Sănătatea sexual – reproductivă este ceea ce ne-am obișnuit să numim scurt și clar – SSR. Mai puțini însă știu ce înseamnă, de fapt, acest termen, mai ales dacă utilizezi alături de el cuvintele ”copii”, ”adolescenți”, ”tineri”. Pentru a clarifica definitiv cum stau lucrurile, ne-am adresat psihologului Inna Vutcariov cu rugămintea de a ne povesti totul despre sănătatea sexual – reproductivă a copilului din punct de vedere psihologic. Vă îndemnăm pe toți să citiți acest material.
Inna, hai să stabilim pentru început de la ce vârstă putem vorbi despre educația sexual-reproductivă a copilului?
De la cea mai fragedă vârstă a copilăriei, când copilul începe să fie interesat de propriul corp.
Nu e prea devreme oare?
Când ne referim la SSR, aceasta nu are atribuție doar la relațiile sexuale. Această categorie include îngrijirea propriului corp, regimul, precum și un complex întreg de diverse componente. Mulți părinți încep să se preocupe de această întrebare atunci când deja sunt prezente consecințele care pot avea un impact puternic asupra vieții copilului în viitor. Acest proces nu trebuie să decurgă ca erupții educative periodice, ci trebuie să fie constant, permanent, fără a se distinge de alte sfere ale educației.
Ce anume presupune acest tip de educație – educația sexual-reproductivă?
Păi, vezi, noi de la naștere îi spunem copilului care părți ale corpului unde sunt amplasate și adesea ocolim locurile intime sau le atribuim niște porecle drăguțe. Copilul însă trebuie să știe ce și cum se numește, unde se află, ce funcții are cutare sau cutare organ. De aceea, exact la fel cum îi povestiți copilului unde se află năsucul, explicați-i unde se află organele reproductive, însă cu calm, fără fanatism, dar și fără rușine.
Adică nu trebuie să rușinăm copilul?
Niciodată.
Ce crezi despre obiceiul unor părinți de a-și dezbrăca complet copiii pe plajă?
În general, aș vrea să îți spun că doar oamenii noștri le permit copiilor săi să stea pe plajă în pielea goală și aceasta nu este corect deloc. E clar că atunci când este îmbrăcat, copilului îi nimerește nisip în haine, el umblă ud, însă hainele creează conceptul de intimitate. Și există lucruri pe care nu trebuie să le arătăm nimănui cu excepția celor mai apropiați oameni. Atunci când copilului i se permite din copilărie să umble gol pe plajă sau în alte locuri publice, acest concept de intimitate se cam denaturează. Și aceasta se referă nu doar la corp, ci și la suflet.
Dar plasarea fotografiilor copilului în pielea goală pe rețelele de socializare: înseamnă oare și aceasta încălcarea intimității?
Aceasta în general este o crimă împotriva copilului.
Serios?
Pe oamenii care fac publice fotografiile copiilor săi goi i-aș întreba: cum vi s-ar părea dacă fotografia voastră în pielea goală ar plasa-o cineva pe pagina sa de socializare? Trebuie să înțelegem că există mulți oameni cu un psihic bolnav, pervertit, care privesc aceste fotografii… nici nu vreau să mă gândesc la aceasta atât este de scârbos acest lucru. Plasând în văzul tuturor asemenea fotografii, le oferim un pretext celor care îl caută.
Hai să revenim la plajă. Trebuie oare întotdeauna să îmbrăcăm băiețeii și fetițele în costum de baie?
Desigur. Dar nu trebuie să vorbim despre aceasta foarte categoric, aduceți-vă exemplu pe voi înșivă, spuneți-i copilului că dumneavoastră întotdeauna îmbrăcați costumul de baie când mergeți la plajă. Iar pentru a-l cointeresa pe copil, propuneți-i să-i cumpărați un costum de baie identic cu al dumneavoastră. Încă un aspect important: comportați-vă într-un asemenea mod, încât copilul să nu se rușineze de propriul corp, pentru că în caz contrar, dezvoltați în el complexe. Nu contează cum s-a născut sau cum s-a dezvoltat copilul – slab, plinuț, înalt, stângaci – el este așa cum este.
De la ce vârstă putem deja procura diferite enciclopedii de anatomie etc.?
Când la copil apare necesitatea în această informație, când ea devine interesantă pentru el. Aici totul depinde de vârstă. Există diferite etape, de exemplu de la un an până la trei îi povestim copilului despre corpul lui, îi spunem despre diferențele dintre băieței și fetițe, îl învățăm să-ți poarte corect de grijă, să se spele, să nu se atingă cu mâinile murdare, să meargă corect la veceu, să spună despre apariția senzațiilor neplăcute în zona organelor intime. La această vârstă mulți copii încep să-și atingă organele genitale, producând o mulțime de reacții contradictorii la părinți și rude.
Apropo, un punctișor important. Povestește-ne mai detaliat cum ar trebui să reacționăm la aceasta?
Aici ar fi bine să ne amintim de bunicul Freud care spunea că la copil există cinci faze de dezvoltare a sexualității. Prima fază este cea orală, când copilul primește plăcere de la supt și mușcătură. Apoi urmează perioada anală, când el este învățat să meargă la veceu pentru treaba mare și el învață să rețină acest proces. Apoi vine anume acea perioadă a falusului, când copiii încep să se joace cu organele lor genitale. În această perioadă ei conștientizează apartenența lor gender, încetează să mai vorbească despre ei înșiși la persoana a treia, devin independenți.
Revenind la întrebarea: cum să reacționăm? Trebuie să reacționăm cu calm, fără a face tragedie din aceasta, fără a lovi copilul peste mâini, fără a-l amenința sau a-l timora cu diferite sperietori. Copilul se cunoaște pe sine în felul acesta, intră în faza de maturizare. De aceea, cel mai importat aici este ca părinții înșiși să fie informați despre semnificația acestui tip de comportament. Iar copilului trebuie să i se explice anume lucruri fundamentale: că nu trebuie să facă aceasta în prezența oamenilor străini, că trebuie să se spele cât mai des pe mâini etc. Atitudinea calmă, competentă a părintelui contribuie la formarea vieții sexuale armonioase a copilul în viitor.
Adică?
În trecut unii părinți legau mâinile băieților de pat pentru ca aceștia să nu se atingă în timp ce dorm. Știi câte sute de bărbați apoi toată viața se confruntă cu dificultăți în viața sexuală? Pentru că toate acestea rămân în subconștient. Da, tu poți reciti o mulțime de cărți deștepte, însă această voce părintească care spune: ”Cum de nu ți-e rușine?”, trăiește permanent în mintea ta. Și de fiecare dată când omul se pomenește în pat cu iubita, această voce iese la suprafață la nivelul subconștientului. Iată de ce este atât de important să acordăm timp și atenție educației sexual-reproductive. Iar la noi 80 la sută din copiii de la sate trăiesc fără a avea măcar cea mai vagă idee despre aceasta și își suplinesc nevoia de informare doar din ferestrele care apar necontenit pe internet, arătând și vorbind știi și tu însăți despre ce.
Pe această temă mai am o întrebare: trebuie oare să filtrăm informația pe care o utilizează copilul din internet?
Neapărat! Acum există o mulțime de programe care filtrează automat conținutul site-lor de pornografie. Noi trebuie să îl protejăm pe copil de această informație. Dar în același timp, este important să reține, că dacă excludem așa informație din viața copilului, noi trebuie să suplinim această nișă cu ceva calitativ. Deoarece atunci când copilul va merge la școală, acolo se vor găsi neapărat copii care nu au avut asemenea filtre și care știu de toate despre toate. Copilul trebuie să dețină atâta informație, încât acest subiect să nu fie pentru el un fruct interzis.
Inna, hai să continuăm cu fazele educației sexuale după Freud. Ce urmează după 3-4 ani?
După aceasta vine vârsta școlară – 6-9 ani – aceasta este perioada dezvoltării sexuale latente, când interesul față de întrebarea sexuală se încetinește pentru un timp. În această perioadă băieții comunică mai mult cu băieții, fetițele – cu fetițele. Și unii, și alții sunt orientați mai mult spre dezvoltarea contactelor sociale în cadrul grupului mic. Ulterior, de la 8-9 ani, începe perioada de pubertate sau perioada de maturizare sexuală când încep să apară caracteristici sexuale secundare și copilul intră în faza de maturizare. Către această perioadă copilul trebuie să știe torul despre procesul de maturizare sexuală, pentru el sau pentru ea nu trebuie să fie surprinzătoare lucrurile firești, precum sunt menstruația și poluțiile nocturne. Mama trebuie să discute cu fiica, tata – cu feciorul. Și nu trebuie să amestecăm una cu alta. Explicați-i cu calm copilului ce va întâmpla cu organismul lui, avertizați-l cu privire la anumite riscuri. Copilul trebuie să știe că puteți discuta cu el orice tipuri de întrebări. Încă un aspect de reținut: dacă voi înșivă vă simțiți stânjeniți de asemenea subiecte, vă asigur că chiar în prezența unei puternice tării de voință, ceea ce veți spune va suna neconvingător. De aceea, pentru început, clarificați-vă cu propriile complexe, și doar apoi oferiți sfaturi.
Este acceptabil ca părinții să procure prezervative și să le pună în ghizdanul, buzunarul copilului sau altundeva?
Aceasta este, bineînțeles, prea de tot. Trebuie să explicați. Așezați-vă, discutați și explicați că asemenea lucruri ca virginitatea, de exemplu, el sau ea îl va aprecia la justa valoarea mai târziu. Și nu trebuie să tindă să încerce totul imediat, uneori este cazul să aștepți omul care îl va iubi sau o va iubi cu adevărat. Nu trebuie neapărat să aștepte până la nuntă, însă, cel puțin, trebuie să aștepte relația autentică, sinceră, bazată pe încredere, pentru ca totul să fie frumos, fără momente neplăcute. Or, sexul este o plăcere și nu trebuie să ascundeți acest fapt de copil. Explicați-i însă că adevărata plăcere i-o va oferi doar persoana care îl iubește, testată de timp, circumstanțe și sentimente.
Și în încheiere, enumeră, te rog, câteva componente obligatorii ale sănătății sexual-reproductive a copilului?
În primul rând, este vorba despre informarea calitativă, veridică, oportună. În al doilea rând – grija de igienă și atitudinea normală, adecvată față de propriul corp, inclusiv față de organele genitale. De asemenea, este vorba despre cultul modului sănătos de viață în familie și relații sociale sănătoase. Și, bineînțeles, cel mai important aspect este exemplul părinților. Dacă aceștia din urmă se îngrijesc de propria sănătate, trăiesc în armonie și dragoste, construiesc relații normale cu cei din jur și trăiesc în armonie cu ei înșiși și cu propriul corp, atunci și copilul va crește cu aceleași valori și concepții de viață.