La 26 mai 2020 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărârea în cauza P. T. împotriva Republicii Moldova. Curtea a constatat, în unanimitate, că a avut loc violarea Articolului 8, dreptul la respectul vieții private și de familie, din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Reclamantul este o persoană care trăiește cu HIV. Cauza vizează dezvăluirea statutului reclamantului de HIV pozitiv în certificatul de eliberare de serviciu militar. 

În anul 2011, după ce medicii confirmaseră diagnosticul bărbatului, comisia medico-militară a eliberat reclamantului o adeverință cu privire la excluderea sa de la evidenţa militară, în baza articolului 5 din Baremul medical, aprobat prin Ordinul Ministerului Apărării nr. 177 din 30.06.2003.

La perfectarea buletinului de identitate în august 2011, reclamantul a trebuit să prezinte livretul său militar sau adeverința cu privire la excluderea din evidenţa militară, din care se putea deduce, cel puțin parțial, diagnosticul său.

Invocând încălcarea Articolului 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale în fața Curții, reclamantul s-a plâns de divulgarea datelor sale medicale într-un document oficial care trebuia prezentat diferitor autorități.

Guvernul a invocat că reclamantul nu a inițiat nicio acțiune judiciară pentru a-și formula plângerile, neepuizând astfel căile de recurs interne.

Reclamantul a indicat că nu s-a plâns instanțelor naționale din cauza lipsei unor șanse de succes, bazându-se pe practica națională existentă la acel moment. El a făcut referire la cazul unui bărbat seropozitiv, B., care inițiase două acțiuni similare în instanța de judecată, însă care au fost ulterior respinse de către Curtea Supremă de Justiție.

Cu referire la fondul cauzei, Curtea a notat că deși ingerința în dreptul reclamantului în baza Articolului 8 din Convenție era prevăzută de lege, autoritățile naționale nu au demonstrat existența unui un scop legitim în acest sens. Curtea a considerat că modul în care erau protejate datele cu caracter medical în adeverințele cu privire la excluderea din evidența medicală era deficient și permitea terților să afle despre maladia care a stat la baza excluderii. În acest sens, constatarea Curții Supreme de Justiție în cauza lui B., potrivit căreia articolul 5 din Baremul medical prevedea o serie de boli diferite, nu doar HIV, nu schimba impactul asupra reclamantului. Această secțiune se referă la diverse boli grave care cu certitudine constituie date medicale sensibile, a căror divulgare afectează grav drepturile unei persoane garantate de Articolul 8 din Convenție.

Astfel, în lipsa necesității menționării unor detalii medicale atât de sensibile într-o adeverință care trebuie prezentată în diverse situații, inclusiv în cazul în care starea de sănătate a reclamantului nu avea vreo importanță aparentă, Curtea a considerat că ingerința fusese disproporționată și a constatat încălcarea Articolului 8 din Convenție.

„Sper că în urma acestui caz autoritățile Republicii Moldova să întreprindă măsurile necesare pentru asigurarea protecției datelor personale, în special a datelor medicale. Astfel, Curtea a reamintit că stocarea sistematică și utilizarea informațiilor referitoare la viața privată a unei persoane de către autoritățile publice, constituie o ingerință serioasă, mai ales când prelucrarea afectează categorii de informații extrem de intime și sensibile.”, a subliniat avocatul Andrei Lungu, reprezentantul reclamatului.

În consecință, Curtea a acordat reclamantului 4.000 euro pentru prejudiciul moral și 1.500 euro pentru costuri și cheltuieli. Cazul a fost preluat in cadrul  Programului de litigare IDOM

Rezumatul hotărârii a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției.