Nașterea copilului nu este doar un eveniment deosebit, ci și un proces complicat care necesită atenție și pregătire minuțioasă. Iar pentru gravidele HIV pozitive, care urmează să nască sau deja au născut, este necesară o îngrijire specială, care să asigure atât siguranța mamei, cât și a copilului. 

Este regretabil faptul că în pofida luptei continue a comunităților PHS cu discriminarea și stigma, gravidele ”pozitive” se confruntă și astăzi cu încălcarea clauzei de confidențialitate a datelor medicale, cu atitudinea agresivă din partea personalului medical și condiții groaznice înainte și după naștere.

Un exemplu elocvent în acest sens este spitalul din orașul Râbnița, unde în cadrul secției de boli infecțioase există un salon special pentru gravidele HIV infectate. Deși persoanele responsabile ne-au asigurat că pentru mamele HIV pozitive sunt create toate condițiile, numeroasele istorii ale gravidelor, care scot la iveală starea  reală a lucrurilor sunt de-a dreptul îngrozitoare.

”Mamele nu trebuie să uite de statutul său HIV”

Intrând în salonul pentru persoane HIV pozitive, nu veți avea niciun dubiu că anume acesta este salonul cu pricina. Absolut pe fiecare obiect din salon este înscris, cu litere mari: HIV. Fiecare recipient și chiar fiecare sticlă de plastic sunt marcate astfel. Despre faptul că acesta este un salon pentru HIV puteți citi nu doar pe cântarul pentru copii, pe lavoar, dulap, instrumente, ci și pe căldarea și teul pentru spălarea podelei!  Potrivit unei gravide internate în acest salon, surorile medicale se străduiau să convingă pacientele că ele nu trebuie să uite de statutul său HIV. Într-adevăr, în astfel de condiții este imposibil să uiți despre aceasta.

Ministerul Sănătății din Transnistria a emis un ordin conform căruia tot inventarul salonului specializat pentru persoanele HIV pozitive trebuie să fie marcat. Ulterior a fost emis un alt ordin,  precum că nu este cazul să marcheze pe fiecare pensetă diagnosticul. Ce-i drept, au uitat cel mai important lucru – să anuleze ordinul anterior. Astfel, la moment, există două acte oficiale care se contrazic și, în același timp, continuă să producă efecte doar  primul ordin.

Este evident faptul că echipamentul, instrumentele și toate celelalte trebuie să fie individuale pentru pacienții HIV pozitivi, însă există și alte metode de marcare și inițializare a obiectelor. De ce trebuie să reamintești mamei și celor din jur despre diagnosticul acesteia? De ce în alte saloane ale secției de boli infecțioase nu sunt la fiece pas inscripții de felul ”scabie” sau ”varicelă”?

În acest context apare întrebarea despre respectarea confidențialității, care în secția de boli infecțioase din orașul Râbnița pur și simplu nu există.  Nu doar că salonul pentru HIV pozitive se vede de departe, ci și medicii aici sunt între ei frați, cumetri, fini, de aceea zvonurile și bârfele aici se ”difuzează” cu o viteză uimitoare. Uneori poți auzi pe coridoare pe vreun medic strigând: ”Ia, privește, acolo stă una cu SIDA!”.

”Dușul este pentru acei care își cunosc drepturile”

Sunt de menționat, de asemenea, condițiile în care se află femeia înainte, în timpul și după naștere. Salonul în care se află copilul și mama trebuie să fie absolut steril, pentru ca nou-născutul să nu contacteze vreo infecție. Iată însă cum stau lucrurile la spitalul din orașul Râbnița: în primul rând, gravida naște în același loc unde a fost internată înainte de naștere, tot acolo rămâne și după nașterea copilului. Adică în timp ce mama își revine după naștere, personalul medical spală podeaua după naștere, lăsând în salon teul nesteril împreună cu căldarea.

Patul și pernele sunt umplute cu dermatină în calitate de măsură de precauție, pentru ca, după cum ne-a explicat una din gravide, ”transpirația și alte ”eliminări” periculoase să nu se îmbibe cumva în pat, în timp ce în salon nu sunt condiții de igienă corespunzătoare pentru sănătatea mamei și a copilului”.

De asemenea, orice gravidă și lăuză are nevoie de condiții adecvate pentru respectarea igienei personale. În spital este dotată o cameră de baie cu apă fierbinte, cu duș și veceu, însă accesul e permis doar pentru acele care își cunosc drepturile și sunt gata să lupte pentru ele. Celelalte sunt nevoite să meargă la un veceu separat de lângă intrarea din spate a clădirii și la un duș care seamănă cu o covată. Personalul medical și sanitar fără nicio jenă îi alungă din baie pe toți care încearcă să intre acolo.

”Medicii se comportă după bunul lor plac”

Condițiile spitalicești de viață pentru copii și mame, în mare măsură, depind de personalul instituției. Dacă medicul șef și lucrătorii medicali manifestă grijă și înțelegere, copilului i se asigură îngrijirea la nivelul maxim posibil. Dacă însă personalul medical nu este interesat de soarta copilului sau îl evită de frică sau din ignoranță crasă despre HIV/SIDA, copilul primește doar minimul necesar. Drepturile acestor copii nu trebuie să depindă de faptul dacă medicii sunt buni sau răi.

Puține mame se încumetă să povestească prin ce au trecut în salonul pentru HIV infectate. Însă una dintre tinere, Ana, ne-a mărturisit ”impresiile” sale:

”Atitudinea lucrătorilor medicali ai spitalului este îngrozitoare. Mulți le detestă și le umilesc pe femeile HIV pozitive. Alte mame povestesc că au fost cazuri când surorile medicale refuzau să ia în brațe copiii femeilor HIV infectate. Incompetența multor medici te uimește de-a dreptul: unii însă mai cred că HIV se transmite prin closet! Medicii de comportă după bunul lor plac, până când vreo mămică mai îndrăzneață nu face scandal și demonstrează că își cunoaște drepturile. Pentru mine cel mai important lucru a fost să știu că copilul meu este bine, de aceea mă străduiam să nu mă concentrez pe ceea ce se întâmpla, dar nici nu mă lăsam călcată în picioare. Eram nevoită să mă cert, să dovedesc cuiva ceva și, uneori, chiar să ameninț, doar pentru ca ei să fie mai toleranți. Cu toate acestea, oricum își făceam griji. Noaptea îmi spuneam mie însămi că, după ce mă externez, totul va fi bine, însă atât timp cât mă aflam la maternitate, nu mă lăsa gândul că totul e rău și trist. Am ajuns să fiu obsedată de gândul că aș putea muri acolo, că sunt o paria și nu merit să trăiesc nici eu, nici alte fete ca mine și poate că, într-adevăr, doar eu însămi sunt de vină în tot ce mi se întâmplă”.

Despre atitudinea medicilor față de mamele HIV pozitive și copiii acestora sunt la curent toți: de la șeful secției până la personalul tehnic. Majoritatea pacientelor se străduiesc pur și simplu să tacă, deoarece acesta este singurul spital din raion unde poate naște o femeie HIV pozitivă. Anume din acest motiv situația nu se schimbă, iar femeile continuă să se confrunte cu discriminarea și condiții îngrozitoare.

Cel mai teribil lucru însă este nu atât refuzul femeilor de a naște într-o asemenea atmosferă, cât faptul că medicii le propun femeilor să întrerupă sarcina nu doar la etape timpurii, ci chiar și atunci când mama deja simte mișcarea copilului său. Cu regret, medicii reușesc adesea să convingă femeile să avorteze din cauza fricii insuflate.

Deși suntem în secolul al 21-lea, când s-ar părea că toate drepturile și libertățile de mult sunt proclamate și protejate, ne confruntăm și astăzi cu cele mai urâte calități umane: indiferența și disprețul.  Este imposibil să rămâi indiferent față de astfel de istorii de viață, de aceea, în acest articol, noi ne propunem nu doar să abordăm o problemă acută, ci să îndemnăm fiecare mamă HIV pozitivă care deja a născut sau urmează să nască, să nu tacă și să nu-i fie frică, ci să se adreseze după ajutor și susținere la organizațiile obștești care oferă sprijin PHS.  Ne propunem să îndemnăm pe fiecare persoană care poate influența într-un fel sau altul asupra situației create, să fie de partea mamelor HIV pozitive și să lupte împreună pentru  drepturile lor. Este un proces îndelungat, care solicită multe eforturi și de unul singur este dificil să-i faci față, de aceea, pentru a schimba situația, trebuie să ne unim forțele.