Incidența tuberculozei în rândul populației din regiunea Donețk rămâne ridicată, fiind condiționată de epidemia de tuberculoză înregistrată oficial în Ucraina în anul 1995.
Programul național de combatere a tuberculozei pentru anii 2007-2011 din Ucraina a produs îmbunătățiri semnificative a situației epidemiologice privind tuberculoza. În anul 2006 s-a observat o tendință de scădere a infecției. Totuși situația epidemiologică în regiunea Donețk rămâne destul de tensionată în rezultatul unui număr impunător de bolnavi depistați anual, care sunt purtători de infecție și, respectiv, sunt surse de infectare cu tuberculoză. Aceasta este deosebit de periculoasă pentru cel mai vulnerabil grup de populație – copiii și adolescenții.
În anul 2013, în dispensarele de tuberculoză din regiunea Donețk, sub supravegherea medicilor ftiziatri s-au aflat circa cinci mii de persoane, jumătate din numărul cărora au formă deschisă de tuberculoză. În anul 2013 peste o mie de persoane au decedat pe cauze de tuberculoză, jumătate din ei fiind bolnavii cu maladie asociată SIDA/Tb.
În anul 2013 s-a înregistrat o creștere a incidenței tuberculozei printre copiii din regiunea Donețk, 9 dintre care sunt HIV infectați și 12 – HIV negativi, născuți de la mame HIV pozitive. Portretul social al copiilor infectați de tuberculoză în anul 2013 se reliefează în felul următor: 60% sunt copii orfani, din familii social-vulnerabile și asociale.
Analizând incidența tuberculozei la copiii HIV pozitivi din regiunea Donețk, s-a constatat că pe parcursul ultimilor 5 ani în regiunea Donețk s-a îmbolnăvit de tuberculoză fiecare al 3-lea copil cu imunosupresie severă; fiecare al 6-lea copil cu grad mediu de imunosupresie ș fiecare al 30-lea cu indici normali ai imunității.
În cadrul analizei, s-a remarcat că la copiii care au administrat tratamentul ARV, procesul tuberculos nu a decurs agresiv și răspundea bine la tratament. La acești copii nu s-a constatat nici un caz de tuberculoză generalizată și nici un caz letal, ceea ce nu se poate spune despre copiii care nu au primit tratamentul ARV sau l-au administrat necalitativ. Fără administrarea tratamentului ARV, procesul tuberculos la toți copiii cu HIV, fără excepție, a decurs agresiv, termenul de tratament se prelungea pentru mai multe luni și toate cazurile letale au fost înregistrate anume la această categorie de copii.
Astfel, garantul îmbunătățirii calității tratamentului și a vieții copiilor HIV+, bolnavi de tuberculoză, este tratamentul ARV inițiat la timp și administrat calitativ. Tratamentul ARV menține sistemul imunitar al organismului copilului la nivel adecvat și permite evitarea multor maladii, inclusiv tuberculoza, iar în cazul infectării cu tuberculoză, înfruntă rapid această boală.
De aceea rolul organizațiilor obștești constă în desfășurarea în masă a activității informativ-educative în rândurile părinților, tutorilor care au copii care trăiesc cu HIV, cu privire la necesitatea vitală de administrare a tratamentului ARV pentru ei înșiși (dacă sunt HIV+) și pentru copii. Aceasta le va permite să evite multe neplăceri. Fiecare persoană HIV pozitivă trebuie să știe că în lume sunt o mulțime de oameni care nu se pot descurca fără anumite medicamente administrate zilnic: bolnavii care suferă de diabet zaharat – fără insulină; bolnavii afectați de boli sistemice – fără prednisolon etc. Persoanele HIV pozitive trebuie să primească zilnic tratamentul ARV. Acesta reprezintă cheia pentru o viață normală și fericită a adulților și copiilor care trăiesc cu HIV.
Sursa: http://www.club-svitanok.org.ua/dety-y-tuberkulez-problemyi-y-perspektyvyi/