Stela Moldovanu, proprietara salonului de artă ”molDeco”, a fost printre primii care au acceptat să se implice în acțiunea socială ”Faptele bune au culoare”, orientată spre colectarea mijloacelor bănești pentru lupta cu epidemia HIV/SIDA. Imediat după lansarea campaniei am hotărât să-i solicităm Stelei un interviu, întrebând-o nu doar despre rame și afaceri, ci și despre valorile familiale, gusturile moldovenești și, bineînțeles, despre motivația personală care te determină să mergi înainte.
Stela, v-ați implicat de la bun început în campania ”Faptele bune au culoare”. Ce v-a determinat să faceți parte dintr-o campanie atât de neobișnuită?
Cred că această problemă trebuie readusă în discuție cât mai des, pentru ca oamenii să primească mult mai multă informație. Doar astfel vom reuși să schimbăm atitudinea societății față de persoanele care trăiesc cu HIV și în general față de această maladie. Când mi s-a propus să iau parte la acțiune, am răspuns imediat ”da”, fără să stau prea mult pe gânduri. Consider că este o problemă dintre cele mai acute, însă se vorbește despre ea foarte puțin. Și dacă persoanele care au un anumit statut social sau sunt autorități în diverse domenii, vor începe să se implice în campanii de felul acesta, s-ar putea ca problema să se miște cumva din punctul mort în care se află. Conceptul este foarte simplu: cumpărând ceva pentru tine, ajuți de fapt o altă persoană. Și cu cât mai mulți comercianți vor intra în această campanie, cu atât mai utili vom fi.
Unul din scopurile acțiunii noastre este manifestarea și promovarea responsabilității sociale a întreprinzătorilor individuali. Ce reprezintă pentru Dumneavoastră, ca întreprinzător, responsabilitatea socială și prin ce se manifestă aceasta?
Însăși expresia ”responsabilitate socială” mi se pare destul de patetică. De fapt, aceasta presupune manifestarea calităților umane în domeniul în care activezi. Cu alte cuvinte, dacă ai posibilitate, inclusiv grație afacerii tale, te implici și ajuți. În același timp, aceasta nu trebuie să fie ceva impus sau ajutor de dragul creării unei imagini pozitive. Doar dacă ajutorul izvorăște din inimă, acesta are cu adevărat valoare. Dacă faci un bine doar pentru a arăta la dreapta și la stânga cât de bun ești, acesta e doar PR ordinar.
Stela, dacă tot am atins subiectul afacerilor, în unul din interviurile precedente, la întrebarea despre gusturile moldovenilor, Dumneavoastră ați răspuns: ”Pentru cumpărătorii noștri cel mai mult contează să fie ieftin, bun și mult în chil. Dar slavă Domnului, acesta nu este un fenomen frecvent”. Aceasta a fost acum câțiva ani. Cum credeți, de atunci gustul moldovenilor s-a schimbat?
În cei 10 ani de activitate, am încercat mereu să schimbăm gustul cumpărătorilor noștri: să adăugăm ceva, să propunem ceva inedit. Până nu vezi, nici nu îți dai seama că vrei acest lucru. Anume de aceea, avem în saloanele ”molDeco” opțiuni și variante diferite de decor. Pe de altă parte, oferta bogată îl face pe cumpărător mai exigent. Revenind la întrebarea despre gust, bineînțeles că acesta s-a schimbat. Oamenii au început mai mult să călătorească, să manifeste interes față de obiectele de decor, pictură, lucrări confecționate manual. De fapt, schimbarea preferințelor este un proces continuu, și fiecare își creează propriile gusturi.
Ați putea descrie prin trei cuvinte business-ul moldovenesc?
Aș vrea să cred că în salonul nostru nu facem business moldovenesc, dacă este să ne gândim la conotația negativă pe care o are de obicei această expresie. Voi încerca totuși să descriu business-ul moldovenesc prin următoarele calificative: tânăr, nerăbdător și nestatornic. Domeniul afacerilor particulare nu are în țara noastră tradiții seculare, cum este în Europa, de exemplu. Antreprenorii noștri, de regulă, nu prea au răbdare să aștepte până când afacerea va începe să dea roade. Ei își doresc totul aici și acum, nu își planifică dezvoltarea pe termen lung. Însă fiecare țară are cu siguranță propriile particularități, care trebuie luate în considerare pentru a nu repeta greșelile altora.
Deoarece specificul campaniei noastre este unul destul de neobișnuit, nu pot să nu vă adresez o întrebare provocatoare: ați angaja o persoana cu statut HIV+ sau un fost utilizator de droguri?
Nu cred că acest fapt ar fi un impediment. Dacă persoana respectivă își onorează obligațiunile de serviciu, lucrează bine și te ajută să crești și să te dezvolți, de ce nu? Dacă ar fi vorba de un fost utilizator de droguri, cred că ar fi și o motivație bună. Or, pentru asemenea persoane cel mai important este să fie implicate în ceva, astfel încât să nu se gândească la dependență. Sunt sigură că o asemenea experiență mi-ar fi utilă și mie ca angajator.
Dumneavoastră aveți trei copii. V-ați gândit deja cum veți discuta cu ei despre subiecte/probleme atât de acute (HIV, narcomanie etc.)? Cum planificați să vă protejați copiii de ele?
Bineînțeles că mă gândesc la aceste aspecte, mai ales că fiica mea mai mare este deja în pragul adolescenței. Cred că cel mai important lucru pe care îl poate oferi un părinte este sprijinul și comunicarea. Chiar și la nivel fizic – nu trebuie să uităm să-l îmbrățișăm, să mângâiem copilul, să-l întrebăm cum îi mai merge, ce a făcut astăzi – sunt lucruri deosebit de importante. Trebuie să simțim și să înțelegem ce se întâmplă cu copiii noștri, să avem o legătură psihologică puternică. Iar atunci când va apărea o situație dificilă să fim siguri că copilul nostru nu va merge undeva la un străin să ceară un sfat, ci se va gândi, în primul rând, să vină la părinții săi după ajutor. Bineînțeles, copiii trebuie antrenați în diverse activități, ca să nu aibă timp de pierdut în zadar sau să umble pe străzi fără rost. Iar pentru subiecte mai delicate ne pot salva și metodele indirecte: putem viziona împreună cu copiii filme, emisiuni, în care se abordează aceste probleme. Uneori utilizez facebook-ul pentru a le transmite fiicelor mele link-uri utile, site-uri, clipuri. Este un canal eficient de transmitere a informației și el poate fi utilizat, de asemenea, în scopuri educative.
În unul din interviuri, ați recunoscut că soțul și copiii sunt cei care vă motivează mereu. Pentru beneficiarii noștri (foști și actuali utilizatori de droguri, persoane aflate în detenție ș.a.), adesea nici măcar cei mai apropiați oameni nu servesc în calitate de motivatori. Împărtășiți-ne experiența Dumneavoastră: ce faceți, la ce vă gândiți în momentele când vă este deosebit de greu și cum depășiți situațiile de impas?
În astfel de momente, Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru ceea ce am și nu mă gândesc la ceea ce-mi lipsește. Dacă te focusezi asupra lucrurilor care îți lipsesc, vei găsi o mie și una de dorințe. Este imposibil să deții totul. Învăț să mă bucur de ceea ce am în clipa de față. Oricare ar fi problema cu care ne confruntăm, menirea ei este să ne facă mai puternici, să ne ajute să acumulăm experiență, cunoștințe, anumite abilități. În anii studenției mă regăseam în cărțile lui Osho (lider spiritual indian, filosof, lecțiile căruia au servit drept sursă de inspirație pentru multe cărți – nota redacției). Filosofia lui Osho m-a ajutat deseori să-mi creez sensul vieții și să încep să mă bucur de lucrurile simple. Astăzi îl recitesc câteodată pentru a-mi recăpăta liniștea, dar și pentru a găsi alte răspunsuri la ceea ce mă frământă.
Afacerea de care vă ocupați este destul de neobișnuită – vindeți și creați rame pentru obiecte de artă. În plus, recent ați obținut titlul de Înrămători recomandați internațional. Ați putea să vă amintiți o lucrare specială pentru care ați creat un cadru și pe care v-ați dorit s-o dețineți?
De fapt, nu am niciodată porniri posesive pentru lucrările străine. Dacă omul a creat-o sau a primit-o de la cineva, înseamnă că lucrarea respectivă prezintă valoarea anume pentru el. Dacă o voi cumpăra de la el, îl voi lipsi de posibilitatea de a deține ceva deosebit de valoros, important pentru el. Cu toate acestea, nu sunt un cizmar fără cizme. Pereții casei noastre găzduiesc tablourile pictorilor moldoveni, portrete de familie, broderiile mele proprii. Pe lângă aceasta, colecționăm fotografii de epocă cu cupluri interesante, a devenit deja o tradiție oriunde călătorim să căutăm un astfel de suvenir.
Dacă v-aș ruga să oferiți un sfat universal pentru toți acei care intenționează să facă o ramă pentru o lucrare oarecare, ce le-ați spune?
Primul lucru care trebuie făcut – să se gândească la lucrarea propriu-zisă, la valoarea obiectului respectiv, nu la mobilă, draperii sau tapete cu care s-o asorteze. O ramă potrivită trebuie să scoată în evidență lucrarea încadrată. Nu ne place să vindem rame fără a ști ce va fi în ele. Totuși, dacă v-a plăcut foarte mult o anumită ramă, pur și simplu atârnați-o goală pe perete. Este și acesta un truc original de design.
Stela, deseori repetați că nu lucrați de dragul câștigului, ci din plăcere. Ce altceva, în afară de munca Dumneavoastră, vă produce satisfacție?
Lucrurile cu adevărat simple: o cafea cu ciocolată dimineața, râsul unui copil, aerul proaspăt, o carte bună, un spectacol, muzica. Toate sunt lucruri atât de elementare de care adesea uităm. Dar tocmai acestea sunt lucrurile care ne pot umple de plăcere și satisfacție. Or, satisfacția autentică se produce în interior, nu vine din afară.