Svetlana este un model atât de rar întâlnit al omului care se află la locul său. Zilnic ea consultă pacienți cu HIV/SIDA, prescriindu-le remediul salvator sun forma tratamentului antiretroviral. În exclusivitate pentru revista ”Lumea Mea”, editată în cadrul programului de ”Reducerea impactului infecției HIV în Republica Moldova”, finanțat de Fondul Global, Svetlana ne-a relatat despre particularitățile tratamentului ARV în Moldova, despre profilaxia post-contact și despre cauza refuzului unor pacienți cu HIV/SIDA de a se trata.

Svetlana, de cât timp lucrați ca medic ce oferă ajutor medical pacienților cu HIV și celor bolnavi de SIDA?

Din anul 2003. Pe când studiam la Universitatea de Medicină, niciodată nu mi-a trecut prin gând că în viitor mă voi ocupa de asemenea pacienți, dar așa a fost să fie. După absolvirea universități și rezidențiatului pe specialitatea boli interne, am fost repartizată la Dispensarul Republican Dermatovenerologic în calitate de terapeut. În acel an secția pentru pacienții cu HIV și bolnavi de SIDA a fost transferată anume în această instituție. Chiar din prima lună am fost rugată să înlocuiesc temporar pe șeful secției. De atunci a început cariera mea în acest domeniu. Sincer, mi-a fost foarte frică, deoarece singurul lucru pe care îl auzisem pe atunci despre infecția HIV a fost calificativul de ”ciuma secolului XX”. Când am văzut însă oamenii care se tratau în secție în acel moment, toate temerile mele au dispărut. Eu am înțeles că sunt bolnavi obișnuiți care au nevoie de atât ajutor medical, cât și de susținere.

În ce măsură s-a schimbat atitudinea oamenilor față de HIV/SIDA pe parcursul activității Dumneavoastră în acest domeniu?

Timp de 10 ani s-a schimbat atitudinea nu doar față de maladia însăși, ci și față de pacienți. În primul rând, a apărut un tratament accesibil și acum HIV/SIDA nu se mai atribuie la bolile letale, ci la cele cronice. Aceasta presupune că persoanele cu acest diagnostic pot trăi o viață normală și plină de sens timp îndelungat. S-a schimbat și atitudinea față de pacienți. Tot mai mulți oameni au început să înțeleagă că o persoană cu HIV nu este neapărat una care duce un mod amoral de viață. Tot mai des apar oameni curajoși cărora nu le este frică să-și dezvăluie public statutul, convingând societatea că infecția HIV nu este un stigmat care lasă cicatrici ce desfigurează corpul. Sunt oameni obișnuiți care își doresc să trăiască, să lucreze, să fie utili societăți, să iubească, să nască copii și să fie fericiți. Însă miturile despre HIV/SIDA care au fost timp îndelungat implantate în mințile noastre, nu se lasă atât de ușor dezrădăcinate. De aceea astăzi adesea ne confruntăm cu fenomene precum stigma și discriminarea. Chiar dacă știu că HIV nu se transmite în condițiile vieții cotidiene (prin utilizarea veceului comun, prin strângere de mână, prin sărut), mulți cetățeni oricum refuză să învețe, să lucreze sau chiar să se odihnească alături de pe persoană HIV infectată.

Revenind la începutul carierei Dumneavoastră, ce știați pe atunci despre HIV/SIDA? S-au schimbat cunoștințele despre virusul HIV și maladia SIDA în acest răstimp?

Multe schimbări s-au produs în domeniul medical. În anul 2003 în Moldova încă nu era tratamentul antiretroviral. Iar atunci când a apărut, acesta implica foarte multe dificultăți: erau o mulțime de pastile care trebuiau administrate, tratamentul avea foarte multe efecte adverse care trebuiau suportate pentru a trăi. Astăzi există numeroase medicamente moderne, capabile să ușureze la maxim viața persoanelor HIV infectate. Sunt medicamente combinate, reunite într-o singură pastilă, care se administrează o dată pe zi și care, practic, nu provoacă efecte adverse. Cu alte cuvinte, astăzi tratamentul infecției HIV permite creșterea speranței de viață, fără a afecta negativ calitatea vieții persoanelor cu HIV.

Recent în mass media s-a postat o informație despre tratarea completă a infecției HIV la un
nou-născut, căruia i s-ar fi administrat un curs intensiv de tratament ARV în primele 24 de ore. Ce atitudine aveți față de asemenea declarații?

Le privesc cu zâmbet. Toți medicii care lucrează în acest domeniu, știu foarte bine despre profilaxia post-contact. Administrarea tratamentului ARV în primele 72 de ore din momentul infectării poate preveni maladia practic în 99% din cazuri. Iată de ce tuturor nou-născuții mamelor HIV infectate li se administrează medicamente ARV din primele ore de viață. Din același motiv lucrătorilor medicali aflați în situații de risc (s-a împuns cu un ac sau s-a tăiat cu un bisturiu după manipulările medicale efectuate unui pacient infectat cu HIV), li se prescrie tratament ARV în primele 72 de ore timp de 4 săptămâni.

Svetlana, Dumneavoastră credeți că va fi descoperit cândva un medicament contra infecției HIV?
Desigur. Pacienților mei, prescriindu-le TARV, le spun că acest tratament nu este pentru toată viața, ci doar până în momentul când va fi descoperit un medicament care va trata HIV definitiv. Multe maladii au fost considerate timp îndelungat incurabile, cum este sifilisul, de exemplu. Însă au trecut ani și au fost găsite mijloace și medicamente pentru vindecarea completă a acestei infecții.

Să vorbim puțin despre tratamentul ARV. Ați avut vreodată cazuri când pacientul refuza să îl primească? Din ce cauză au loc asemenea situații?

Cu regret, am avut asemenea cazuri. Complexitatea tratamentului ARV constă în faptul că acesta este recomandat atunci când analizele arată că este timpul oportun pentru inițierea lui, iar, persoana se simte foarte bine. În consecință, persoanei respective i se pare că nu este nicio necesitate să bea pastile în fiecare zi. ”Voi începe atunci când mă voi simți rău”, consideră unii. Cu regret, atunci poate fi deja prea târziu. În societatea noastră persistă o atitudine foarte iresponsabilă față de sănătate, de aceea adesea oamenii nu se testează la HIV și nu doresc să inițieze tratamentul TARV. O asemenea atitudine poate fi observată nu doar în domeniul HIV, ci și în cazul altor boli. Poate de aceea în Moldova se constată o speranță de viață atât de scăzută.

Ce presupun medicii prin noțiunea de ”aderență la tratament”? Cât este de importantă aceasta în contextul tratamentului ARV?

În câteva cuvinte, aderența la tratament reprezintă respectarea strictă a recomandărilor medicului, adică administrarea medicamentelor la ora stabilită. În cazul infectării cu HIV, problema rezidă în faptul că administrarea aderentă nu presupune doar să primești o pastilă o dată sau de două ori pe zi, ci să o primești exact la ora 8 dimineața și la 8 seara, de exemplu. Respectarea strictă a timpului de administrare a medicamentelor solicită de la pacient un grad înalt de responsabilitate. Cu regret, există numeroși factori care devin obstacole pentru aderența pacienților la tratament. Cauze sunt multe – începând cu obișnuita uitare și încheind cu consumul permanent de alcool și substanțe psihotrope. O problemă serioasă pentru aderență sunt aspectele economice. Lipsa locului de muncă și a unui venit stabil îi impune pe pacienții noștri să plece peste hotare, iar administrarea tratamentului ARV impune vizitele la medic o dată la trei luni. Angajându-se la un serviciu bun peste hotare, pacienții renunță la tratament în favoarea locului de muncă, fără a conștientiza faptul că, în consecință, problemele să sănătate legate de infecția HIV, pot și ireversibile.

Tratamentul ARV de la noi diferă de cel de peste hotare?

Astăzi în Moldova se prescrie tratament ARV potrivit recomandărilor Organizației Mondiale a Sănătății. Schema este aceeași ca și în alte țări. Întrebarea e ce fel de medicamente de utilizează, așa-numitele ”branduri” sau ”generice”. În Moldova, cea mai mare parte a medicamentelor sunt generice, adică medicamente analogice. Doar țările cu un nivel înalt de viață își pot permite medicamente de brand, adică originale. Este de menționat faptul că medicamentele utilizate în Moldova au trecut prin procedura de recalificare obligatorie a OMS. De aceea suntem siguri sută la sută de calitatea și eficiența lor.

În opinia Dumneavoastră, ce măsuri trebuie întreprinse pentru ameliorarea situației cu diagnosticarea, profilaxia și tratamentul HIV/SIDA și ce rol au în acest context organizațiile nonguvernamentale?

Multe ar trebui de făcut: a răspândi informația despre această maladie și căile de transmitere HIV, a extinde accesul la testare, a reduce stigma față de aceste persoane și față de boala însăși. Atât instituțiile de stat, cât și cele nonguvernamentale pot contribui la eliminarea tuturor problemelor în acest domeniu. Important este ca toate să se facă coordonat, or, adesea noi ne direcționăm eforturile într-un singur domeniu, neglijând altele. Doar împreună și coordonat vom reuși să reducem cazurile noi de infectare, de a îmbunătăți și a prelungi viața persoanelor cu HIV și multe altele.

Aveți posibilitatea de a vă adresa cu un apel către cititorii revistei. Poate cineva din ei a aflat recent despre diagnosticul său, iar altul nu are în general idee ce este HIV/SIDA. Ce ați putea să le spuneți?

Acelor care nu cunosc nimic despre HIV, aș vrea să le spun că dacă au avut cândva relații sexuale neprotejate sau au utilizat droguri, să nu se lenevească să treacă testul la HIV, iar pe viitor să folosească prezervativul și instrumente sterile la injectare. Acelor care au aflat recent despre diagnosticul său le propun să apeleze la ajutorul meu. Poți trăi o viață lungă și fericită cu HIV, doar că pentru aceasta trebuie să depui anumite eforturi. Dacă vei ignora boala, ea va aduce în viața ta durere și suferință. Astăzi SIDA nu este o sentință. O persoană HIV infectată are aceleași drepturi și posibilitatea de a trăi o viață cu sens. Nu vă retrageți în singurătate cu diagnosticul, noi suntem gata să vă ajutăm.

Și în încheiere, câteva întrebări din partea lui Marcel Proust:

Calitățile pe care le apreciați cel mai mult la un bărbat? Decența.

Ideea dumneavoastră despre fericire? Ваша идея о счастье? Armonie în suflet.

Dacă nu Dumneavoastră însevă, cine ar fi vrut să fiți? Nu m-am gândit niciodată la aceasta.

Culoarea și floarea preferată? Culoarea verde, iar floarea – crizantema.

Crezul, dumneavoastră? ”Omul este obligat să fie fericit”, Lev Tolstoi

Puteți primi gratuit numărul proaspăt al revistei ”Lumea Mea” în orice ONG regional care activează în domeniul prevenirii HIV/SIDA și dependenței de droguri.