De fapt, site-ul nostru nu este despre filozofie, nici despre istorie și, nici măcar despre cultură. Dar întrucât orizontul nostru și al vostru de cunoștințe, cum n-ai da, are nevoie de extindere, am adunat pentru voi 19 dintre cele mai interesante afirmații ale filosofului, istoricului și teoreticianului francez al culturii, Michel Paul Foucault. De ce anume ale lui? Pentru că el a experimentat ceea ce nu tuturor ne este dat să trăim – o copilărie fericită, o carieră de succes, căutare de sine, recunoaștere, publicarea câtorva cărți și moarte… de SIDA.

Puterea este omniprezentă; nu pentru că cuprinde totul, ci pentru că provine de pretutindeni.

Doi oameni pot spune concomitent același lucru, însă, în virtutea faptului că sunt doi, vor fi două acte diferite de exprimare.

Trebuie să fim conștienți de faptul că și de data aceasta criza a devenit un fel de condiment teoretic cu care se servesc reciproc politicienii, economiștii, filosofii și toți ceilalți, în scopul de a categorisi cumva prezentul, pentru analiza căruia ei nu dispun de alte instrumente. Într-un fel, criza este un prezent etern.

Leprosul este părăsit de toți și în aceasta rezidă salvarea lui: pentru el izgonirea este o formă specifică de împărtășanie.

Mâna care produce libertatea presupune, de pe altă parte, stabilirea unor restricții, a controlului, a forțării, toate acestea fiind menținute prin amenințările responsabilităților ș.a.m.d.

Domeniul rezonabilului este delimitat de jur împrejur de institutul familiei; în afara acestui cerc omul este permanent supus pericolului de a-și pierde mințile…

Dacă societatea tinde să eradicheze criminalitatea , ea nu va reuși să o facă nici prin înăsprirea legilor, nici prin severitatea pedepselor; ea trebuie să cultive moravuri mai exigente și mai autoritare, și legi morale mai înfricoșătoare: fiecare manifestare a viciului trebuie întotdeauna făcută publică.

Legea este cea mai rentabilă modalitate de a pedepsi oamenii pentru ca pedeapsa să fie eficientă.

Munca forțată în penitenciare trebuie calificată drept acel mecanism care transformă deținutul brutal, irascibil și nesăbuit într-o piesă care își realizează rolul cu o corectitudine ireproșabilă. Închisoarea nu este un atelier, ea este, ea trebuie să fie o mașinărie, iar deținuții-muncitori – niște piulițe și produse; ea îi ține ocupați cu singurul scop de a le umple fiecare clipă a vieții lor.

Închisoarea (și pedeapsa în general) nu are scopul de a înlătura încălcările de lege, ci, mai degrabă, de a le distinge, a le distribui și utiliza; închisoarea și pedepsele nu îi fac mai docili pe acei care sunt predispuși să încalce legea, ci mai degrabă tind să includă încălcarea legii în strategia general de supunere…

Gura este Venera, pentru că prin gură se transmit săruturile și cuvintele de dragoste.

A vorbi în numele altora este un lucru josnic.

Ajutorul de caritate pentru cei bolnavi se oferă în virtutea faptului că acest ajutor reprezintă un sentiment organizat de milă și solidaritate care s-a născut înaintea formele sociale de viață, deoarece, din câte se pare, anume acesta este sursa primară a societății.

Dintotdeauna a existat un evantai al sărăciei relative, dintotdeauna a existat o redistribuire a veniturilor și anume în jocul discrepanței dintre cei mai bogați și cei mai săraci se plasa politica.

Nebunia este întotdeauna un sens făcut țăndări.

În ultimă instanță, existența crimei demonstrează de minune ”inflexibilitatea naturii umane”. În crimă trebuie să vedem nu slăbiciunea sau boala, ci energia ferventă, ”explozia protestului în numele individualității umane”, fapt ce, indubitabil, explică puterea ciudată, fascinantă a crimei.

Mi se pare că noi trebuie să căutăm în psihologie nu doar obiectivitatea și forma științifică, ci și să adoptăm față de ea o atitudine asemenea atitudinii față de oricare altă formă a culturii.

Da, un pocal de vin, de vin bun, vechi etc., poate fi o sursă a plăcerii, dar aceasta nu este pentru mine. Plăcerea trebuie să fie ceva incredibil de intens.

Omul începe nu de la liberate, ci de la limită, de la linia invincibilului, irezistibilului.

Astăzi lumea este josnică, palidă și posomorâtă. Este ramolită, lacomă și calomniatoare: Văd doar nerozi și toante. Sfârșitul e deja aproape…