Războiul lasă răni profunde în inimile milioanelor de oameni, forțându-i să își părăsească casele în căutarea siguranței.

Igor, este un refugiat de 47 de ani din Ucraina, a trăit toate aceste încercări pe propria experiență. În acest interviu, el își împărtășește povestea, vorbind despre dificultățile adaptării în noua țară și despre cum sprijinul organizațiilor locale l-a ajutat să facă față circumstanțelor de viață dificile. 

— Igor, de ce ai decis să părăsești Ucraina și cu ce dificultăți te-ai confruntat?
— Am părăsit Ucraina din cauza acțiunilor militare care au început în regiunea mea. A fost o decizie dificilă, dar siguranța familiei a fost pe primul loc. Ne-am mutat în Moldova, unde aveam prieteni și cunoștințe care ne-au ajutat imediat cu locuința și produsele necesare. Acest lucru a ușurat foarte mult primele luni.
Cu toate acestea, curând am avut probleme serioase de sănătate — mi-a cedat piciorul și nu puteam să mă deplasez singur. În această situație, prietenii au venit din nou în ajutor, susținându-mă moral și fizic. Tot arunci a început redirecționarea refugiaților către zonele rurale, iar eu am înțeles că din cauza stării mele de sănătate nu voi putea trăi acolo. Atunci am apelat la Ministrul protecției sociale, explicându-ii situația mea și am primit un loc într-un centru social din Chișinău.

— Ce ajutor ai avut nevoie să primești în primul rând?
— Trăiesc cu HIV de mulți ani și sunt în programul de terapie de substituție (FTO — program de farmacoterapie cu agonisti ai opioidelor). În noile condiții, aveam nevoie urgentă de ajutor pentru a avea acces la medicamente antiretrovirale (ARV) și FTO. În Ucraina, am lucrat ca consultant „de la egal la egal”, iar datorită prietenilor din Moldova am aflat și despre organizația „Inițiativa Pozitivă”. Ei mi-au recomandat să mă adresez acolo, asigurându-mă că mă vor ajuta cu tratamentele de care aveam nevoie.

— Ce sprijin ai reușit să primești în Chișinău?
— Pentru prima dată am apelat la „Inițiativa Pozitivă” pe data de 23 aprilie 2024, și inițial am fost direcționat către lucrătorul social, Iulia. Ea mi-a oferit un ajutor imens: m-a ajutat să mă înregistrez pentru a primi ARV și să mă integrez în programul FTO. Când problemele cu piciorul s-au agravat, Iulia a organizat transport pentru mine, astfel încât să pot veni o dată pe săptămână pentru medicamente, în loc de vizite zilnice, ceea ce a ușurat considerabil viața mea.
În plus, echipa „Inițiativei Pozitive” mi-a oferit servicii medico-sociale, inclusiv învestigații regulate, acces la specialiști și la suport psihologic. Am primit, de asemenea, informații despre alte posibilități de ajutor pentru refugiați, ceea ce a fost extrem de important pentru mine. Aceasta nu doar că mi-a îmbunătățit calitatea vieții, dar mi-a oferit și încredere în ziua de mîine.

— Cum ți-a schimbat viața primirea ajutorului?
— Sprijinul a fost o adevărată salvare. Acum nu mai trebuie să mă îngrijorez cu privire la costurile transportului pentru a ajunge la serviciile și procedurile medicale. Ajutorul psihologic și atenția specialiștilor sunt, de asemenea, foarte importante: simt că nu sunt singur în situația mea. La centrul MEDHUB mi se oferă posibilitatea de a face analize și de a consulta diverși specialiști. Asistența medicală este acum o necesitate vitală pentru mine.

— Cum îți vezi viitorul?
— În primul rând, sper ca războiul să se încheie mai repede. Nu am o casă și nu am unde să mă întorc, dar sper că în viitor lucrurile se vor rezolva. Simt nevoia de a lucra: după ce am lucrat 12 ani ca și consultant „de la egal la egal”, vreau să îmi găsesc un loc de muncă în domeniul meu, măcar ca voluntar. Sigur, visez la o proteză pentru picior — acesta m-ar ajuta să îmi recapăt mobilitatea.

— Ce ai recomanda altora care se află într-o situație similară?
— Sfatul meu este să nu vă fie frică să cereți ajutor. În Moldova există specialiști care chiar doresc să ajute, și este important să ne amintim că nu suntem singuri. Accesarea serviciilor medico-sociale este un pas important care poate îmbunătăți semnificativ calitatea vieții, chiar și în situații dificile.

Sănătatea este baza tuturor, și nu ar trebui să ignorăm oportunitatea de a ne îmbunătăți starea cu ajutorul resurselor disponibile.