În luna mai curent, Centrul Social pentru persoanele care trăiesc cu HIV ”Viață cu Speranță” din orașul Bălți a împlinit trei ani. Deși vârsta nu este mare, în schimb este una semnificativă. Cu această ocazie, am hotărât să mergem în ospeție la directorul centrului, Ecaterina Rusu, și să îi adresăm câteva întrebări cu privire la activitatea centrului.

Ecaterina, în legătură cu atingerea vârstei de trei ani ai Centrului, ați putea face anumite bilanțuri ale activității acestuia?

Am reușit să realizăm multe, însă multe altele ne așteaptă înainte. În fiecare zi ne străduim să îmbunătățim calitatea vieții oamenilor care s-au confruntat cu infecția HIV, ajutându-i în cele mai diverse situații. Noi avem doi trei ani și în această perioadă noi, asemenea unor copii mici, am învățat să mergem, să vorbim, să ne asumăm responsabilități. Or, acesta este primul centru de probă în Bălți. El a fost deschis cu sprijinul statutul și a comunității persoanelor care trăiesc cu HIV, pe banii Fondului Global. Anume statul a inițiat deschiderea acestuia, ne-a oferit un edificiu și suport. În Moldova astăzi activează în total patru instituții similare (în afară de Bălți, Centre Sociale pentru PHS sunt în Chișinău, Tiraspol și Comrat – nota redacției). Componența echipei noastre este foarte mică și sarcinile care au fost stabilite la deschiderea Centrului sunt foarte greu de realizat cu state de personal atât de reduse. Cu toate acestea, noi am reușit să realizăm multe lucruri datorită lucrului bine coordonat al întregului colectiv, precum și datoriră colaborării fructuoase cu ONG-urile locale, care oferă servicii în această direcție.

Câte persoane aveți în state în acest moment?

În jur de 23 de persoane. Aceștia sunt oamenii care oferă servicii nemijlocit persoanelor care trăiesc cu HIV și oamenilor din anturajul imediat al acestora.

Ați menționat ONG-urile locale cu care colaborați. Ați putea să le enumerați?

În centrul nostru lucrează doar 7 persoane care nu au atribuție la ONG. Restul sunt colaboratorii organizațiilor ”Respirația a doua” și ”Hospice Angelus Moldova”. De asemenea, avem acorduri de colaborare cu ONG-urile ”Tineri pentru dreptul la viață”, ”AFI” și ”Credința Nord”.

Cum vă reușește să coordonați activitatea, or, toate aceste organizații oferă servicii în diferite sfere?

Nu există reguli scrise. Există însă o regulă nescrisă – este beneficiarul care are o problemă și care trebuie soluționată. Dacă specialiștii centrului nostru nu îl pot ajuta, noi întotdeauna referim beneficiarul la un alt specialist, cu un profil mai îngust, care neapărat îl va ajuta.

Știți, toți oamenii din sfera ONG se divizează în două grupuri – acei care consideră că trebuie pur și simplu să oferi ajutor omului în nevoie și acei care consideră că trebuie să faci astfel, încât persoana care are o nevoie să învețe să se ajute singură. Dumneavoastră ce părere aveți?

Noi trebuie, în primul rând, să oferim omului ajutor și doar apoi să îi dăm deja posibile variante ale soluției la situația critică în care s-a pomenit. Omul însă decide el însuși ce să facă și ce va fi mai bine pentru el.

Câte persoane frecventează centrul nostru, cel puțin, aproximativ?

Timp de 4 luni (ianuarie – aprilie 2015) la noi sunt înregistrate 3063 de vizite (144 500 constituie populația orașului Bălți – nota redacției). Pe zi la noi se adresează aproximativ 35 de persoane.

Dar câte persoane trăiesc cu HIV în Bălți?

La ziua de azi, în Bălți trăiesc 998 de persoane cu diagnosticul infecția HIV. Aceasta este statistica oficială.

Cum află oamenii despre centrul vostru?

În primul rând, prin intermediul ONG-urilor care le povestesc despre noi beneficiarilor săi. O altă cale – prin medicul infecționist care deservește pacienții în cabinetele teritoriale. Și bineînțeles, radioul popular, din gură în gură, precum și diferitele evenimente care ne permit să atragem în centrul nostru oameni noi. Aici aș vrea să menționez că centrul nostru este destinat nu doar persoanelor care trăiesc cu HIV, ci și celor care sunt afectați de această problemă – rudelor, oamenilor apropiați. Spre exemplu, dumneavoastră ați auzit despre infecția HIV și ați vrea să aflați mai multe despre ea – veniți la noi și noi vă vom oferi o consultație competentă.

Dar pentru copiii afectați de epidemie faceți ceva?

Desigur, de două ori pe săptămână organizăm clubul pentru copii. Avem un specialist care se pregătește pentru această activitate, alcătuiește programa, comunică cu copiii. De asemenea, am implicat un colaborator de la Casa locală de Creație. O dată pe săptămână el face activități de confecționare a diferitor articole hand-made. Copiii adoră aceste activități.

În general atitudinea Dumneavoastră față de persoanele care trăiesc cu HIV s-a schimbat după ce ați început să lucrați aici?

Eu nu am atitudine separată față de o categorie sau alta de oameni. Eu am în față un om care are propriul caracter, viața sa, propriile principii de viață. Față de fiecare om mă comport, în primul rând, cu respect. În general, sunt adesea întrebată: nu ți-e frică să lucrezi cu acești oameni? Să știți că nu mi-e frică.

Înainte de interviu am discutat cu Dumneavoastră cazul unuia dintre beneficiari, care, probabil, nu va mai putea niciodată să meargă. Atunci când treceți asemenea istorii prin filiera propriului suflet, Vă distanțați greu de toate acestea?

Desigur, este în general foarte greu când omul are o speranță și el așteaptă de la tine anumite acțiuni pentru a realiza această speranță, dar tu, în virtutea unui șir de circumstanțe, pur și simplu nu ești în stare să o faci. Am avut istorii când noi făceam foarte multe pentru beneficiari, încercam să îl ajutăm, dar în cele din urmă el murea. În asemenea momente înăuntru se formează un gol care este foarte greu de umplut. Trebuie însă să mergem mai departe, să acumulăm forțe, pentru a ajuta altor oameni.

Apropo, Dumneavoastră personal comunicați des cu beneficiarii?

Eu deseori ies pe hol și comunic personal cu oamenii care vizitează centrul nostru. Pentru mine aceasta este important. Uneori pot să vin la grupul de suport reciproc, alteori mă pot apropia de cineva pur și simplu pentru a discuta. Pentru mine este important să văd oamenii, să văd emoțiile, frământările lor, să știu de ce au nevoie, să încerc să le soluționez problema.

Cum, în general, ați ajuns într-o organizație care activează în sfera serviciilor HIV?

În ultimul am de facultate am citit un anunț precum că organizația ”Respirația a doua” are nevoie de un asistent social pentru a lucra cu oamenii în etate. Am depus actele și am fost selectată. A fost într-adevăr interesant, am întâlnit mulți oameni minunați de la care am învățat multe lucruri. Din anul 2004 noi am început să lucrăm în direcția HIV/SIDA, toate erau noi pentru noi, dar, în același timp, toate erau interesante. Proiectul nostru așa și se numea: ”Viață cu Speranță”. Cu timpul în organizația noastră s-a născut ideea de a deschide un centru social cu același nume cu suportul statului, iar în funcția de director am fost aleasă eu.

Ecaterina, de ce fel de servicii poate beneficia persoana în centrul vostru?

Consultația psihologului, a asistentului social, consultația de la egal la egal, a medicului infecționist, consultație juridică. Avem consultații de grup și individuale, precum și sală de sport, spălătorie, duș, sală pentru copii, de asemenea, organizăm grupuri de suport reciproc pentru PHS și rudele acestora, pentru cuplurile discordante. De mult timp desfășurăm ”Școala pacientului” și Clubul întâlnirilor. Toate serviciile sunt gratuite.

Ne puteți oferi mai multe detalii despre Clubul întâlnirilor?

O dată pe săptămână, specialistul nostru îi așteaptă la grup pe acei care își doresc să facă cunoștință, să comunice cu sexul opus. Nu este o agenție matrimonială și nici servicii de pețire, aceasta trebuie, de asemenea, să fie clar. Pur și simplu noi le oferim oamenilor posibilitatea de a-și aranja viața personală și, posibil, de a-și găsi partenerul de viață, o persoană căreia ei se pot deschide fără a se simți stânjeniți de statutul său. Noi avem cupluri fericite care pleacă de la noi ținându-se de mână. Chiar am serbat și o nuntă. Ei sunt și astăzi împreună, ambii sunt beneficiarii noștri.

Dar ce Vă motivează să faceți toate acestea?

Aceasta este esența mea – de a ajuta pe alții. Când poți să ajuți pe cineva să iasă dintr-o situație dificilă, simți o satisfacție deosebită.

Dar în afară de speranță, ce altceva îi ajută pe acei care vi se adresează după ajutor?

Suport oferit de o persoană care a depășit o situație similară, informație despre posibilele căi de soluționare și, bineînțeles, schimbul de experiență.

Pe Dumneavoastră însevă toate acestea Vă ajuta când ajungeți în situații dificile?

Este o întrebare complicată. Mă ajută consultația psihologului: când îi pot povesti cuiva despre greutățile cu care mă confrunt, mi se face mai ușor și eu încep să-mi dau seama ce trebuie să fac pentru a corecta situația. În general, eu deseori observ că atunci când ți se întâmplă ceva în viață, ceva foarte complicat, ție ți se pare aceasta o tragedie. Când însă începi să comunici cu alți oameni, să le cunoști istoriile victoriilor și ale eșecurilor, atunci realizezi că, de fapt, nu este totul chiar atât de rău. Pur și simplu trebuie să te focusezi, să ridici capul și să mergi mai departe.

Vizitatori ai centrului pot fi persoanele care trăiesc cu HIV și familiile acestora, care locuiesc în orașul Bălți și în localitățile din nordul Moldovei: Briceni, Dondușeni, Drochia, Edineți, Glodeni, Fălești, Florești, Ocnița, Râșcani, Sângerei, Soroca.

Adresa: or. Bălți, str. Victoriei, 7A. Tel.: 0 (231) 3 65 73; 3 97 83. E-mail: [email protected]
Orarul de lucru al centrului: luni – vineri, de la 9:00 până la 18:00.