Juristul Asociației Obștești ”Viața Nouă”, Dumitru Paniș, ne-a explicat ce este discriminarea, cum se manifestă aceasta și cum ar trebui să ne comportăm când suntem discriminați.

Ce este discriminarea?

Discriminarea presupune aplicarea unui tratament diferit faţă de două sau mai multe persoane aflate în situaţii identice sau dimpotrivă, tratarea identică a unor persoane aflate în situaţii diferite, atât timp cât un asemenea tratament nu are nicio justificare obiectivă.

Pentru a considera că tratamentul este discriminatoriu, acesta trebuie să fie condiţionat de unul din criteriile protejate de lege, mai exact: rasă, culoare, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie sau convingeri, sex, vârstă, dizabilitate, opinie, apartenenţă politică sau orice alt criteriu similar. De asemenea, legislația evidențiază
așa-numitele ”forme grave ale discriminării”, adică forme care nu sunt negociabile.

Acestea sunt:

a) promovarea sau practicarea discriminării de către autorităţile publice;
b) susţinerea discriminării prin intermediul mijloacelor de informare în masă;
c) amplasarea mesajelor şi simbolurilor discriminatorii în locurile publice;
d) discriminarea persoanelor pe baza a două sau mai multe criterii;
e) discriminarea săvârșită de două sau mai multe persoane;
f) discriminarea săvârșită de două sau mai multe ori;
g) discriminarea săvârșită asupra unui grup de persoane;
h) segregarea rasială (separarea sau izolarea unei rase sau grup etnic pe calea așezării forțate sau benevole pe un teritoriu limitat, sau pe calea stabilirii unor bariere pentru comunicarea socială, sau prin instituirea unui sistem de învățământ și educație diferențiat, sau alte măsuri discriminatorii).

Discriminarea este interzisă de lege?

Bineînțeles. Potrivit Legii cu privire la asigurarea egalităţii, orice formă de discriminare este interzisă. Promovarea politicii sau aplicarea acțiunilor sau inacțiunilor care încalcă egalitatea în drepturi a persoanelor trebuie să fie eliminată de către organele competente ale administrației publice și pedepsită în conformitate cu legislația în vigoare. De asemenea, discriminarea este interzisă de Convenția pentru drepturile omului ratificată de Moldova în anul 1995.

Eu sunt HIV-pozitiv și de curând medicul meu de familie a refuzat să mă viziteze la domiciliu sub pretextul că ei nu vizitează persoanele HIV-pozitive. Sunt discriminat?

Categoric. Acest exemplu prezintă foarte elocvent ce este discriminarea. Pentru a dovedi cazul de discriminare, potrivit site-ului Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării, trebuie să fie elucidate următoarele aspecte:

1) Comparatorul (trebuie să arătaţi în comparaţie cu cine, faţă de Dumneavoastră, se aplică tratament diferenţiat);
2) Prezenţa unui criteriu protejat de discriminare (vârstă, sex, rasă, etnie, naţionalitate, dizabilitate, limbă sau altele);
3) Dreptul lezat (trebuie să arătaţi că prin acţiunile făptuitorului a fost încălcat un drept legitim);
4) Lipsa unei justificări obiective şi rezonabile pentru tratamentul diferenţiat, bazat pe una sau mai multe criterii protejate de discriminare.

Totuși este important să facem distincție dintre discriminare și încălcarea drepturilor omului. Dacă, spre exemplu, medicul Dumneavoastră de familie pur și simplu a refuzat să vă viziteze, dar, în același timp, în acea zi ea nu a vizitat pe nimeni altcineva, în acest caz este încălcat dreptul Dumneavoastră la asistență medicală. Dacă însă ea v-a refuzat anume din cauza statutului HIV, iar în acea zi ea a vizitat totuși alți pacienți, atunci suntem în prezența unui caz de discriminare.

Să admitem că ea într-adevăr nu a avut dreptate. Va fi oare pedepsită?

Persoana recunoscută vinovată de discriminare poate purta răspundere disciplinară (mustrare sau preîntâmpinare), civilă (când persoanei i se compensează prejudiciul moral cauzat), administrativă (când ofensatorul achită o amendă) sau penală (spre exemplu, dacă este vorba despre o infracțiune penală, în cadrul căruia comportamentul discriminatoriu este o circumstanță agravantă – este cazul art. 166, 173, 176 Cod Penal RM). Răspunderea depinde de gravitatea presupuselor acțiuni discriminatorii și de atitudinea persoanei față de propriile acțiuni. Codul contravențional prevede sancțiuni sub forma unor amenzi de la 2000 de lei pentru persoanele fizice, de la 4000 de lei pentru persoanele cu funcție de răspundere și de la 7000 de lei pentru persoanele juridice.

Conform legii, orice persoană care se consideră victimă a discriminării are dreptul să înainteze o acţiune în instanţa de judecată şi să solicite:

a) stabilirea faptului încălcării drepturilor sale;
b) interzicerea încălcării în continuare a drepturilor sale;
c) restabilirea situaţiei anterioare încălcării drepturilor sale;
d) repararea prejudiciului material şi moral ce i-a fost cauzat, precum şi recuperarea cheltuielilor de judecată;
e) declararea nulităţii actului care a condus la discriminarea sa.

Acţiuni în instanţa de judecată pentru protecţia persoanelor ce se consideră a fi victime ale discriminării pot înainta şi sindicatele sau asociaţiile obşteşti din domeniul promovării şi protecţiei drepturilor omului.
La solicitarea victimei discriminării, se poate interzice răspândirea informaţiei despre viaţa privată şi identitatea acesteia. Înregistrarea, păstrarea şi utilizarea informaţiilor cu caracter personal privind victimele discriminării se fac cu respectarea regulilor speciale de confidenţialitate, stabilite prin Legea privind protecţia datelor cu caracter personal.

Trebuie neapărat să mă adresez în instanța de judecată pentru a dovedi că am fost discriminat?

Totul depinde de fiecare caz luat aparte. Bineînțeles, ați putea soluționa problema de sine stătător, spre exemplu, discutând nemijlocit cu persoana care v-a discriminat. Dacă însă după negocierile amiabile problema nu s-a soluționat sau dacă sunteți discriminat sistematic, este preferabil să vă adresați la o organizație de profil în apărarea drepturilor omului. Dacă sunteți HIV-pozitiv, utilizator de droguri, lucrătoare a sexului comercial, bărbat care practică sexul cu bărbații sau vă ispășiți pedeapsa în locurile de detenție, adresați-vă la Institutul pentru Drepturile Omului (IDOM) sau organizația Promo-Lex.

De asemenea, toate categoriile de cetățeni supuși discriminării se pot adresa la Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității. Anume Consiliul respectiv, în majoritatea cazurilor, adoptă în țara noastă decizii privind cazurile legate de discriminare, și anume confirmă sau infirmă cazul de discriminare.

Este important de reținut că termenul de prescripţie pentru intentarea unei acţiuni în instanţă în baza Legii cu privire la asigurarea egalităţii este de un an de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana putea să ia cunoştinţă de săvârșirea ei. De aceea, dacă ați fost supus discriminării, este preferabil să nu amânați cu adresarea către o organizație de apărare a drepturilor. Și, apropo, persoanele care înaintează o acţiune în instanţa de judecată privind fapte de discriminare se scutesc de plata taxei de stat.

În acest context, menționăm că este foarte important să ne adresăm în instanța de judecată în cazuri de discriminare, fiindcă în baza unor cazuri luate separat, se pot soluționa probleme de amploare la nivel național. Spre exemplu, în acest an Ministerul Sănătății al Republicii Moldova a pierdut cazul împotriva unei paciente HIV-pozitive, interesele căreia au fost reprezentate de Institutul pentru Drepturile Omului (IDOM). Instanța de judecată a declarat drept discriminatoriu ordinul cu privire la femeile însărcinate care trăiesc cu HIV ”Cu privire la profilaxia transmiterii materno-fetale a infecției HIV și organizarea profilaxiei specifice”. Potrivit ordinului elaborat și intrat în vigoare în anul 2004, gravidele HIV-pozitive puteau naște doar în două instituții medicale din Moldova: Centrul Mamei și Copilului din Chișinău și Centrul perinatal din municipiul Bălți.

Acțiunea a fost intentată de o locuitoare din Moldova care, în anul 2013, în luna a noua de sarcină, a fost direcționată să nască la Chișinău în loc să i se primească nașterea în localitatea unde își avea reședința. Decizia judecății stipulează că femeile HIV pozitive din Moldova timp de 12 ani au fost supuse unui tratament discriminatoriu. Bineînțeles, Ministerul Sănătății încearcă să conteste decizia respectivă, însă faptul rămâne fapt și în felul acesta o singură plângere a scos la suprafață o problemă cu care s-au confruntat femeile timp de peste zece ani.

Dacă mă adresez în instanța de judecată, cine mă va apăra?

În cazul intentării unei acțiuni în judecată, vă poate apăra un avocat desemnat de organizația de apărare a drepturilor la care vă veți adresa. De asemenea, puteți beneficia de asistența unui avocat din oficiu , oferit de stat sau puteți angaja un jurist particular pe care să-l remunerați din banii proprii.

Bine, să admitem că voi avea câștig de cauză, mi se va compensa prejudiciul. Presupune oare aceasta că nu voi mai fi niciodată discriminat?

Bineînțeles că nu, fiindcă nimeni dintre noi nu este protejat sută la sută de acest fenomen. Puteți fi sigură însă că drepturile Dumneavoastră vor fi apărate, iar ofensatorul va fi pedepsit. Tot de ce este nevoie pentru aceasta este să vă cunoașteți bine drepturile, să vi le puteți apăra și să vă adresați la timp după ajutor la organizațiile de apărare a drepturilor.

Adrese utile:

Promo-Lex: Chișinău, bd. Ștefan cel Mare 127, e-mail: [email protected]
Tel.: + 373 22 450024; + 373 22 492684; + 373 22 449626
Institutul pentru Drepturile Omului (IDOM): str. Mitropolitul Dosoftei 95А, e-mail: [email protected]
Tel.: 022 244 911
Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității
Chișinău, bd. Ștefan cel Mare 180, of. 600
E-mail: [email protected]
Tel.: (022) 212-817