Povestea lui Dima este istoria unui om care a trecut prin cele mai grele încercări și a găsit puterea de a lupta pentru viața sa.

Puteți să ne spuneți puțin despre dumneavoastră, despre viața de înainte de a veni în Moldova?

Mă numesc Dima, am 34 de ani și sunt din Ucraina. La fel ca toți ceilalți, copilăria mea a fost petrecută în grădiniță și la școală. După aceea, am urmat școala profesională de construcții. După terminarea școlii, am făcut armata, am practicat boxul și apoi am lucrat în construcții.

Am început să consum droguri din clasa a cincea, când aveam 11 ani. Părinții mei consumau și ei, și tot timpul vedeam asta acasă, când veneau prietenii lor, pregăteau droguri chiar în bucătărie. Vedeam seringile peste tot și, crescând, mă gândeam că voi fi la fel ca ei. Deși nu mi-aș fi dorit să fiu ca mama mea, îmi doream mai mult să fiu ca tata, el nu era un consumator agresiv și părea mai puțin distrugător.
Este o experiență foarte grea. Au încercat părinții dumneavoastră să vă protejeze cumva de acest lucru?
Nu, nu au încercat. Mă certam atât de mult cu mama, încât nici măcar nu am fost la înmormântarea ei și nu am vrut să merg. Aveam 13 ani și eram complet disperat. Acum cred că ar fi trebuit totuși să merg…
Ați încercat să luptați cu dependența?
Da, am încercat de multe ori, dar de fiecare dată fără succes. Însă adânc în sufletul meu am dorit întotdeauna să am o familie, o soție, copii, și știam că viața mea nu ar trebui să fie așa. Acum sunt gata să fac tot ce e nevoie pentru a nu mai fi dependent, pentru a nu mai simți că sunt într-o stare proastă.

Ce v-a adus în Moldova?
Am venit aici fugind de războiul din Ucraina. Aveam un vis să ajung în Barcelona și să trăiesc acolo. Am venit aici fără nimic.

Cum ați găsit ajutor aici, în Moldova?
La început, poliția m-a dus la un centru de reabilitare în Bălți. Acolo mi-au dat datele de contact ale organizației „Inițiativa Pozitivă” și, de acolo, angajații organizației s-au ocupat de tot.

Ce ajutor ați primit din partea organizației noastre?
Este un nivel și o abordare complet diferite față de ceea ce am văzut până acum. Angajații „Inițiativa Pozitivă” m-au ajutat să intru în programul PTAO (terapie de susținere cu agonisti ai opioidelor). M-au cazat într-un centru de găzduire temporară, iar pe parcursul întregii perioade am primit servicii medico-sociale: analize, consultații din partea specialiștilor: psihoterapeut, psihiatru, terapeut și consultații din partea specialiștilor „egal cu egal”. M-au ajutat cu documentele și am obținut protecție temporară. Pe parcursul acestei perioade, în timp ce am stat în centru, am primit hrană, îmbrăcăminte, vouchere pentru produse în magazine și vouchere pentru medicamente.
De asemenea, am fost foarte fericit să particip ca voluntar la activitățile din cadrul programului și să aduc o contribuție.
Aici lucrează oameni care înțeleg foarte bine problema și știu ce trebuie făcut. Nu te simți singur, nu simți că nu meriți ajutor. Sunt foarte recunoscător pentru asta. Toate acestea mă ajută să mă recuperez, iar cel mai important este că simt că fac pași în direcția corectă.

Ce planuri aveți pentru viitor?
Vreau să ajung în Barcelona și să continui tratamentul, acolo sunt programe bune de reabilitare. Dar știu că aici, în Moldova, am primit un sprijin important care mă va ajuta să merg mai departe.