Acum câteva săptămâni, pe site-ul românesc al Rețelei de reducere a riscurilor (Romanian Harm Reduction Network) a apărut comics-ul cu titlul ” Studii Etnobotanice”, creat și desenat de cunoscutul designer grafic din România, Sorina Vazelina. Comics-ul ei este dedicat tuturor acelor care au avut de suferit de pe urma așa-numitelor substanțe etnobotanice – droguri ”legale” de proveniență vegetală (”Pure by Magic”, ”Specia Gold”, ”Generation 2012”), pentru utilizarea cărora se aplică substanțe vegetale și sintetice, atribuite inițial la categoria drogurilor.
Întrucât însăși ideea unui comics ni s-a părut foarte interesantă, am găsit-o pe Sorina și i-am adresat 13 întrebări la fel de interesante.
Sorina, cât timp ți-a luat crearea comics-ului ”Studii etnobotanice”?
Pe „Studii Etnobotanice” am lucrat în mai multe reprize, până la soluționarea scenariului. M-am
consultat, inițial, cu Valentin Simionov de la RHRN si cu Ștefan Iancu, jurnalist, despre poveste.
Banda pe care ați citit-o e un amalgam pornit de la poveștile prietenilor. Timpul efectiv de lucru, după clarificarea scenariului, a fost 3 săptămâni: 1 săptămână schița,
1 săptămână inking și 1 săptămână coloratul.
Ai utilizat vreodată droguri?
Orice lucru în exces e un drog.
Care este pictorul tău preferat?
Nu am vreun pictor preferat, sunt câțiva pictori care mă bântuie, așa că am să fac o listă rapidă: Lucian Freud, Francis Bacon, Max Ernst, Georg Grosz, Bruegel, Bosch, Otto Dix, Karl Hubbuch, Frida Kahlo, Van Gogh, Paul Klee, Victor Brauner, Max Rothko…
Ce îți doreai să devii în copilărie?
La un moment dat vroiam să fiu călugăriță și mai târziu arheolog. Ca persoană nu cred că mi-am dorit să fiu cineva, poate la un moment dat mi-ar fi plăcut să trăiesc în The Jetsons sau în The Flintstones.
Ce mănânci de obicei la dejun?
Omletă cu ceapă, brânză, ciuperci și roșii, pâine, dacă am bani avocado. Sau mănânc ce-a mai rămas prin bucătărie 
Dacă ți s-ar propune dă desenezi portretul infecției HIV, cum ar arăta acesta?
HIV-ul acoperă un demografic destul de vast, sunt o grămadă de oameni din toate straturile sociale, și contrar impresiei generale, poți trăi cu HIV până la adânci bătrâneți, dacă mergi regulat la control și ai grijă de tine. Portretul HIV ar fi unul colectiv, și nu s-ar limita doar la
cei afectați de virus. Vorbim despre familii, prieteni, asistenți sociali, doctori, persoane care trăiesc alături de cei seropozitivi, și în lipsa cărora, lucrurile ar sta mult mai rău pentru societate, în general.
Numește trei reguli ale modului sănătos de viață pe care le respecți?
Încerc să mă trezesc devreme și să nu pornesc pe stomacul gol. Am lucrat mulți ani cu zile-n șir la computer și e destul de deprimant, așa că mai nou încerc să ies măcar o oră cu bicicleta sau pe jos. Mersul pe jos m-a ajutat mereu, dacă am probleme pe cap, le rumeg din mers. Alte reguli nu prea am, eventual să citesc măcar o carte pe lună, să mă văd cu prietenii chiar dacă mai am de lucru, să merg la muzeu și să nu lâncezesc pe net aiurea. Mă ajută caietele, dar nu am o regulă care să-mi dicteze să desenez 6 ore pe zi. Cred, totuși, că fără un dialog cu tine însuți nu poți funcționa.
Dacă ai avea posibilitatea să te pomenești în orice loc chiar acum, ce ai alege?
În deșert, într-o pădure tropicală, în munți, la stână, pe Insula Paștelui, cu frate-miu în Austria, cu familia în Timișoara. Și să trag cu urechea în timp ce Bukowski, Marx, Buddha și Tzara stau la o bere.
Ce părere ai despre lucrările lui Andy Warhol?
M-am lovit de Pop art în clasa a XI-a, de atunci mă tot întorc la Warhol, Lichtenstein, Oldenburg și la Richard Hamilton, vrând-nevrând. Cred că Warhol a avut completă dreptate. Lumea nu a evoluat cu mult din anii ’60 până azi, părem blocați într-un loop publicitate-supraviețuire, cu raiul celebrității în vremurile post-mântuirii. “In the future everyone will be famous for 15 minutes”. Poate peste câțiva ani vor inventa ceva algoritm care-ți adună Like-urile de pe Facebook și se le transformă în minute de eternitate.
Dacă cineva ți-ar propune o pastilă care ți-ar garanta idei geniale și viziuni de nedescris, ai lua-o?
Acuma depinde. Dacă după toată epifania asta mă voi trezi fără un picior și cu o vizită la boli venerice, n-o beau, îmi ajunge harababura din cap. Cred că avem un laborator chimic în cap, suficient de dotat, trebuie doar să-nvățăm pe ce butoane să apasăm și când.
Ce carte poți reciti iar și iar?
Prison Stories de Igor Hofbauer, Nonnonba de Shigeru Mizuki, Jimmy Corrigan de Chris Ware (astea ar fi o parte din volumele de benzi desenate), mai sunt poveștile lui Cehov, texte de Marshall McLuhan, A posthuman guide to dada, cărți de tipografie pe care indiferent de câte ori le citesc ceva îmi scapă oricum. Lista continuă.
Dacă ți s-ar oferi pentru o zi o baghetă fermecată, ce ai face?
Le-aș da bogătașilor înțelepciunea pe care nu și-o permit, săracilor linișitea pe care n-or s-o apuce și aș muta omenirea într-un spațiu paralel ca să supraviețuiască, în pace, planeta fără noi.
Apoi m-aș plimba invizibilă prin toate colțurile timpului și spațiului.
Ce te face fericită?
Familia, prietenii, Bill Hicks, o vacanță după luni de nervi și stres, câteva zile în Ardeal sau câteva ore în natură. Apoi mai e fericirea pe care o am când simt că sunt una cu ceea ce fac.