Pe parcursul anului 2016 am scris pentru voi cele mai sincere istorii de viață ale unor persoane care sunt demne de respect pentru franchețea lor. Astăzi am cumulat cele mai bune dintre ele. Vă garantăm emoții de lungă durată!

Svetlana Zaițeva, lucrător social în cadrul asociației ”Zdorovoe Budushee”, Tiraspol

”Eram la serviciu. Au telefonat-o pe mama mea care avea grijă de băieți și au rugat-o să aducă copiii la organele de tutelă, cică pentru a verifica bunăstarea lor. Mama, fără a bănui nimic, s-a prezentat la locul solicitat. Acolo o aștepta de-a gata miliția. M-au chemat pe mine și, fără a-mi arăta copiii, i-au luat forțat la internat. Au explicat procedura prin faptul că exista un pericol pentru viața copiilor. Doar mai târziu am constatat că au procedat ilegal”.
Ludmila Toderița, voluntar în cadrul Asociației Obștești ”Mamele pentru Viață”, Chișinău
”La 17 ani am început să utilizez droguri. Despre statut am aflat în anul 1999. Aveam 19 ani. Oamenilor apropiați le-am spus atunci: ”Mai am două luni de trăit. Am HIV”. A trecut însă un an cu bine, al doilea la fel, iar în cel de-al treilea am fost trimisă să mă tratez de droguri. Nu m-a ajutat. Doar peste doi ani am reușit singură să ies din această mlaștină”.
Daniil Iancioglo, lucrător outreach în cadrul Asociației Obștești ”Viața Nouă”, Chișinău
”Toți banii mei se duceau pe heroină. Jumătate de viață am lucrat pentru heroină, atât de puternică era dependența mea de ea. Ceea ce am observat este că oricât nu aș fi lucrat, nu avansam la serviciu și salariul meu nu se majora. Heroina mi-a pus astfel anumite limite: nici mai mult, nici mai puțin, ci iată așa”.
Inna Hilman (Biriucova), colaborator al Asociației Obștești ”Zdorovoe Budushee”, al Centrului noilor posibilități de protecție a sănătății și echității sociale ”Punct de sprijin”, Tiraspol
”Îmi amintesc seara când am văzut-o pentru prima oară pe fiica mea în stare de ebrietate narcotică. Doar atunci am înțeles cât de mult mi-a prins bine experiența mea de utilizare a drogurilor, fiindcă pot imediat să-mi dau seama când omul este drogat”.
Oleg Tiurin, voluntar în cadrul Centrului Social Regional ”Viață cu Speranță”, Bălți
”Am încercat de toate: droguri rapide, opiacee, heroină, amfetamine, amestecuri farmaceutice. În prezent, am deja un an și jumătate de când nu mai consum. Dar, din când în când, mă copleșește frica”.
Svetlana Lebedeva, lucrător social al Asociației Obștești ”Respirația a doua”, Bălți
”Cu un an înainte de sarcină am avut o gravă infecție a sângelui, am fost mult timp internată și medicii practic m-au scos de pe lumea cealaltă. În acea perioadă încercam să-mi vin în fire, să nu consum și anume în acea perioadă am rămas însărcinată. Apropo, până în ultimul moment nu am știut că am gemeni. Toată lumea din oraș mă condamna și mă înjura”.
Ruslan Hrișca, lucrător outreach în cadrul Asociației Obștești ”Viața Nouă”, Chișinău
”În mare parte, cu excepția celor mai apropiați oameni – mama, tata, fratele și sora – toți mi-au întors spatele. Mulți vorbeau cu precauție cu mine. Se întâmpla să merg pe stradă și cineva să strige în urma mea: ”Uite unul cu SIDA!”. Niciodată nu voi uita cum tatăl meu, un bărbat în toată firea, citind într-un ziar despre un medicament care cică tratează SIDA, a alergat la mine cu lacrimi în ochi și mi-a spus: ”Ruslan, eu voi vinde casa, mașina, dar te voi vindeca!”.
Constantin Vasiliev, voluntar în cadrul Asociației Obștești ”Viața Nouă”, Chișinău
„Am petrecut în închisoare 17 ani. În curând voi împlini 34…”
Tatiana Meșereacova, colaborator al Asociației Obștești ”Respirația a doua”, Bălți
”De aceea, când mi s-a spus că sunt însărcinată și am statut, nu mi-am dat seama ce m-a afectat mai mult: prima știre sau cea de-a doua. Medicul curant mi-a spus că trebuie să întrerup sarcina. Mi-a dat un tichet pentru avort, am mers cu el la consultația pentru femei, am stat puțin acolo, m-am gândit și m-am întors acasă. Apoi am mers a doua oară, a treia”.
Artiom Mihailov, voluntar în cadrul Asociației Obștești ”Viața Nouă”, Chișinău
”Îmi amintesc că la 16 ani, într-o seară, bunelul a încuiat odaia și mi-a tras o bătaie bună. Eu l-am privit cu multă răutate și i-am spus: ”Dacă mai ridici o dată mâna asupra mea, nu răspund pentru reacția mea!”. Doar atunci el a înțeles că a întrecut măsura”.
A scris și a selectat Elena Derjanschi