Protagonista copertei revistei noastre este Ina Tcaci, coordonator UNODC în Moldova. În interviul acordat, Ina ne-a povestit despre obiectivele de bază ale oficiului UNODC Moldova, despre eficiența tratamentului farmacologic cu metadonă și necesitatea dezvoltării în țara noastră a afacerilor de tip social.
Ina, spuneți-ne, Vă rog, cu ce se ocupă entitatea UNODC Moldova pe care o coordonați? Ce combateți și cu ce scop?
UNODC este agenția ONU pentru combaterea drogurilor și criminalității. Organizația noastră este lider global în lupta cu criminalitatea, cu traficul ilicit de droguri și terorismul. UNODC la nivel mondial este constituit din entități care se ocupă cu lupta împotriva crimei organizate și traficul ilicit, combaterea corupției și prevenirea crimelor, precum și lupta cu terorismul, reforma justiției penale, prevenirea abuzului de droguri prin prisma sănătății. Proiectul de bază în cadrul căruia activăm astăzi în Moldova este focusat pe prevenirea HIV în rândul consumatorilor de droguri injectabile și al deținuților.
Știu că oficiul pe care îl coordonați și Dumneavoastră personal susțineți implementarea tratamentului farmacologic cu metadonă în calitate de metodă de tratament al dependenței de opiacee. De ce?
Tratamentul farmacologic cu metadonă și extinderea acesteia este unul dintre obiective noastre principale în Moldova. De ce o susținem? Deoarece, este o metodă bazată pe dovezi științifice de tratament al dependenței de opiacee. Mai mult decât atât, farmacoterapia cu metadonă este cea mai eficientă metodă de prevenire HIV în rândul consumatorilor de droguri injectabile, al hepatitelor și altor infecții hemotransmisibile. Un alt argument concludent ”pro” este faptul că acest program este foarte eficient din punct de vedere economic. Metadona are proprietăți analgezice și este folosită de asemenea în tratamentul altor maladii. După componența sa chimică, metadona nu se deosebește foarte mult de morfina. În ultimul timp, am început să folosim o denumire alternativă la ”tratamentul de substituție”, utilizând termenul de ”tratament farmacologic cu metadonă”. Este important să înțelegem că farmacoterapia cu metadonă este un tratament, și nu înlocuirea al unui drog cu altul. Farmacoterapia nu se rezumă doar la metadonă, ci include și suportul psihosocial oferit pe parcursul tratamentului. Un alt avantaj al metadonei este faptul că acesta normalizează toate funcțiile organismului, permite pacientului să inițieze în stare constientă tratamentul altor maladiii asociate și să mențină aderența, de exemplu, la TARV. Totodată, metadona normalizează funcțiile reproductive la femei și le permite planificarea sarcinei. Metadona reduce riscul supradozărilor, de asemenea, scade activitatea infracțională legată de cautarea drogurilor.
Se zice că ”foști narcomani nu există”. Împărtășiți această opinie?
Dependența este o stare severă de sănătate care poate fi descrisă ca o dereglare complexă a funcțiilor fiziologice, cognitive și de comportament. Fiind o maladie cronică, aceasta se caracterizează prin alternarea perioadelor de recidivări și remisii. Atfel, tratamentul dependenței necesită o abordare complexă și de durată. Iată de ce revenirea la consumul de droguri după reabilitare sau după tratament nu trebuie calificată ca un eșec.
În rîndul cunoștințelor mele sunt multe exemple care contrazic afirmația de mai sus, sunt persoane care se află în remisie îndelungată și viața lor de zi cu zi este aranjată asftel, încât eu nu vad cum ei ar putea reveni la consumul de droguri.
De ce o persoană care nu are în general nicio legătură cu problema dependenței și HIV/SIDA, a ajuns în acest domeniu în care activați ultimii șapte ani?
Noi, probabil, ne-am găsit reciproc (zâmbește). După finisarea studiilor și a activității în cadrul universității, îmi doream foarte mult să mă ocup de ceva care ar fi cu adevărat util. Totul a început cu plecarea mea în Africa unde am trait și am predat în cadrul universității criminologie, sociologie și drepturile omului. După ce m-am întors din Tanzania, aveam deja altă viziune despre lume, îmi reevaluasem sistemul de valori. Am conștientizat că cel mai important lucru în viața unui om este sănătatea. Revenind în Moldova, am început să lucrez la Fundația Soros-Moldova în sănătate publică, după care am venit la ONU.
Ce ați învățat activând în cadrul ONU?
Eu cred că am avut un mare noroc să lucrez în cadrul ONU, în primul rînd pentru că am ocazia să învăț multe de la colegii mei. Când vii să lucrezi într-o organizație care este parte componentă a ONU, treptat îți crește nivelul de responsabilitate, începi să faci referință cu precădere la argumente bazate științific, te străduiești întotdeauna să găsești mijlocul de aur, începi să iei în considerare diferite puncte de vedere, mai ales când este vorba de situațiiși contradictorii sau conflictuale.
Ina, am înțeles că ați dezvoltat o colaborare strânsă cu Departamentul Instituțiilor Penitenciare. În opinia Dumneavoastră, cum ar putea fi îmbunătățit sistemul nostru penitenciar?
Îmbunătățirea serviciilor medicale și, în general, a condițiilor de detenție este, de asemenea, una dintre prioritățile noastre de bază. Pentru început aș vrea să menționez că avem un mare noroc de autoritățile sistemului penitenciar, actuale dar și precedente, precum și cu colaboratorii din cadrul DIP. Fără deschiderea lor și fără conștientizarea necesității de a îmbunătăți serviciile existente, respectiv, reducerea riscurilor de infectare în rândurile deținuților, ne-ar fi fost foarte greu să lucrăm. Datorită înțelegerii reciproce, reușim să implementăm în penitenciare servicii inovative, unele care nu au fost deocamdată implementate nici în unele țări foarte dezvoltate.
De exemplu, serviciile de reducere a riscurilor?
Exact. Programul schimbului de seringi este implementat în penitenciarele din șapte țări ale lumii și noi suntem una dintre aceste țări. Există un pachet de servicii pe care agențiile ONU (UNODC, UNAIDS și OMS) le recomandă pentru a fi implementate pentru deținuți cu scopul de a preveni infecția HIV, în total pachetul conține 15 servicii. În țara noastră sunt implementate 12 dintre ele. Daca vorbim despre îmbunatățire a serviciilor, scopul nostru principal este asigurarea durabilității și a continuității serviciilor existente, dar și extinderea accesului la tratamentului cu metadonă, reforma serviciului medical, reexaminarea bazei normative pentru implementarea tratamentului dependenței de droguri ca și alternativă la detenție și îmbunătățirea infrastructurii. Da, noi am moștenit infrastructura din timpurile sovietice. Da, au fost modernizate doar câteva penitenciare. Însă la noi se construiește un penitenciar nou și permanent se produc schimbări pozitive.
Dacă ne referim la schimbări, eu văd un potențial în extinderea programelor ocupaționale pentru deținuților. Și aceasta nu este doar responsabilitatea departamentului, ci a societății în general și a agenților comerciali în particular care ar putea, însă deocamdată nu sunt pregătiți sau nu doresc, să angajeze deținuți sau persoane eliberate din detenție.
Acum aveți posibilitatea să Vă adresați, de exemplu, Stelei Moldovanu, din salonul de artă în cadrul carui am realizat sesiunea Dumneavoastră foto, sau Luciei Berdos care s-a filmat în spotul video ”Vrednici de a trăi” cu prilejul zilei ”Zero discriminare”. Cum le-ați motiva la o eventuală colaborare și susținere a deținuților?
În primul rând, din punct de vedere economic, deținuții sunt o forță de muncă ieftină. Acești oameni sunt bine organizați și ei pot participa în activități grele de muncă. De asemenea, în rândurile deținuților sunt multe persoane talentate și foarte inteligente, care vor lucra cu suflet și abnegație. În opinia mea, statul trebuie să stimuleze sectorul de afaceri în acest sens, de exemplu, să adopte o lege conform căreia companiile mari, care oferă un loc de muncă deținuților sau foștilor deținuți, ar beneficia de anumite privilegii. O asemenea lege există în multe țări și aceasta funcționează.
Dumneavoastră ați angaja o asemenea persoană?
Da, bineînțeles. În plus, dacă ne referim la infractorii cu sindromul dependenței narcotice, aceștia trebuie să aibă acces la serviciile de tratament și reabilitare. Tocmai acest aspect l-am discutat în cadrul consultațiilor naționale pentru UNGASS – o sesiune specială a Adunării Generale a ONU privind drogurile – care se va desfășura în luna aprilie a anului curent la New York. Alternativa la detenție este un aspect important pe care trebuie să îl luăm în considerare, în special, când ne referimla femeile care consumă droguri, din cauza vulnerabilității multiple a acestora dar și a fenomenelor de stigma și discriminare împotriva lor.
Care au fost alte priorități discutate în cadrul consultarilor regionale?
În general, politica în domeniul drogurilor se bazează pe trei dispoziții fundamentale: reducerea cererii, reducerea ofertei și reducerea riscurilor. Toate cele trei aspecte sunt interdependente, de aceea este important să lucrăm în toate direcțiile. De exemplu, când punem accent pe reducerea riscurilor, aceasta va avea impact direct asupra reducerii cererii de droguri. Noi pledăm pentru schimbarea abordarii orientate pe pedeapsă către o abordare orientată pe tratament și ocrotire a sănătății.
Aș vrea să menționez că în acest an Moldova a fost inclusă pentru prima oară în lista țărilor în care au avut loc consultari pentru pregătirea procesului UNGASS. Pentru țara noastră aceasta este o onoare deosebită.
Deținând funcția de coordonator UNODC, care sunt performanțele de care sunteți mândră cel mai mult?
Noi am reușit să realizăm multe într-o perioadă relativ scurtă, în pofida faptului că echipa noastră este mică numeric. Am reușit datorită colaborăriilor fructuoase cu autoritățile, cu organizațiile nonguvernamentale, cu colegii de alte agenții ONU și cu partenerii de dezvoltare. În rezultatul suportului tehnic pe care îl oferim, am reușit să extindem accesul la tratamentul farmacologic cu metadonă, au fost deschise mai multe puncte de distribuire a medicamentului. Astăzi tratamentul cu metadonă este accesibil în 13 penitenciare și 7 localități. Noi am contribuit la dezvoltarea durabilității serviciilor nonguvernamentale de reducere a riscurilor, precum și la implementarea unor servicii noi, cum ar, de exemplu, profilaxia supradozelor, testarea rapidă la HIV în grupurile vulnerabile sau modelele de intervenție prin educatorii de la egal (PDI). Am reexaminat actele normative, precum și curricula universitară pentru studenții și rezidenții. Un număr mare de medici (narcologi, terapeuți, psihiatri) și-au perfecționat cunoștințele în cadrul sesiunilor de instruire și creștere profesională pe care le-am organizat, fapt ce a permis să îmbunătățim metodele de tratament dar și calitatea comunicării cu pacienții.
Am reușit, de asemenea, să ridicăm problemele femeilor vulnerabile la cel mai înalt nivel, prima doamnă a participat la evenimentele organizate de noi dedicate aspectelor ce vizează femeile CDI, PTH și femeile deținute. Printre rezultatele de care suntem, de asemenea, mândri este construirea relațiilor cu organele de ocrotire a ordinii de drept. Am reușit să implicăm colaboratorii acestora în referirea beneficiarilor către programele de reducere a riscurilor. La nivelul inspectoratului general de poliție a fost adoptat un ordin ce reglementează lucrul cu persoanele din grupurile de risc. Deja de câțiva ani consecutiv, în comun cu IGP, organizăm sesiune de instruire cu scopul de a schimba atitudinea colaboratorilor organelor de ocrotire a ordinii de drept față de consumatorii de droguri, astfel încât polițiștii să îi trateze pe aceștia din urmă nu prin abordarea sancțiunilor, ci din perspectiva ocrotirii sănătății.
Dumneavoastră călatoriți des peste hotare, preluați experiența altora și împărtășiți propria experiență. Există vreo țară sau oraș de la care noi, aici în Moldova, ar trebui să luăm exemplu în lupta cu criminalitatea și drogurile?
În Austria, 30 la sută dintre polițiști au inclusiv și cunoștințe paramedicale, fapt ce le permite să interacționeze altfel cu grupurile vulnerabile, de exeplu să determine chiar la locul crimei dacă are sau nu nevoie persoana de tratament, reabilitare sau de servicii de reducere a riscurilor. În afară de aceasta, polițistul la necesitate poate acorda primul ajutor medical. Alte două exemple extraordinare sunt Suedia și Elveția. În Suedia se închid penitenciare din cauza reducerii bruște a procentului de deținuți, iar în Elveția sunt foarte dezvoltate diferite servicii și metode de tratament și reabilitare a dependenților de droguri în societate și în penitenciare. De asemenea, Portugalia și Spania au o experiență foarte bună în reducerea epidemiei HIV printre CDI după implementarea cu succes a programelor de reducere a riscurilor. Mai aproape de noi sunt modele țărilor baltice sau Belarus.
Ina, nu pot să nu Vă adresez o întrebare pe tema HIV/SIDA. Cum credeți, această problemă ne privește pe fiecare?
Această problemă este importantă pentru fiecare din noi. Cu toții ne confruntăm cu situații când o simplă gripă poate degenera într-o complicație, de exemplu, în pneumonie. În acest caz, când venim la medic și el spune: ”E prea târziu”, aceasta ne surprinde și ne întrebăm: ”Cum așa?”. În cazul HIV/SIDA este aceeași situație: cu cât mai devreme te adresezi la medic, cu atît mai devreme îți vei cunoaște statutul la HIV, și cu atât mai mare este probabilitatea că vei trăi o viață lungă și integră.
Când ați făcut ultima oară testul la HIV?
Acum un an.
Nu V-a fost frică?
Mi-a fost frică prima dată, am făcut testul înainte de a pleca la studii peste hotare. Apoi pur și simplu știam că totul este în regulă cu mine, fiindcă respectam toate regulile de prevenție.
Ați putea să ne propuneți unul sau câteva mijloace alternative care ne-ar ajuta să stopăm epidemia sau, cel puțin, să reducem stigma și discriminarea față de acei care trăiesc cu HIV?
Aș vrea să menționez că Moldova a reușit astăzi multe în această privință. În actualul Program Național sunt prevăzute elemente noi, precum este sistemul PDI – metoda ”Peer Driven Intervention” (modele de intervenție prin educatorii de la egal). La momentul dat se extinde substanțial accesul la testare, deja avem teste rapide la HIV în organizațiile nonguvernamentale, de asemenea, se discută posibilitățile de comercializare liberă a acestor teste în farmaciile din țară. Faptul că programul este focusat pe grupurile vulnerabile este, de asemenea, un rezultat pe care l-am atins datorită discuțiilor constuctive. La nivel național s-a dezvoltat o platformă de dialog constructiv între guvern și sectorul civil.
Revenind la metodele alternative de luptă cu discriminarea și stoparea epidemiei, aș vrea să menționez că din punctul meu de vedere în țara noastră, se simte lipsa afacerilor sociale. Conform unei evaluari, realizate acum cîtiva ani în rîndul persoanelor care traiesc cu HIVîn Moldova, peste 50 la sută dintre PTH sunt șomeri. De asemenea, foștii deținuți și sau persoanele care au consumat droguri se confruntă, cu probleme la angajarea în câmpul muncii. Pentru a se reintegra în societate, pentru o persoană este important să lucreze, să se simtă utilă, să dobândească noi experiențe și abilități. Eu cred în abordarea: ”Nu îi da omului pește, ci dă-i o undiță și învață-l să pescuiască”. Anume din acest motiv, consider că businessul social este o alternativă bună, asigurarând persoanelor vulnerabile cu un loc de muncă, independență financiară, contribuind astfel la reintegrare persoanei în societate, iar consecință persoana vulnerabilă va ajunge să îmbunătățească desinestator și celelalte aspecte din viața sa.
Ina, Dumneavoastră colaborați de mult timp și destul de strâns cu organizația noastră. Cum a început această colaborare și care sunt roadele ei?
Colaborarea noastră a început chiar de la înființarea ”Inițiativei Pozitive”, acum patru ani. Entuziasmul vostru și dorința de a lucra inspiră și încurajează, de aceea este plăcut să colaborezi cu voi. Eu cred că una dintre cheițele de aur ale succesului vostru este faptul că în ”Inițiativa Pozitivă” lucrează oameni care din propria experiență ce este HIV. Acești oameni, ca nimeni alții, sunt capabili să înțeleagă necesitățile și nevoile oamenilor care s-au confruntat cu această maladie. Cu referire la rezultate, am inițiat un proces comun de elaborare a materialelor informaționale despre tratamentului farmacologic cu metadonă. Eu sper că noi vom reuși să realizăm împreună un produs calitativ și util.
Ce reprezintă pentru Dumneavoastră caritatea și cât de importantă este aceasta pentru omul contemporan?
Eu consider că noi nu putem trăi pur și simplu, fără a oferi și a dărui altora. În actualitatea modernă, care se schimbă atât de vertiginos, rămâne o provocare să nu rămânem indiferenți la problemele cu care se confruntă persoanele vulnerabile. Eu personal mă las foarte ușor convinsă să particip într-un proiect de caritate. Dacă văd că acest proiect va aduce într-adevăr ceva util și dacă vizează păturile vulnerabile ale populației, eu sunt întotdeauna ”pro”.
Ina, unde și cum Vă vedeți peste cinci ani?
Mie îmi place să fiu parte a ONU și îmi doresc să mă dezvolt în continuare în această direcție. Totuși nu este exclus că voi reveni la predare în mediu academic, poate voi face studii postuniversitare adiționale. Nu aș vrea să privesc chiar atât de departe în viitor, însă noi așa am fost învățați – să ne facem planuri pe termen lung și să ne stabilim scopuri concrete de realizat. Realitatea zilei de astăzi uneori nu corespunde cu planurile noastre. Aceasta însă nicidecum nu înseamnă că nu vom tinde spre ceva mai bun, ci pur și simplu o vom face într-un alt mod.