24 martie - Ziua Mondială de Luptă împotriva Tuberculozei. În această zi, nu vorbim doar despre boală, ci și despre oamenii ale căror destine au fost legate de acest diagnostic. Acestea sunt povești de durere, depășire și o imensă forță a spiritului. Una dintre ele este povestea Irinei, o femeie care a trecut prin dependența de droguri, HIV și tuberculoză, și nu doar că a supraviețuit, ci a învățat să trăiască și să ofere ajutor și altora.

Spuneți-ne care dintre aceste provocări a fost cea mai dificilă pentru dvs. și de ce?

„Nu pot să aleg una, pentru că fiecare provocare este unică în felul său. Fiecare situație este critică în propriul său mod și are particularitățile sale. Am început să consum droguri când aveam 23 de ani și am fost dependentă timp de 14 ani, așa cum m-am căsătorit cu un bărbat care, pe atunci, era consumator. Niciodată nu am negat problema dependenței mele, dar pe toată perioada consumului, totuși nu am fost de acord cu ideea că drogurile sunt soarta mea! Într-o anumită perioadă a vieții, a trebuit să fac față dependenței, să scap de droguri și să învăț să trăiesc fără ele. A fost totuși un proces lung și dificil. O altă lecție importantă a fost în 1998: să învăț să accept statutul meu HIV și să trăiesc cu acest statut”.
Da, HIV nu este o sentință, dar într-o societate în care acest virus este înconjurat de mituri și frici, este nevoie de multă putere pentru a nu ceda.

Cel mai puternic șoc, la care Irina nu era pregătită și nu putea să creadă, a venit în 2006, când i s-a confirmat diagnosticul: tuberculoză. Încă o încercare care i-a cerut o rezistență extremă. Dar nu a avut nici o îndoială că va înfrunta și acest lucru, iar în sufletul ei trăia mereu credința: „voi depăși asta, totul va fi bine”.
Însă, toate aceste trei aspecte ale vieții au format-o ca personalitate și i-au oferit o lecție importantă: acceptarea.
Acceptarea de sine este cheia către libertate!

În orice situație dificilă, cel mai important este să accepți realitatea: da, asta mi se întâmplă, dar am puterea să depășesc. Adesea credem că trebuie să facem față singuri. Dar adevărul este că a cere ajutor nu este o slăbiciune, ci o forță.
În viața Irinei a urmat mutarea într-un alt oraș, întâlnirea cu oameni noi, începutul căutării de sine, o nouă versiune într-o nouă societate. Învăța să aibă încredere în medici, în ea însăși și în Dumnezeu. A început să simtă nevoia de a-și împărtăși experiența și libertatea, iar aceasta a devenit încă un pas către recuperare. 

„Cred cu tărie că acesta este drumul meu! Dacă nu aș fi avut acest parcurs, nu știu dacă aș fi reușit să sprijin atât de multe persoane. Experiențele mele legate de stigmatizarea și discriminarea asociate HIV m-au ajutat să înțeleg mai profund realitățile trăite de alte persoane aflate în situații similare. Și, bineînțeles, mi-au oferit puterea interioară necesară pentru a face față provocărilor legate de tuberculoză.”

Astăzi, Irina Goreaceaia este consultant național UNAIDS în cadrul proiectului „Dezvoltarea mentoratului în rândul persoanelor care trăiesc cu HIV în RM în domeniul sănătății mintale”. Irina a activat timp de 18 ani în domeniul reabilitării persoanelor dependente de droguri și alcool și deja de 25 de ani oferă consiliere persoanelor care consumă substanțe psihoactive, motivându-le să privească orice experiență ca pe o lecție de viață.

„Tot ce se întâmplă, e dintr-un anumit motiv, nu din întâmplare și nu în zadar... fiecare criză este importantă să o tratăm ca pe o lecție. Acest lucru ne privește pe toți și este esențial să învățăm și să acceptăm situațiile în care ne aflăm, indiferent de circumstanțe.”

Și ceea ce este important de reținut…depășirea dependenței, lupta cu HIV și tuberculoza nu este doar despre sănătatea fizică. Fără grijă pentru bunăstarea mentală, orice tratament își pierde sensul. Dacă nu lucrezi cu modul tău de gândire, dacă trăiești în frică, vinovăție sau nesiguranță, vei fi mereu prizonierul bolii.

A accepta nu înseamnă – a ceda. A accepta înseamnă a înceta să fii victimă și a începe să acționezi. Această zi nu este doar despre lupta cu boala, ci și despre putere, despre alegere, despre posibilitatea de a începe din nou. Pentru că atâta timp cât omul luptă, el trăiește.