Echipa unui cercetător belgian a finalizat un studiu cu 11 persoane care trăiesc cu HIV, care presupunea întreruperea terapiei antiretrovirale, astfel încât oamenii de știință să poată observa revenirea virusului.

Crescând, Linos Vandekerckhove, a iubit biologia, așa că părea o alegere evidentă să meargă la școala medicală. După doi ani de practică a medicinii interne, în 2001 a avut șansa de a petrece un an în Africa de Sud.

„Iată-mă, în ochiul furtunii, unde majoritatea zilelor o persoană venea la clinică și murea în 48 de ore de o boală legată de SIDA”, a spus el.

Linos s-a întors în Belgia zguduit. „A fost într-adevăr șocant pentru mine, pentru că în Europa tratamentul era disponibil, așa că brusc am simțit că unii plătesc un preț foarte ridicat”.

Nevrând să se întoarcă din nou într-un decor de spital, Linos Vandekerckhove a optat să lucreze câteva zile pe săptămână într-un laborator de virologie HIV. După ce și-a obținut doctoratul, a dorit să continue cercetarea HIV, așa că s-a alăturat Spitalului Universitar Ghent din Belgia. După câțiva ani de lucru cu pacienții, a avut, în sfârșit, mai mult timp pentru cercetare. În 2009, a inițiat propriul său laborator, Centrul de Cercetare a Remediilor HIV Ghent, iar un an mai târziu a petrecut cinci luni la San Francisco, Statele Unite ale Americii, pentru a se familiariza cu cercetările efectuate asupra unui tratament.

„Pauza m-a ajutat să obțin succes”, a explicat Linos Vandekerckhove. Laboratorul său de cercetare angajează acum 20 de persoane.

Recent, echipa sa a finalizat un studiu cu 11 persoane care trăiesc cu HIV. Acesta a implicat întreruperea terapiei antiretrovirale, astfel încât oamenii de știință să poată observa revenirea virală.

„Un comitet de etică a trebuit să valideze studiul și, bineînțeles, am organizat un forum pentru pacienți pentru a analiza factorii de stres asociați cu retragerea oamenilor din tratament și testele ulterioare asupra acestora”, a spus Vandekerckhove. Echipa sa s-a asigurat că cele opt-nouă proceduri vor fi minim invazive și efectuate într-o zi, astfel încât voluntarii să se poată întoarce la muncă după două zile. Pentru a reduce orice altă perturbare, asistenții tehnici au mers la domiciliul fiecărei persoane pentru a colecta periodic probe de sânge.

„Am vrut să implicăm voluntarii cât mai mult și să le arătăm sprijinul de la A la Z”, a spus el.

În urma studiului au apărut două modele. Revenirea virusului, care a durat 15–36 de zile, apare la întâmplare. Echipa a descoperit mai mult de 200 de cazuri de revenire independente, de la intestin la ganglioni până la „aproape peste tot, unde sunt prezente celulele imune”.

Echipa lui Vandekerckhove a mai constatat că, în funcție de locul în care virusul a revenit, acesta a evoluat cu o structură individuală, precum un cod de bare sau o amprentă digitală. Cercetătorii au descoperit viruși diferiți, arătând că nu sunt toți aceleași unic virus, care a ieșit dintr-un rezervor, ci mai multe cazuri reemergente.

„Am analizat 30 de coduri de bare pe tip de celulă și aproximativ 400 de coduri de bare de persoană”, a spus el.

Atunci au cerut ajutorul virologilor și statisticienilor.

”Studiul nostru a relevat faptul că a avea un medicament care ar ținti doar ganglionii limfatici este greșit. Acest lucru arată că trebuie să ne concentrăm pe mai multe organe, nu doar pe unul singur ”, a spus domnul Vandekerckhove.

Peter Godfrey-Faussett, consilierul științific al UNAIDS, a felicitat Centrul de Cercetare a Remediilor HIV din Ghent. „O astfel de lucrare detaliată avansează înțelegerea noastră a rezervoarelor în care „se ascunde ” HIV, în timp ce tratamentul suprimă virusul în sânge”, a spus el.

În opinia sa, cercetarea evidențiază numeroasele provocări pe care le aduce virusul, deoarece HIV poate reveni dintr-o gamă largă de rezervoare. „Acesta este motivul pentru care o înțelegere clară a naturii rezervoarelor este atât de importantă pentru a găsi un remediu.”

Dl. Vandekerckhove rămâne foarte pozitiv, arătând modul în care terapia genică din ficțiune științifică s-a transformat realitate.

„Trebuie să aducem lumea cercetării în lumea pacienților”, a spus el. 

Colegul său belgian, Jonathan Bossaer, nu ar putea fi de acord mai mult. În urmă cu zece ani, el s-a îmbolnăvit foarte tare în Africa de Sud și a aflat apoi că a contractat HIV. După mulți ani în care s-a simțit pierdut, moartea unui prieten l-a făcut să-și dea seama că trebuie să schimbe ceva.

„Am reușit să mă eliberez de frustrarea și rușinea cu care trăiam de aproape opt ani și să le dau drumul”, a spus Bossaer. El a fondat o instituție de caritate pentru a informa publicul despre stigmatizarea HIV. „Pozitively Alive​ are trei obiective principale: informarea oamenilor despre HIV, normalizarea HIV și ajutorul la stoparea HIV prin strângerea de fonduri”, a explicat el.

Jumătate din fonduri sunt destinate unui orfelinat din Africa de Sud și cealaltă jumătate – centrului de cercetare al lui Vandekerckhove. „Terminarea epidemiei de HIV și SIDA este o provocare enormă, iar cercetarea pentru un remediu și un vaccin are nevoie de sprijinul nostru complet”, a spus el.

Făcând o mică pauză, domnul Bossaer a spus: „Lupta nu este nici pe departe terminată, dar suntem pe calea cea bună.”

Traducere: Dan Erușevshi

Sursa: www.unaids.org