Astăzi vă prezentăm un alt participant al campaniei ”Faptele bune au culoare”, care își valorifică talentul și aptitudinile pentru a-și aduce astfel contribuția în lupta cu HIV/SIDA – Victor Micușa. Cum anume se implică? Este frizer, administrează trei saloane de frumusețe, predă în propria școală de artă a coafării. La un termen determinat, ne oferă nouă o parte a mijloacelor bănești câștigate pentru ca noi să venim în ajutorul celor care au nevoie.
Victor, ați colaborat cu noi și anul trecut, când v-ați implicat în campania de luptă cu SIDA ”Deschide ochii! Ascultă! Vorbește!”. În acest an ați devenit partener al acțiunii ”Faptele bune au culoare”. Ce vă motivează să vă implicați în asemenea acțiuni?
Mă motivează dorința de a veni în ajutorul cuiva și eu am posibilitatea să o fac. Nu dispun însă de timp de merge și a ajuta personal pe cineva, de aceea pentru mine a fost important să găsesc o asemenea organizație care oferă celor aflați în dificultate sută la sută din mijloacele care parvin de la alte persoane. În acest sens, organizația voastră îmi inspiră respect.
Pe dumneavoastră personal v-a afectat vreodată problema HIV/SIDA?
În general nu. Anume din acest motiv, odată cu startul acțiunii, am început să întreb fiecare client (zilnic vin aproximativ 16 persoane) dacă nu are cumva printre cunoștințele sale persoane care trăiesc cu HIV. Nici unul nu a răspuns afirmativ. Întrucât am întrebat un număr suficient de mare de oameni, am început să mă întreb: poate este o maladie creată artificial?
Victor, pentru a vă convinge de existența acesteia, vă voi dezvălui un mic secret: printre colegii mei sunt persoane care într-adevăr trăiesc de mulți ani cu HIV. Ei sunt adevărați și absolut obișnuiți.
Ce să zic? M-ați convins!
Ați făcut vreodată testul la HIV?
Dacă aș fi avut o vreo relație extraconjugală sau aș fi împătimit de droguri, aș face testul. Dar nu fac nici una, nici alta.
Victor, să discutăm despre activitatea dumneavoastră. De ce nu aveți nici un fel de publicitate? Nu aveți nevoie de ea?
Eu întotdeauna am fost adeptul publicității ascunse. Își fac publicitate pe fiecare stâlp și o rulează permanent pe TV acei care suferă de insuficiență de atenție din partea clienților. Noi însă nu ducem lipsă de clienți. Eu întotdeauna am considerat și consider că cea mai bună publicitate este cea transmisă de la unul la altul. Orașul nostru este destul de mic, de aceea atât informația bună, cât și cea rea se răspândește foarte repede.
Adică nu ați apelat niciodată la serviciile unei agenții de publicitate?
Nu. Când mi se adresează agenți de publicitate, eu îi întreb: ”Cu cât mă veți plăti? Or, în publicitatea voastră va figura numele meu, iar aceasta este un PR bun pentru voi”.
Despre lucrul maiștrilor din salonul dumneavoastră nu există comentarii negative. Maiștrii dumneavoastră nu pot lucra rău sau nu știu cum?
Conceptul de ”bine” și ”rău” este unul relativ. Pentru unii ceva este răi, iar pentru altul acest ”ceva” este bine. Dacă dintre 10-15 persoane una a spus că aceasta este rău, faptul nu prezintă o problemă, dar oricum echipa noastră se străduiește ca să nu aibă parte de comentarii negative.
Cum găsiși și recrutați maiștrii?
Eu am propria școală, după absolvirea căreia maiștrii pregătiți sunt supuși unei selecții. Se întâmplă că persoana este un maistru bun, dar nu are educație și disciplina muncii. Asemenea maiștri nu pot lucra în saloanele mele. Tinerii de astăzi sunt foarte răsfățați. Puțini aleg această profesie cu scopuri nobile, și nu în scopuri de câștig. Eu cred că pe primul loc trebuie să fie creația, iar câștigul bun nu se va lăsa așteptat. Se întâmplă să observ un maistru la vreun concurs, îi propun să vină în echipa noastră și acceptă.
Când angajați maiștrii, care este cel mai important lucru pe care li-l spuneți?
Când maistrul trece pragul salonului, el trebuie să lase toate grijile și problemele sale după ușă. Iar când pleacă, el trebuie să vină acasă, lăsând problemele colectivului la serviciu. Înțelegeți, omul este fericit atât când toate îi merg bine la serviciu și acasă, iar atunci când aceste noțiuni se amestecă, lucrurile iau o întorsătură neplăcută. Omul trebuie să fie ziua la serviciu, iar seara acasă. Restul 10% reprezintă drumul parcurs de acasă la serviciu și invers și aceasta din urmă nu este de importanță majoră.
Să revenim la maiștrii noștri.
Da, frizerul care lucrează la mine trebuie să fie informat în multe domenii, el trebuie să citească ziare, să asculte radioul, să vizioneze televizorul, trebuie să fie capabil să întrețină o discuție pe orice subiect, pentru că la noi vin oameni foarte diferiți. Este foarte importantă ordinea și curățenia la locul de muncă. Acesta este un aspect care ne cam dă bătăi de cap. Eu întotdeauna le explic novicilor: dacă aveți foarte mult de lucru, nu aveți timp nici să respirați și totul zboară în toate părțile – aceasta este o dezordine creativă. Însă dacă nu ai clienți, iar locul de muncă este murdar – este o debandadă adevărată. Un alt lucru asupra căruia insist: clientul nu poate fi ”părăsit”. Dacă i-ați vopsit părul și are de așteptat 40 de minute, nu plecați undeva, ci oferiți-i o activitate: propuneți-i să servească ceva (cafea, ceai, apă), propuneți-i să răsfoiască o revistă, găsiți un subiect și comunicați. Pentru mine este important ca clientul, pășind pragul salonului, să se simtă protejat. Eu și echipa mea facem tot posibilul ca clienții să se simtă confortabil.
Printre clienții dumneavoastră sunt persoane care v-au devenit prieteni cu timpul?
Mai mult decât atât, majoritatea prietenilor mei sunt foștii mei clienți. Noi am ales o profesie minunată: noi putem lua de la viață foarte multe, inclusiv prieteni buni care se cunosc la bine și la rău. În ce circumstanțe poți găsi un prieten adevărat? Când ești în dificultate: când ai doar o bucată de pâine care trebuie să o împarți la mulți sau doar un colț de plapumă pentru a te înveli. Doar în asemenea condiții înțelegi cine și ce reprezintă. În viața cotidiană asemenea cazuri se produc frecvent. Noi însă avem posibilitatea de a comunica cu persoana o dată în lună și, de regulă, nu mai mult de o oră. În acest răstimp, poți afla foarte multe despre persoana respectivă și, în timp, te poți împrieteni cu ea.
Dumneavoastră lucrați împreună cu soția. Acest fapt nu constituie un impediment?
Nu. Între noi este armonie deplină și democrație. Eu mă ocup de creație, iar ea – de procesele administrative. A administra și a crea – sunt lucruri diferite. Dacă confunzi una cu alta, începe să sufere calitate, de aceea aceste două noțiuni sunt clar delimitate la noi.
Cine este mai mare în funcție din voi doi?
În ceea ce ține de creație – eu, iar în ceea ce ține de administrare – soția. Responsabilitatea în ambele domenii este egală. În cele din urmă, oricum luăm deciziile împreună, pentru ca aceasta este o afacere de familie.
Într-un interviu ați afirmat că dacă ați încerca droguri, ați deveni narcoman; dacă ați intra într-un cazinou, ați deveni un jucător.
Da, pentru că sunt o persoană foarte pasionată și cedez ușor în fața tentației. Nu evit însă persoanele care sunt predispuse spre asemenea pasiuni.
Cum v-ați protejat copiii de asemenea pasiuni?
Acesta este un proces zilnic, o profilaxie continuă. Eu cred că focul trebuie stins încă la etapa de aprindere. Iată un exemplu. După absolvirea gimnaziului fiul meu a plecat să învețe la Sankt Petersburg. În acest oraș sunt foarte multe tentații, inclusiv droguri. Bineînțeles, aveam cu soția anumite temeri, însă el a ales colegiul din Sankt Petersburg și i-am permis să plece. Înainte de plecare, am avut o discuție cu el, una foarte scurtă. Eu l-am întrebat dacă a văzut vreodată un narcoman fericit. El a răspuns: ”Nu”. Ia-m explicat apoi că a renunța la fumat și băutură nu este o problemă. Dacă însă începi să utilizezi droguri, ești un om terminat. Este practic imposibil să te debarasezi de ele. Acestea nu oferă nimic în afară de euforia din momentul utilizări. Mai mult decât atât, există sute de exemple ale starurilor cu renume mondial care și-au legat viața cu drogurile, dar în ultimă instanță au pierdut totul, inclusiv viața însăși.
Această discuție a avut impact?
Bineînțeles. Când Dima venea acasă, ne povestea că i s-a propus nu o dată să se relaxeze cu pastile și alte mizerii, însă el refuza. Și slavă Domnului, bine a făcut.
V-ați exprimat odată că trăiți cu ziua de azi. Ce trebuie să se întâmple ca ”astăzi” a dlui Victor Micușa să treacă bine?
Când ziua începe în sânul familiei, când seara, cel puțin 10 minute comunic cu oamenii dragi și apropiați. Când toți clienții mei sunt satisfăcuți și eu am plăcere de la aceasta. Când am reușit să le fac pe toate și nu a rămas nimic nesoluționat. Asemenea zile le numesc reușite.