Perioada stării de urgență, carantina și necesitatea auto-izolării, ne afectează pe fiecare în parte, indiferent de locul de trai sau mediul social. Pe de o parte, pandemia ne-a făcut pe toți egali în fața pericolului, pe de altă parte - a acutizat vulnerabilitățile și a adâncit inegalitățile din societatea noastră. Ar fi păcat ca o astfel de criză să treacă fără anumite lecții învățate și examene date la finele ei.

Despre cum trec deținuții prin această criză și ce ar putea câștiga în urma ei, am discutat cu Ina Vutcariov, șefa Secției Activități pentru persoanele aflate în conflict cu legea.

- Ina, povestește-ne ce se întîmplă în perioada stării de urgență în locurile de detenție?

- Toate penitenciarele au oprit practic orice contact cu lumea exterioară. Sunt interzise vizitele, sunt interzise toate activitățile educaționale prestate de organizațiile din afară, iar personalul penitenciarelor muncește acum în ture, pentru a reduce riscurile infectării.

- Ce presupune munca în ture în acest caz?

- Acum personalul din penitenciare lucrează 24 de ore și apoi merg acasă să ia o pauză de câteva zile, astfel ei nu contactează des între ei. Pe lângă aceasta, sunt interzise coletele, însă continuă să fie livrate banderolele poștale, ceea ce înseamnă că deținuții pot primi produse alimentare nealterabile și alte produse de primă necesitate.

- În această perioadă, prin spațiul online circulă comparația dintre viața în auto-izolare, impusă de starea de urgență, și viața persoanelor în detenție. Cât de aproape de adevăr este această comparație?

- Comparația respectivă nu prea corespunde realității, deoerece noi, totuși, stăm acasă bine-merci, suntem într-un spațiu cunoscut, în care noi singuri ne limităm pentru un bine comun. Pentru deținuți, pe lângă detenția în sine, se suprapune și faptul că nu mai pot relaționa ca până la carantină cu persoanele apropiate. Cu toate că li s-a oferit posibilitatea să sune mai des și li se organizează și ședințe prin Skype cu rudele, vizitele au fost interzise. Mai mult, nu toate rudele au acces la internet și asta e o problemă mare.  Pe lângă aceasta, ceea ce am observat la rezidenții Comunității Terapeutice, este că starea de urgență a intensificat anxietatea din cauza grijei pe care și-o fac pentru cei rămași acasă – părinți, soții, copii, frați, surori, în condițiile în care ei înțeleg că apropiații le sunt expuși riscului, iar ei nu pot interveni, nu pot ajuta, nu pot lua niște decizii, interacționa și asta le cauzează o traumă în plus. Nivelul de vulnerabilitate a crescut, deoarece deținuții nu știu dacă se simte familia bine, au grijă apropiații de ei înșiși, se descurcă? Pe lângă aceasta, tot mai mult își fac griji de starea financiară a familiei, deoarece foarte multe dintre rudele deținuților au rămas fără loc de muncă, fără bani pentru existență și asta le provoacă o anumită suferință și stare de neputință.

- Orice situație de criză scoate la suprafață anumite probleme, care, în timpuri normale, nu sunt vizibile sau nu par atât de relevante. Care sunt problemele care au apărut la suptafață în sistemul penitenciar din Moldova în periaoada stării de urgență?

- Noi, ca și organizație, de mai mulți ani vorbeam despre faptul că penitenciarele ar trebui să fie asigurate cu acces securizat la internet și puneam pe cântar toate benificiile pe care poate să le aducă acest acces. În primul rând, oamenii ar putea învăța la distanță.

- Ce înseamnă acces securizat la internet în cazul dat?

- Crearea unor clase de studii în care o să fie trasă o linie de internet și unde va fi blocat accesul la site-urile de socializare, la site-urile cu caracter pornografic, site-urile cu caracter violent etc., deci se va face un triaj al informației care nu are efect pozitiv asupra deținuților, dar cu păstrarea tuturor celorlalte resurse, care ar ajuta la creșterea și dezvoltarea potențialului lor. Și, iată, noi vorbeam despre faptul că acest acces securizat ar oferi deținuților posibilități de învățare la distanță, de relaționare neîntreruptă cu familia și, nu în ultimul rând, ar deschide anumite oportunități de lucru la distanță. În acest sens, pandemia ne-a demonstrat că există necesitatea ca instituțiile penitenciare să fie dotate cu echipamente și să poată continua activitatea de instruire a deținuților. Spre exemplu, odată cu închiderea școlilor, Administrația Națională a Penitenciarelor a trebuit să asigure continuitatea studiilor pentru copiii aflați în detenție, pentru că ceilalți copii, în măsura pe care le-o asigură părinții sau tutorii, au acces la lecțiile online, copiii din detenție, însă, sunt în grija statului și, respectiv, statul trebuie să le asigure acest acces. Am găsit donatori care au răspuns apelului nostru și au asigurat cu echipament cinci insituții penitenciare (în patru dintre care minorii se află sub urmărire penală), pentru ca acești copii să poată învăța. Iată o dovadă a faptului că starea de criză în care ne aflăm acum a provocat niște schimbări care au loc cu pași rapizi, practic radical. Avem instituții unde copiii invață deja la distanță datorită accesului la internet.

- De ce deținuții nu au acees la internet? Există vreo lege care îl restricționează?

- Codul de executare interzice accesul deținuților la internet. Aceasta este scris în lege. Dar legile sunt făcute de oameni. Administrația Națională a Penitenciarelor este o instituție cu o abordare destul de inovatoare și mai ales în contextul actual, înțelege cât de important este ca și penitenciarele să meargă în rând cu lumea care se dezvoltă și, respectiv, sunt deschiși spre a se gândi la alt fel de opțiuni decât cele care au existat până acum. Noi vedem deja cât de ușor se schimbă prioritățile în cazurile în care intervin anumite situații neprevăzute. Acum avem în penitenciare copii care învață la distanță, avem deținuți care au întrevederi cu rudele prin Skype și acesta este un plus al pandemiei, cât n-ar părea de paradoxal. Ar fi bine ca asemenea practici să se păstreze și după terminarea pandemiei, deoarece, mai devreme sau mai târziu, ea se va termina, dar în penitenciare vor rămâne aceeași deținuți care au rude peste hotare, pe care nu le pot contacta și vedea atât de des, cât ar putea, rămân deținuți care au nevoie să învețe, să studieze, să aibă acces la informații actualizate, la programe de studii actualizate și mai sunt deținuți care au un anumit potențial și ar putea lucra, ar putea face multe lucruri la distanță și trebuie să luptăm pentru această posibilitate.