Să răspunzi deodată la 25 de întrebări nu este un lucru atât de ușor. Interpreta, prezentatoarea TV și participanta proiectului ”Puterea dansului. Lupta celor mai puternici”, Doinița Gherman, a parcurs acest maraton cu ușurință. Calitatea nu a avut de suferit. Mai mult decât atât, ne-am ales cu o mulțime de gânduri judicioase despre viață, caritate și importanța testării la HIV!
Doinița, acum câteva săptămâni ai făcut testul la HIV. Ți-a fost frică?
Da, puțin. Cu toții ne facem griji atunci când este vorba de sănătatea noastră. E ceva firesc.
Îi vei sfătui pe prietenii tăi să repete această experiență?
Bineînțeles, cu multă plăcere. Este extraordinar că ”Inițiativa Pozitivă” ne-a oferit o asemenea posibilitate.
În timp ce așteptai rezultatele, te-ai gândit cumva ”Dar dacă…?”
Da, fiindcă nu mai făcusem un asemenea test până atunci. Și m-am simțit foarte ușurată când am văzut că rezultatele au confirmat așteptările mele.
Cum crezi, fiecare trebuie să-și cunoască statutul HIV?
Da, categoric! Este important să știi că ești sănătos. Dacă însă vei fi diagnosticat cu HIV, vei putea cât mai prompt să întreprinzi toate acțiunile necesare, spre exemplu, să inițiezi tratamentul.
În opinia ta, cu HIV poți trăi o viață lungă și fericită?
Înainte nu prea credeam în așa ceva. Astăzi însă m-am convins că aceasta este posibil, mai ales dacă persoana are putere de voință, caracter, credință și informație veridică. Datorită unor organizații ca a voastră, societatea noastră începe să înțeleagă că persoanele care trăiesc cu HIV sunt demne de o viață normală.
Cu regret, nu ai reușit să ajungi în finala proiectului ”Puterea dansului”. Te-ai indispus?
La început, da. Cred că e o reacție normală. Am muncit mult și aveam așteptări mari. Cu toate acestea, nimic nu se compară cu emoțiile frumoase pe care mi le-a dăruit această experiență. A fost un proces de creație foarte captivant și, ceea ce contează cel mai mult, am reușit cu toții să atingem pe scenă apogeul posibilităților noastre. În rest, toți colegii mei au avut o prestație extraordinară și oricare dintre ei merita să rămână în concurs, dar regulile sunt reguli.
Ce simți atunci când dansezi?
O euforie completă! În acel moment sunt doar eu și mesajul pe care vreau să îl transmit publicului. De regulă, când dansez, nu văd pe nimeni și nu aud nimic, uneori nici măcar muzica. Este o stare psiho-emoțională pe care nu o poți descrie prin cuvinte.
Despre ce ai dansat pe scenă în semifinală?
Iată istoria dansului meu pe care mi-am propus să o împărtășesc cu spectatorii: lumea artistului, fie el actor, poet, pictor, sculptor sau dansator, este plină de emoții și sentimente contradictorii: de la suplicii și eforturi infernale până la zboruri înălțătoare. Fiecare artist trece prin agonia căutărilor și autocunoașterii înainte de a resimți extazul propriilor realizări. Doar așa adevărul creează artă și doar atunci artistul este gata să împărtășească ceea ce are mai bun, ceva intim ce a semănat și a cultivat în sufletul său.
Întotdeauna am fost curioasă să știu cum memorizați toate mișcările pe care trebuie să le efectuați?
Nu a fost simplu deloc, luând în considerare faptul că la fiecare repetiție mișcările se schimbau, iar eu le confundam. La un moment dat, toate se aranjează la locul lor și mișcările devin ceva firesc. În acel moment nu mai percepi dansul ca pe un set de mișcări, ci el devine o modalitate de a exprima ceva, doar că prin limbajul gesturilor.
Cu cine dintre starurile internaționale ți-ai dori să dansezi pe aceeași scenă?
Îmi place foarte mult cum dansează Lady Gaga, de aceea aș vrea să dansez cu ea.
Dar să cânți?
Cu Freddie Mercury, însă, din păcate, el nu mai este în viață. Apropo, Freddie a murit de SIDA, deși a ascuns acest lucru până în ultimul moment. Boala nu l-a împiedicat să trăiască o viață împlinită și să creeze până în ultima sa zi. După moartea lui, a devenit cunoscut faptul că el a transmis drepturile sale de autor, respectiv și plățile pentru hitul său ”Bohemian Rhapsody” în fondul pentru lupta cu SIDA ”Terrence Higgins Trust”.
De ce ai devenit interpretă?
Întotdeauna mi-am dorit să evoluez pe scenă. În timp, am îndrăgit și mai mult scena, muzica și spectatorii mei. Să dăruiesc oamenilor bucurie prin muzică este vocația mea.
Cine visai să devii în copilărie?
Cântăreață, bineînțeles! Și, apropo, întotdeauna am știut că anume așa va fi.
Ce îl distinge pe un interpret (artist) bun de unul mediocru?
Eu consider că în această lume totul este relativ. Respectiv, ceea ce mie mi se va părea mediocru, pentru altcineva va fi extraordinar de bine. Eu nu mă apuc să judec, fiindcă dacă spectatorului îi place o anumită muzică, oricare ar fi aceasta, înseamnă că ea trebuie să existe.
Dar pe un om?
Nu poți aștepta perfecțiunea de la om. Cu toții avem propriile slăbiciuni, cu toții greșim. Eu prețuiesc oamenii care trăiesc conștient, care zilnic lucrează asupra sa, se desăvârșesc. Îmi plac oamenii care nu merg peste capete pentru a-și atinge scopurile, îmi plac oamenii care prețuiesc libertatea altora și nu o încalcă, apreciez oamenii care cunosc ce este omenia.
Cum crezi, ce poate face fiecare dintre noi pentru a schimba lumea?
Este imposibil să schimbi lumea instantaneu. Însă fiecare putem face în așa fel, încât în lumea noastră mică, personală, acolo unde se întâmplă tot ce este scump și important pentru noi – acolo să locuiască Dumnezeu. Noi putem sluji binelui și adevărului și atunci vom reuși să schimbăm lumea din jurul nostru.
Dar cum am putea stopa epidemia?
Informând prin diferite mijloace oamenii despre importanța sănătății în școli, grădinițe, universități și alte instituții de învățământ și, bineînțeles, în familie. De asemenea, este foarte important ca persoanele publice, renumite și liderii opiniei publice să participe la acțiuni de informare.
Ce este pentru tine caritatea?
Este o activitate foarte plăcută pentru mine personal și ceva ce ar trebui să devină normă pentru oameni. A dărui dragoste și a compătimi pe cineva pe care poate nici nu-l cunoști personal, să oferi fără a cere ceva în schimb, a ajuta pe acei care sunt în dificultate – este minunat și aceasta mă încarcă doar cu emoții pozitive. Și, apropo, nu este neapărat nevoie să fii bogat pentru a avea posibilitatea de a ajuta.
Tu pe cine ajuți?
În viața mea am evoluat de sute de ori la concerte de binefacere. Niciodată nu refuz să ajut pe acei care îmi cer ajutorul. Îi ajut cu ce pot. Eu consider că nu contează cât de mult dai. Ceea ce contează este să fim mai mulți și atunci vom reuși să-i ajutăm pe cei care sunt în nevoie.
Cum crezi, cu ce poate fi ajutată o persoană care trăiește cu HIV?
Acești oameni au foarte mult nevoie de sprijinul și dragostea oamenilor apropiați, a familiei. De asemenea, pentru ei este important să se simtă necesari, utili pentru societate. Iar aceasta este posibil doar în cazul când nu va mai fi discriminare și dacă drepturile de care dispun acești oameni vor fi respectate nu doar pe hârtie, ci și în viața reală.
Ți-ai face vaccinul împotriva HIV dacă acesta ar fi inventat?
La moment, nu știu.
Numește trei reguli ale modului sănătos de viață pe care le respecți cu strictețe?
Alimentația corectă, sportul, gândirea pozitivă.
Ți-ai dori să trăiești până la o sută de ani?
Bună întrebare! Probabil, da. Către această vârstă aș avea o familie mare și iubitoare.
Ce ți-ai dori să reușești neapărat în acest răstimp?
Să devin fericită, să reușesc să mă delectez de frumusețea și bunătățile acestui pământ, să-mi trăiesc viața cu demnitate. Să călătoresc, să întemeiez o familie mare și să mă ocup de ceea ce-mi place, adică să cânt.
Continuă fraza ”Dacă aș fi HIV-pozitivă…”?
Aș prețui și mai mult această viață, aș lupta cu tristețea și gândurile negre și mi-aș continua calea pe acest pământ atât cât îmi este dat. În esență, cu toții facem acest lucru zilnic, indiferent de statutul HIV, poziția socială, naționalitate și multe altele.