Cuplurile discordante sunt un mister pentru acei care nu s-au confruntat niciodată nu problema infecției HIV. Despre ce este vorba? Despre cupluri familiale obișnuite în care unul din parteneri trăiește cu HIV. Cum e să trăiești într-o asemenea situație ne-au împărtășit patru eroi. Toți patru se află într-un cuplu discordant.
Mihail
Eu trăiesc de mulți ani cu HIV, am o încărcătura virală zero, indicatori normali. Ca și majoritatea oamenilor, eu nu eram pregătit pentru o asemenea încercare, dar, sincer, niciodată nu m-am îngrijorat excesiv în această privință.
Cu viitoarea mea soție am făcut cunoștință când mă aflam la reabilitare, ea era voluntar. Nu i-am atras atenție la început. Ne-am mai întâlnit o dată deja după reabilitarea, de atunci am început să prietenim. Eu îi făceam curte. Îi dăruiam flori. Ne-am întâlnit aproximativ jumătate de an. După cum s-a constatat mai târziu, ea chiar de la bun început știa despre statutul meu. Cu regret, pe atunci confidențialitatea adesea era încălcată, de aceea, atunci când i-a spus despre statutul meu, ea a răspuns simplu: ”Eu știu totul”. După jumătate de an de curtare, i-am propus să se căsătorească cu mine. Până la nuntă nu am locuit împreună. Ne-am mutat împreună deja după înregistrarea oficială a căsătoriei și după cununia în biserică.
Dacă te interesează să afli despre viața sexuală în cuplurile discordante, bineînțeles, regula principală este sexul doar cu prezervativ. Aceasta este important. Nu se acceptă nici un fel de pretexte și circumstanțe imprevizibile.
Noi am trăit împreună 5 ani înainte de a se naște copilul. Înainte ca soția mea să rămână însărcinată, noi am făcut o investigație medicală completă. Un moment deosebit de important este ca partenerii cuplului discordant să nu aibă nici un fel de răni, tăieturi, crăpături în regiunea organelor genitale. Când este clar că ambii parteneri au i stare bună de sănătate, se constată încărcătura virală a purtătorului HIV și în perioada ovulației poți să lucrezi cu încredere asupra realizării visului de a avea un copil.
Nu ne-a reușit timp de jumătate de an. Începusem deja să fiu nervos, nu știu de ce. Deoarece în această perioadă am ales conștient să avem contacte sexuale neprotejate, soția trebuia să facă analiza la HIV, însă spre fericirea noastră comună ea deja concepuse. În această situație eu eram acel care mă îngrijoram cel mai mult, pentru că mă simțeam vinovat.
Ni s-a născut o fetiță, așa cum ne-am dorit. A fost o fericire enormă pentru mine. Dar cel mai important este faptul că după naștere soția a mai făcut un test de control la HIV și acesta a fost negativ.
Acasă prezervativele sunt întotdeauna la îndemână. Fiica noastră deja de câteva ori a dat de ele, am fost nevoiți să îi spunem că sunt niște piese pentru mașină. Odată prezervativul s-a rupt, se întâmplă și din acestea. Pentru mine a fost un mare stres. Oricum, soția face regulat testul la HIV, aceasta este important pentru noi.
În general, un cuplu discordant este o familie obișnuită, pentru că ai aceeași responsabilitate, aceleași certuri, aceleași probleme. Pur și simplu trebuie să ai întotdeauna prezervativele la îndemână…
Elena
Eu sunt într-un cuplu discordant deja de șapte ani. Despre statutul mei i-am spus viitorului meu soț peste câteva luni de relații, când a devenit clar că între noi este ceva mai mult decât o simplă prietenie. Pentru mine a fost foarte important să îi spun cât mai devreme, pentru că anterior am avut o altă relație în cadrul căreia am amânat mult timp mărturisirea și, în cele din urmă, i-am povestit totul în preajma nunții, când el deja îmi făcuse cererea în căsătorie și ne pusesem mari speranțe pentru viitorul nostru. Cu regret, el nu a acceptat diagnosticul meu și noi ne-am despărțit. După aceasta, mult timp nu am fost în stare să construiesc relații noi, pentru că am despărțirea a fost foarte dureroasă pentru mine.
Bărbatul cu care sunt acum a reacționat foarte calm la statutul meu. S-a dovedit că el este foarte informat despre problema HIV, știe totul despre tratamentul ARV. Deși noi întotdeauna utilizăm prezervativul și încărcătura mea virală este zero (eu administrez tratament ARV), el se află în grupul de risc, de aceea, de două ori pe an face investigații medicale. Pe parcursul celor 7 șapte ani a relației noastre, doar de câteva ori s-a rupt prezervativul și, nu știu de ce, nu mi-a fost frică. Poate lui i-a fost frică, dar el niciodată nu a arătat-o direct.
Când sunt bolnavă sau mă simt rău, am foarte mult nevoie de sprijinul lui și el mi-l oferă, pentru mine aceasta este important. Subiectul infecției HIV nu este des pomenit în discuțiile noastre, eu cred că nu este cazul să ne concentrăm prea mult asupra lui.
Nu avem copii comuni, însă planificăm, pentru că soțul își dorește foarte mult, mai ales că astăzi nu există nici un fel de obstacole pentru aceasta. Doar că nu voi putea alăpta copilul, dar aceasta nu este atât de grav. Eu cred că am avut mare noroc cu omul drag. Noi ne iubim, foarte rar ne certăm, el este adevăratul meu sprijin și suport.
Ce le-aș spune altor cupluri unde unul din parteneri este HIV+? Nu amânați discuția despre statut. Cu cât mai mult îl amânați, cu atât mai greu va fi ulterior să discutați, iar în relații totul trebuie să fie onest, doar în asemenea relații există viitor.
Nicolai
Am făcut cunoștință cu viitoarea mea soție deja la o vârstă conștientă, la colegiul teologic – am stat în aceeași bancă. Totul s-a aranjat de la sine – la început o petreceam după lecții, apoi mult timp ne-am telefonat, am comunicat o perioadă, ne vedeam în timpul liber și, în cele din urmă, am decis să ne căsătorim.
Pentru mine era deosebit de important cum mă va percepe ea pe mine, ca și persoană cu statut. Chiar îmi făceam griji, pentru că aceasta era prima mea relație serioasă de când am fost diagnosticat cu HIV. Îmi amintesc foarte bine conversația noastră telefonică: ”Știi, în trecut am eu utilizat droguri”, iar ea: ”Aceasta nu este o problemă”. Eu am continuat: ”Ascultă, pe lângă aceasta, am fost judecat de două ori”, iar ea: ”Păi, aceasta a fost în trecut”. Atunci eu mi-am luat inima în dinți și i-am spus: ”Știi, eu deja de mai mulți ani trăiesc cu HIV”, la care ea a răspuns calm: ”Pentru mine aceasta nu este o problemă”. Eu, bineînțeles, am respirat ușurat. Deși în acel moment eu m-am gândit că poate ea nu-și dă bine seama ce fel de boală e aceasta și în următoarea zi i-am dat să citească cartea ”SIDA și tu” în care se descria detaliat totul. Pentru mine conta nu doar faptul ca ea să mă accepte așa cum sunt, ci ca ea să cunoască cât mai multe despre această boală și specificul ei.
După ce am înregistrat oficial căsătoria, au trecut patru anul până ne-am decis să concepem un copil. Am abordat foarte responsabil această întrebare. Eu m-am internat pentru investigații, am făcut toate analizele necesare, soția a făcut și ea investigații și chiar și-a făcut vaccinul împotriva hepatitei B. Ea a rămas însărcinată imediat și aceasta a fost o fericire enormă pentru noi. Iar când s-a aflat că este băiețel, eu pur și simplu săream de bucurie.
Când am planificat copilul, am examinat și varianta: ”Dar dacă…?”. Voi putea oare trece peste aceasta? Iar ea va putea oare să nu-și ascundă resentimentele și să trăiască în continuare cu mine? Toate aceste întrebări le-am discutat și analizat minuțios, de aceea, probabil, mult timp nu ne puteam hotărî la acest pas.
Întrucât soția mea se află în grupul de risc, o dată în an ea făcea și își face analiza la HIV. Primele câteva teste, în zilele când deja se cunoștea rezultatul, mă prindeam la gândul că nu vreau să îi telefonez, pur și simplu nu vreau. De multe ori am analizat de ce mă comportam astfel și înțelegeam că pur și simplu mi-era frică să aud că, să nu dea Domnul, analiza este pozitivă. Cu timpul, această frică a trecut.
Eu de șapte ani sunt în tratament ARV, pe care îl consider un miracol al medicinii, datorită căruia sunt în viață, am o familie împlinită și sănătoasă, iar viața mea este plină de sens și de bucurie.
Olga
Eu trăiesc cu HIV deja de 5 ani. Soțul a aflat despre statutul meu când am rămas însărcinată și făceam analizele cuvenite. Soțul în acel moment se afla în închisoare. Când a venit primul rezultat, noi speram că este o eroare, însă și cel de-al doilea, și al treilea au fost pozitive – atunci nu a mai rămas loc de îndoială. Pentru mine aceasta e fost un șoc. Îmi amintesc că am ieșit de la medic și am început să plâng. Faptul că trebuia să aduc această veste soțului mă îngrozea. Mi-am adunat însă tot curajul, l-am telefonat și i-am povestit totul. Am memorizat pentru totdeauna răspunsul lui: el mi-a răspuns calm: ”Nu te da bătută, eu nu te voi părăsi, noi vom reuși să depășim această problemă, ocrotește nervii copilului nostru”.
Relațiile noastre au devenit după aceasta mult mai puternice și apropiate, noi am început să ne apreciem mai mult unul pe celălalt și ne străduim să ne iertăm reciproc totul. Copilul nostru s-a născut sănătos, deși eu eram foarte îngrijorată că el s-ar putea infecta, de aceea respectam cu strictețe toate recomandările medicilor. Am început la timp profilaxia transmiterii de la mamă la făt, nu am ratat nici o pastilă, iar când am născut, i-am dat fiului sirop pentru profilaxia HIV și nu am alăptat. De patru ori pe an îi făceam copilului analize și de fiecare dată acestea erau negative. Aceasta este o fericire de nedescris pentru mine și soțul meu. Soțul este, de asemenea, cu statut negativ și aceasta e un adevărat miracol.
Cel mai important lucru într-o familie ca o noastră este sexul protejat. Noi utilizăm întotdeauna prezervative, aceasta este lege.
Noi facem împreună analize la fiecare trei luni. Soțul meu este foarte interesat de aspectele acestei boli, în special de TARV, întrucât în scurt timp va trebui să încep tratamentul.
Persoanelor afectate de problema infecției HIV le-aș spune, ba chiar le-aș ruga, să nu le fie frică să construiască relații cu persoane fără statut. Omul pe care vi l-a predestinat soarta vă va iubi în întregime, cu tot ce sunteți, iar dacă vă va respinge, înseamnă că nu este ceea de ce aveți nevoie! Iubiți-vă, apreciați-vă și respectați-vă unul pe celălalt, pentru că a iubi și a fi iubit este cel mai tare lucru!
Nota autorului: toate prenumele eroilor au fost modificate.