Refugiată în căutarea unui nou început: Povestea Ludmilei despre speranță și recuperare

Într-un moment când lumea întreagă a fost martoră la evenimente tragice din cauza războiului, multe vieți s-au schimbat pentru totdeauna. Ludmila, o mamă din Ucraina, a trăit un drum dificil, părăsind tot ce știa, pentru a căuta siguranță pentru ea și fiica ei. În acest interviu, Ludmila povestește despre cum războiul a forțat-o să părăsească tot ce avea în Ucraina, despre luptele interne cu dependența de alcool și despre cum „Inițiativa Pozitiva” a ajutat-o să găsească stabilitatea și sprijinul de care avea nevoie. O poveste de speranță, curaj și schimbare, care arată că, chiar și în fața celor mai grele încercări, ajutorul și voința de a merge mai departe pot transforma vieți.

1. Ludmila, ați părăsit Ucraina în august 2023. Ce v-a determinat să luați această decizie?
   Am plecat din cauza războiului. Ultima picătură a fost atunci când rachetele zburau peste casa noastră din Odesa și se auzeau sunete îngrozitoare. Am coborât în pivniță și, după aceea, am reușit cu greu să ieșim de acolo. Dimineața, am luat-o pe fiica mea, am luat câteva lucruri și ne-am îndreptat spre Moldova.

2. Cum v-ați simțit în primele zile după sosirea în Moldova?
   Primele trei zile am dormit pur și simplu. M-am deconectat, pentru că știam că nu vor mai fi explozii și bombe. A fost o mare ușurare.

3. Ați menționat că ați avut probleme cu dependența. Cum v-ați descurcat cu asta și cum v-a influențat viața în situația care vă aflați?
   Da, am luptat cu dependența de alcool timp de cinci ani, după primul divorț. Fiica mea era mică atunci când soțul m-a părăsit și asta a fost începutul problemei mele. Acum, mă temeam că stresul din cauza a tot ce se întâmpla ar putea să mă împingă din nou pe acest drum. Dar am decis să nu aștept și ci să lupt cu asta.

4. Cum ați aflat despre „Inițiativa Pozitivă” și cu ce v-a ajutat organizația?
   Am văzut o postare în care se spunea că organizația ajută refugiații și persoanele cu dependențe. Am cerut ajutor și mi s-a oferit o consultație, unde am înțeles un lucru foarte important, din partea unui consultant pe principiul „egal la egal”: dependența este o boală, nu un obicei sau o rușine. M-au ajutat cu tratamentul, mi-au oferit sprijin și m-au ajutat să găsesc stabilitatea interioară. M-a surprins că psihiatru nu mi-a dat medicamente puternice, cum se întâmpla de obicei, ci mi-a propus un tratament natural, care chiar ajută. Am făcut și analize, am avut consultații cu terapeutul, psihoterapeutul, și totul gratuit. Am primit vouchere pentru alimente și vouchere pentru farmacie. Toate acestea m-au ajutat foarte mult și erau exact ceea ce aveam nevoie.

5. Cum vă simțiți acum și cum s-a schimbat viața dumneavoastră după ce ați început să primiți ajutor?
   Acum mă simt mult mai liniștită. Nu mai simt nevoia de alcool, am găsit pacea interioară și sprijinul. Înțeleg că dependența trebuie controlată, la fel ca orice altă boală, și acum vreau să ajut și alți oameni. Am devenit voluntar în organizație pentru a sprijini pe cei care trec prin încercări similare.

6. Ce le-ați sfătui altor persoane care se află într-o situație dificilă, așa cum ați fost și dumneavoastră?
   Le-aș sfătui să facă primul pas. Să nu se gândească la ce va fi în viitor, ci să acționeze aici și acum. Primul pas este cel mai important, el face întreaga diferență.

7. Care sunt planurile dumneavoastră pentru viitor?
   Studiez pentru a deveni psiholog, pentru a fi utilă altor oameni. Vreau să ajut pe cei care se află într-o situație dificilă și să continui să lucrez ca voluntar.