img
Direct în prăpastie! Psihologul Inna Vutcariov despre cauzele, consecințele și profilaxia recăderilor 04 Аugust 2020

Despre aceasta nu se vorbește în voce, mulți se tem de aceasta mai mult decât de sfârșitul lumii, dar aceasta uneori se întâmplă și trebuie să fim pregătiți. Astăzi vorbim despre recăderi – cauzele, consecințele și profilaxia acestora cu psihologul Inna Vutcariov.

 

Inna, să începem de la cunoștințele de bază: ce este recidiva și cum ar trebui să o înțelegem?

Acesta este un concept complex care presupune nu doar un anume comportament, ci și gânduri, sentimente, concepții despre viață care întorc persoana acolo unde aceasta se afla în timpul dependenței. Recăderile sunt, de regulă, clasificate în ”uscate” și ”umede”. Recăderea umedă se produce atunci când persoana deja a utilizat drogul, cea uscată presupune apariția prevestitorilor recăderii umede, adică persoana începe să admită în viața sa acele slăbiciuni și comportamentul riscat care îl poate readuce la utilizare. Există 10 etape prevestitoare ale recăderii și pe primul loc se plasează negarea. Adică persoana înțelege că i se întâmplă ceva ce nu trebuie, însă permanent neagă aceasta: ”Toate îmi merg bine”, ”Eu mă voi descurca”, ”Voi sunteți acei care aveți probleme”.

Este important să înțelegem că recăderea nu se produce instantaneu, ci este un proces îndelungat. La un moment dat, persoana nu mai lucrează asupra sa, încetează să lupte cu propriile slăbiciuni și treptat începe să se miște spre acel punct de unde a început lupta cu dependența.

 

Cum ar putea rudele, oamenii apropiați să înțeleagă că începe recăderea sau deja s-a produs?

Cu regret, oamenii apropiați află despre recădere atunci când persoana deja a recăzut în gând și, poate, fizic. De aceea este important să nu ratăm unele schimbări în comportamentul lui: de regulă, persoana care se află în recădere începe să se închidă. De exemplu, în trecut persoana respectivă soluționa conflictele în mod constructiv, era deschisă, construia relații confidente cu cei din jur, iar acum, deodată, a început să evite relațiile, ca și cum ar fugi de ceilalți. Un alt moment care ar trebui să vă alerteze: persoana întrerupe deodată legătura cu semenii care sunt în proces de recuperare, nu mai frecventează activitățile de grup, nu mai lucrează asupra sa, asupra creșterii sale spirituale și personale. De asemenea, ar trebui să vă alarmeze faptul că persoana devine mai agresivă, irascibilă, nu se poate controla, răspunde aspru.

La persoana care este în recădere poate apărea apatia, aceasta se simte permanent obosită, este tot timpul îngrijorată de ceva. Este de menționat că schimbările comportamentale sunt doar unul dintre mijloacele de a observa recăderea, dar, în același timp, acesta nu este cel mai veridic mijloc. Dacă vreți să fiți la curent cu starea sufletească a omului apropiat, străduiți-vă să țineți întotdeauna legătura cu persoana care îl curează, însă doar cu acordul clientului, și niciodată fără știrea lui.

 

Să presupunem că am observat unele schimbări suspecte în comportamentul prietenului, soțului sau fiului meu. Ce fac mai departe?

Este preferabil să nu întreprindeți nimic de sine stătător. Dacă s-au iscat anumite bănuieli, telefonați curatorului și discutați cu el. În general, contactul permanent cu persoana care îl curează constituie jumătate din succes. Rudele trebuie să țină legătura cu el întotdeauna, și nu doar atunci când toate încep să meargă prost. Este foarte important ca această legătură să fie coordonată cu însăși persoana care este în proces de recuperare. Varianta perfectă este atunci când există o legătură reciprocă dintre cele trei părți.

Un alt moment de menționat: părinții și rudele trebuie să-și controleze tutela, în sensul că nu trebuie să-l cicăliți zilnic pe om cu întrebări de genul: „Te simți bine?”; „Ești treaz astăzi?” etc. Asupra persoanelor dependente au o mare influență circumstanțele exterioare și persoanele care îi înconjoară. De aceea nu face să-i deprimați, dar să nu uitați, în același timp, că rudele celor dependenți trebuie să parcurgă o reabilitare similară. Doar că aceasta va fi orientată spre depășirea co-dependenței și spre sprijinul oferit persoanei dependente în păstrarea treziei. Nu puteți pretinde de la fecior, soț sau frate respectarea strictă a tuturor principiilor de recuperare, ignorând, în același timp, lucrul asupra voastră înșivă (consultații individuale, grupuri de suport pentru părinți, soții etc.). Din cauza dependenței suferă întreaga familie, și nu doar utilizatorul de droguri. De aceea cu dependența trebuie să lupte toți membrii familiei.

Există o anumită perioadă când riscul recăderii este deosebit de înalt?

Este dificil să evaluezi obiectiv riscul recăderii, însă, probabil, cel mai înalt risc se observă în primele luni de după reabilitare. Pe parcursul acestei perioade persoanele se confruntă cu realitatea din nou și încep să-și testeze granițele: până la care limită se pot apropia de prăpastie și să se mențină fără a cădea. Uneori cel dependent nu simte riscurile și revine la utilizarea de droguri.

 

Este adevărat că după recădere persoana revine la același nivel de la care a început?

Există o teorie din domeniul neuropsihologiei care afirmă că în creierul celui dependent neuronii formează niște pseudolegături. Când persoana întrerupe utilizarea, neuronii încep cu timpul să se unească, ca și la toți ceilalți oameni. Dar este suficientă o singură utilizare pentru ca persoana să revină la pseudolegăturile neuronale.

Din punctul de vedere al psihologiei însă, în momentul recăderii persoana are deja experiență de aflare în trezie, ea deja are un anumit pilon interior format, are înțelegerea pentru ce are nevoie de trezie. De aceea, dacă după recădere el se adună, își recunoaște greșelile și ia decizia să lupte mai departe, îi va fi mult mai ușor să se întoarcă pe drumul cel bun.

Fiecare om se confruntă cu crize, cu reevaluarea valorilor, care îi dau posibilitatea de a se smulge din cotidian și a reflecta asupra vieții, asupra situațiilor, asupra lucrurilor importante. De aceea, recăderea este doar o confirmare a faptului că persoana este vulnerabilă și că ea niciodată nu trebuie să uite despre vulnerabilitatea sa. Este imposibil, pur și simplu, să închizi ochii asupra propriului trecut. Trebuie să-l ții minte, trebuie să-l reevaluezi și niciodată să nu te oprești în calea ta spre recuperare.

 

Recăderea este ceva rău?

Recăderea nu prezintă nimic bun, dar trebuie să tratăm recăderea ca pe o posibilitate de a schimba ceva. Cu regret, recăderea întotdeauna trezește în om sentimentul vinovăției, a dezamăgirii în sine însuși, dar acestea sunt doar sentimente, emoții. În realitate, recăderea este o oportunitate de a te întări în scopul pe care ți l-ai propus. Nu trebuie să te acuzi, să te condamni, să te urăști, ci să înțelegi că asemenea lucruri se întâmplă, dar întotdeauna se vor găsi oameni care te vor ajuta și te vor susține. Și tu trebuie să accepți acest ajutor.

 

Ai putea enumera cauzele recăderilor?

Există un asemenea concept precum gândire magică. Este atunci când eu depun un anumit efort și apoi aștept un rezultat extraordinar. Gândirea magică este specifică utilizatorilor de droguri care în viața trecută depuneau eforturi pentru obținerea unei doze, iar apoi, după utilizarea drogului, simțeau euforie. Când această persoană nu mai utilizează, iar tipul de gândire rămâne același, ea poate simți un sentiment de dezamăgire de trezie, deoarece viața obișnuită nu îi aduce acele senzații extraordinare pe care i le produceau drogurile. Un alt motiv al recăderii este lipsa dorinței de a urma cu strictețe principiile programului de 12 pași. Imediat ce începe să le îndeplinească selectiv, trezia lui devine și ea selectivă, instabilă. Al treilea moment: când persoana, în pofida faptului că este conștientă de vulnerabilitatea sa, are nevoie de confirmarea acestui fapt și se comportă intenționat în așa fel, încât să-și testeze puterea de voință: oare voi rezista tentației sau nu? De asemenea, una dintre cauzele recăderii poate fi mediul incorect în care trăiește și lucrează persoana. Este inadmisibil să te angajezi, de exemplu, într-un cazinou dacă în trecut ai fost un jucător inveterat și așa mai departe. Pentru a-ți consolida trezia, trebuie să comunici cu persoane care se recuperează și să eviți cercul de comunicare sau un loc de muncă ce prezintă riscuri. Cauză a recăderii poate fi, de asemenea, și o dependență socială acceptabilă în care s-a implicat omul, precum ar fi, spre exemplu, dependența de muncă. Omul se poate dizolva în așa măsură în un munca sa, încât, pur și simplu, uită să lucreze asupra personalității sale.

Să presupunem că recăderea s-a produs. Ce trebuie să facă persoana respectivă?

În primul rând, în timpul reabilitării, cu cel dependent se lucrează în vederea pregătirii pentru o potențială recădere și i se explică cum să se comporte într-o asemenea situație. Dacă însă persoana nu a fost atentă la aceasta sau nu a parcurs reabilitarea, primul lucru pe care trebuie să îl facă este să se adreseze după ajutor și să nu încerce să iasă din această stare de sine stătător. S-a întâmplat? Ne adunăm puterile și mergem acolo unde ne pot ajuta. Dacă nu puteți vorbi despre aceasta direct, scrieți un sms, un e-mail, rugați rudele să facă legătură cu curatorul, folosiți orice mijloace pentru a cere ajutor.

 

Cum se pot evita recăderile?

Trebuie să trăiești potrivit principiilor programului de 12 pași, să te dezvolți permanent ca și personalitate, să-ți stabilești scopuri pe termen scurt și pe termen lung și să depui efort să le atingi. Nu mai puțin important este să menții legătura cu alte persoane pe cale de recuperare. Și, bineînțeles, este foarte important să îți ajuți semenii care se confruntă cu aceleași probleme. Doar atunci când omul trăiește de dragul altora, el nu trăiește în zadar. Dăruind altora speranța fericirii și ajutându-i să o atingă, noi ne trăim viața cu sens.

 

În calitate de ilustrații au fost utilizate reproducerile tablourilor pictorului norvegian Edvard Munch.
Elena Derjanschi

 

Comunitatea terapeutica in Moldova - Positivepeople.md