Irina Calancea – proprietara magazinului de încălțăminte ”Irka Shoes”, participantă la campania de caritate ”Faptele bune au culoare” – ne-a povestit cum poți deschide timp de o lună propria afacere, câte perechi de încălțăminte trebuie să fie în garderoba fiecărei femei moderne și de ce nu este indiferentă față de problema HIV/SIDA în Moldova.
Irina, noi discutăm într-o dimineață de sâmbătă, iar Dumneavoastră ați reușit să obosiți deja.
Eu sunt dis-de-dimineață la magazin și în acest răstimp m-am întâlnit deja cu fotograful unei reviste pentru a fotografia colecția, au intrat și câțiva clienți și, sincer, deja sunt epuizată, întrucât ultimele două săptămâni am lucrat fără zile de odihnă.
Dumneavoastră puteți deservi personal vizitatorii?
Desigur! Îmi place să o fac. Iau cu ușurință măsurile, consult – este ceea ce fac cu plăcere.
Câte comenzi aproximativ vă parvin pe parcursul unei luni?
În jur de 30-40, dar aceasta se referă doar la Chișinău. Dacă adăugăm și comenzile din alte țări, atunci bineînțeles numărul crește de câteva ori.
Este adevărat că primul butic din Chișinău l-ați deschis timp de o lună?
Da.
Cum de v-a reușit într-un termen atât de restrâns?
Eu am locuit timp îndelungat în România, dar apoi în viața mea s-a produs un eveniment neplăcut și am decis să revin acasă, la Chișinău. Am planificat totul practic timp de o săptămână și când am revenit, imediat am găsit un spațiu, am înregistrat întreprinderea și am deschis primul butic. Când știi exact de ce ai nevoie, totul se dovedește a fi foarte simplu.
Vă mai amintiți prima zi de lucru a buticului pe care l-ați deschis?
Bineînțeles! M-am pregătit temeinic pentru aceasta, am făcut de sine stătător reparație, am pus tapete, am aranjat mobilierul.
Ne-am deschis la 12 iunie 2012. În acel moment deja aveam clienții mei permanenți, or, timp de un an lucrasem prin internet și, evident, în prima zi au venit foarte mulți vizitatori, s-au plasat multe comenzi. Pentru mine această zi a fost una foarte emoționantă, eu în general am întotdeauna emoții înainte de prezentări – pentru mine de fiecare dată este ca prima oară.
Cât de repede buticul a început să aducă profit?
Peste o jumătate de an. Când abia ne deschisesem, am fost nevoită să împrumut o parte din suma necesară de la sora mea, întrucât din România revenisem aproape cu mâinile goale. Per total, investițiile mele au constituit aproximativ trei mii de euro.
Destul de econom!
Înțelegeți, eu fac încălțăminte la comandă și am un minim de cheltuieli. Clienții mei nu vor să procure încălțăminte de pe tejghea, ei preferă să achite ceva în plus, în schimb au certitudinea că totul este individual, că nimeni nu a mai măsurat încălțămintea până la ei. Iată de ce încălțămintea expusă în vitrină se vinde cu reducere. Dar nu veți găsi niciodată în magazinul meu două perechi de pantofi sau cizme absolut identice, mă străduiesc să schimb cel puțin un detaliu.
Este adevărat că nu aveți până acum propriul automobil?
Nu am automobil și, apropo, nu am nici IPhone. Sunt modestă în acest sens, nu îmi place să arunc banii în vânt. De ce nu am automobil – pentru că a venit primăvara, era nevoie de o nouă colecție, pentru care, respectiv, aveam nevoie de bani. Mi se pare logic să cheltuiesc bani pentru o nouă colecție decât pentru o mașină nouă. Dacă nu voi crea modele noi, clientul va pleca în altă parte. Întreaga mea colecție este unică, eu sunt mândră de fiecare pereche, nu veți găsi ceva similar nicăieri în lume.
Irina, pagina brand-ului Dvs. pe Facebook are peste 24 de mii de abonați…
De fapt, eu am trei pagini pe Facebook și toate trei le gestionez de sine stătător. Mai am și o pagină pe odnoklassniki.
Aceasta reprezintă un succes pentru Dumneavoastră?
Deja nu. Pentru mine indicele succesului sunt clienții mei. De ei sunt cu adevărat mândră și îi sunt recunoscătoare fiecărui cumpărător, pentru că anume ei reprezintă afacerea mea, dacă nu ar fi fost ei, nu ar exista nici afacerea mea. Eu mă bucur când ei îmi trimit fotografii pe care sunt încălțați în pantofii creați de mine, când îmi scriu mesaje de mulțumire, pentru mine aceasta este o bucurie și o motivație de a face mai mult, de a tinde spre excelență.
Când ați inițiat propria afacere, ați analizat concurența?
Nu, eu am fost prima care a adus în Moldova încălțămintea la comandă.
Apropo, Dumneavoastră mergeți la alte magazine de încălțăminte în afară de propriul magazin?
Nu, nu îmi place să o fac, pentru că nu vreau să copiez. Or, dacă intru undeva și văd o pereche super tare de încălțăminte, în mintea mea începe imediat un proces de gândire. Eu în genere nu intru pe site-uri de modă, nu privesc reviste de modă. Maxim ce pot prelua sunt trend-urile de culoare, aceasta este important. Or, eu trebuie să cumpăr piele de culoarea pe care o poate solicita clientul în acest sezon, trebuie să fiu pregătită pentru aceasta.
Cum anume inventați colecțiile? Le visați cumva?
Vă spun cum am creat ultima colecție. Am început de la selectarea culorilor de bază și am înțeles că îmi doresc ca aceasta să aibă legătură cu Moldova. Dispuneam de puțin timp, de aceea am renunțat imediat la motive naționale și am decis pur și simplu să utilizez pentru întreaga colecție cele trei culori ale drapelului nostru și cel al României – eu iubesc în egală măsură și Moldova, și România. În plus, am presupus că această colecție se va bucura de popularitate atât la noi, cât și în România și am avut dreptate – deja am comenzi. În general însă eu petrec mult timp comunicând cu prietenele și întreb, pur și simplu, ce le-ar plăcea lor, pentru că ele sunt femei și știu exact ce-și doresc. Anume așa se nasc ideile, din aer.
Irina, privind din exterior, se creează impresia, că aveți o muncă incredibilă, că sunteți înconjurată de frumusețe și pantofi extraordinari, treburile vă merg de minune și, în general, totul este absolut minunat. Există oare și reversul medaliei?
Eu sunt foarte limitată din punct de vedere financiar, de aceea nu pot realiza tot ce mi-aș dori. Se întâmplă să fiu epuizată, iată chiar acum lucrez și vorbesc pe pilot automat, deoarece în ultima lună dorm doar câte patru ore.
Ați fost nevoită să sacrificați ceva de dragul afacerii?
Probabil, am sacrificat atenția față de oamenii apropiați. Gândurile mele sunt întotdeauna despre lucru. Relațiile, de asemenea, au fost întotdeauna pe planul doi. Bărbații îmi spuneau direct: ”Irina, fizic ești în aparență aici, însă gândurile tale sunt întotdeauna la lucru, dar așa este imposibil să construiești o relație”. Eu îi înțeleg, dar nu pot face nimic în acest sens (râde). Eu am ales singură această cale și conștientizez că deocamdată nu pot construi o relație, pur și simplu nu am timp pentru aceasta. Poate peste un timp oarecare situația se va schimba.
În general, afacerea Dumneavoastră este mai mult pentru bani sau pentru suflet?
Pentru suflet, bineînțeles. Dacă ar fi fost de dragul banilor, de mult aș fi avut mașină, apartament și toate celelalte. Iar eu am o afacere pe care o iubesc foarte mult.
Să revenim la pantofii noștri. Care sunt cele trei întrebări pe care le adresați unui client care vine să comande încălțăminte?
Îl voi întreba pentru ce are nevoie de această pereche de încălțăminte, apoi îi voi ruga să aleagă modelul care i-a plăcut și după aceea îi voi lua măsurile. Apoi expediez toate aceste date în atelierul din România și timp de o lună clientul își primește perechea de încălțăminte.
De ce nu organizați producerea în Moldova?
Deocamdată nu am găsit aici meșteri care ar putea face ceea ce vreau eu. În plus, acolo deja sunt toate pe loc – calapoade, materie primă. Aici ar trebui să achiziționez totul de la zero.
Dar faptul că încălțămintea nu se confecționează la noi nu produce întârzieri, probleme cu vama etc.?
Se întâmplă să apară unele dificultăți, însă eu mă străduiesc să țin totul sub control. Deși am avut un caz când i-am adus clientei mele o pereche de pantofi chiar la altar. Noi am reușit să o confecționăm într-un termen record, timp de o săptămână. Îmi amintesc că toți veneau la această nuntă cu flori, iar eu – cu pantofi.
Vi s-a întâmplat să mergeți, de exemplu, prin oraș și să vedeți pe cineva încălțat cu pantofii Dumneavoastră?
Nu o singura dată. Odată, după concert, ieșisem pe scări și îmi așteptam prietena. Deodată văd la o fată niște cizme mișto și mă gândesc că ar fi bine să mă apropii să le examinez mai îndeaproape. Mă apropii și constat că sunt cizmele mele, iar domnișoara se întoarce și spune: ”Irka, salut!”. Astfel de momente îmi produc o plăcere deosebită.
Recent ați lansat o colecție pentru bărbați. Ce V-a determinat să o faceți?
Femeile sunt de vină, pentru că veneau cu bărbații care permanent mă întrebau: ”De ce nu faceți ceva și pentru noi?”. La început a fost dificil să găsesc o persoană care să confecționeze anume modele bărbătești. Acum însă sunt foarte mulțumită de rezultat.
Întrucât de mult a sosit primăvara, nu pot să nu Vă cer sfatul – ce încălțăminte ar trebui să cumpăr în acest sezon?
Dacă vă puteți permite doar o singură pereche de încălțăminte, ar fi bine să fie pantofi de culoare neagră sau de culoarea pielii. Dacă posibilitățile sunt mai mari, procurați pantofi de culoare roșie, aurie, argintie, neagră sau bej. Având în rezervă toate culorile enumerate, veți fi o regină în orice situație.
Se întâmplă să refuzați comanda?
Da, dacă persoana are probleme ortopedice sau un picior neobișnuit de lat. Se nimeresc și clienți foarte pretențioși care nu știu ei înșiși ce vor. În acest caz, prefer să refuz comanda.
Câte persoane sunt implicate în confecționarea unei perechi de încălțăminte?
Inițial, modelierul face o schiță, apoi croitoreasa face un tipar pentru croit, după care cusătoreasa coase, apoi meșterul îmbracă încălțămintea pe calapod, iar un alt meșter adaugă ultimele detalii – fixează tocul, aplică crema pentru încălțăminte. Astfel, sunt cinci persoane și toate operațiile se fac manual, cu excepția cusăturilor, bineînțeles.
Oferiți garanție?
Noi oferim garanție pentru 30 de zile, însă se întâmplă cazuri când domnișoara își rupe tocul și, bineînțeles, vine la noi, deoarece dacă se va adresa unui cizmar obișnuit, acesta s-ar putea să nu dispună de calapodul potrivit, de toc sau de materialele necesare.
Irina, ce urmează? Aveți vreun super-plan pentru viitor?
Vreau să deschid un magazin la Iași și la București, chiar acum se poartă negocieri în acest sens. De asemenea, vreau să încep livrările în Rusia.
Stați puțin, dar cum rămâne cu criza?
Criza s-a răsfrânt asupra costurilor, totul s-a scumpit și am fost nevoiți să ridicăm prețurile aproximativ cu 100 de lei la modelele de bază și cu 200-300 de lei la colecția nouă. Totuși clienții mei fidelii nu cumpără mai puțin, fapt pentru care le sunt foarte recunoscătoare.
Irina, în încheiere, să discutăm despre campania noastră de caritate ”Faptele bune au culoare”.
De ce ați acceptat să Vă implicați în ea?
Am auzit despre campanie de la niște cunoștințe și am decis imediat să mă alătur. În acel moment știam care este esența campaniei și pentru mine nu a fost greu să mă implic. Îmi amintesc că atunci se realiza proiectul fotografic ”O generație fără SIDA începe cu mine!”.
Când prietenii Dumneavoastră V-au văzut alături cu o asemenea inscripție pe panouri enorme, care a fost reacția lor?
Unii chiar au crezut că eu am SIDA. Dar bineînțeles cei mai apropiați oameni erau la curent cu scopul acestei implicări și aceasta
le-a plăcut. Știți, în tinerețe alături de noi locuia un vecin care avea HIV și mie niciodată nu mi-a fost frică de această boală, pentru că vedeam că această persoană trăiește la fel ca toți ceilalți. Noi toți suntem egali, avem cu toții aceleași drepturi, posibilități și nu ne putem permite să divizăm oamenii în sănătoși și bolnavi. Eu sunt sigură că clienții mei mă vor susține, pentru că a face o faptă bună costă.
Dumneavoastră, în general, considerați că omul trebuie să dea?
Desigur, când dai, apoi primești înapoi însutit. Nu o singură dată m-am convins că este adevărat.
Cum credeți, în afară de donațiile bănești, ce altceva putem face pentru a reduce discriminarea față de persoanele care trăiesc cu HIV?
Eu cred că oamenii trebuie instruiți, trebuie să le oferim o informație completă despre această boală. Eu, de exemplu, aș vrea să discut personal cu cineva care trăiește cu HIV. Pentru că el mi-ar putea povesti ce simte, cu ce fel de probleme se confruntă, cum
s-a infectat, cum s-a obișnuit cu tratamentul, or, aceasta este foarte interesant și util de știut pentru fiecare dintre noi. Având cunoștințe temeinice despre ceea ce este HIV, putem deveni mai apropiați de oamenii care trăiesc cu acest diagnostic și vom înceta să îi tratăm deosebit de ceilalți. Nu este nimic ieșit din comun, doar că nu trebuie să fim nepăsători față de necazul altora și astfel vom reuși să facem această lume un pic mai bună.