca pe care o fac și iată că am văzut o posibilitate de a mă alătura lor și de a îmbunătăți un pic viața deținuților din Moldova.
- Împreună cu „Inițiativa Pozitivă” ai scris un proiect despre digitalizarea serviciilor de reabilitare pentru persoanele care suferă de dependență de droguri, proiect care a fost acceptat și finanțat de Ambasada SUA din Moldova. Acest proiect îi va ajuta în vreun fel pe deținuții consumatori/dependenți de droguri?
Pandemia a afectat toate categoriile populației, inclusiv deținuții din penitenciare. Știam că, în condițiile carantinei, Comunitatea Terapeutică „Catharsis” din Penitenciarul Nr.9 – Pruncul este vizitată mult mai rar și, respectiv, rezidenții sunt lipsiți de multe elemente ale programului de reabilitare. Cunosc persoane care se află în această comunitate și știu cât de calitativ și amplu este programul lor. La fel știu cât de importantă este continuitatea sa și ce efecte au avut întreruperile cauzate de restricții asupra rezidenților. Aici am văzut o posibilitate și o soluție a acestei probleme, care mi s-a părut foarte oportună în aceste condiții.
Împreună cu colegii de la „Inițiativa Pozitivă”, am elaborat un proiect care ar permite nu doar să facem legătura video dintre rezidenții Comunității Terapeutice și consultanții din organizație, dar și să creăm o rețea în care ar fi posibile grupuri de terapie online pentru mai multe centre de reabilitare, care ar fi găzduite de la sediul AO „Inițiativa Pozitivă”. Așadar, proiectul permite continuarea programului de reabilitare din Comunitatea Terapeutică „Catharsis” din Penitenciarul Nr.9 – Pruncul și Comunitatea Terapeutică „Inițiativa Pozitivă” din Anenii-Noi, cu participarea tuturor specialiștilor și voluntarilor din organizație. Partea bună este că aici au apărut și mai multe oportunități. Odată cu instalarea echipamentului video și audio necesar, rezidenții pot avea întrevederi online cu rudele și apropiații și chiar pot participa la ședințele de judecată, care îi vizează.