Tanea, până la interviul nostru ați avut o ședință de lucru cu colaboratorii Dumneavoastră și aceștia au plecat cam indispuși.
Da, pentru că am introdus o nouă pedeapsă pentru acei care întârzie periodic: ai venit la serviciu cu 15 minute mai târziu – nu fumezi pe parcursul întregului schimb. A fost o adevărată catastrofă pentru că mi s-a reproșat drept răspuns că încalc drepturile omului. Dar eu am fost nevoită să o fac, în speranța că poate în felul acesta nu vor mai întârzia.
Cafeneaua Dumneavoastră se deschide la ora 8:30. De ce atât de devreme?
Dacă am avea posibilitate, ne-am deschide și mai devreme, pentru că ne propunem că cultivăm în oamenii noștri cultura de a lua dejunul într-o cafenea sau restaurant bun. Oamenii noștri nu înțeleg acest lucru și, mai degrabă, aceasta are legătură cu aspectul financiar. Mulți nu iau în general dejunul, în schimb preferă să ia cina sau prânzul într-un local.
Dumneavoastră luați dejunul întotdeauna?
Nu, însă capucino servesc întotdeauna.
Dar prânzul sau cina o luați în restaurantul Dumneavoastră sau se întâmplă să-i fiți ”infidelă”?
Uneori în trădez în favoarea livrărilor la domiciliu, însă doar în cazurile când nu am posibilitate să vin încoace. Aceasta se întâmplă foarte rar.
Ce Vă place să serviți aici?
Aici se servește un desert foarte gustos ”Fruit Yougurt Parfait” și terci de ovăz, dacă ne referim la dejunuri. Cafeaua noastră este cea mai bună, pentru că este crescută special pentru această rețea de restaurante. Dacă e să ne referim la prânz, mie îmi place foarte mult ” Open Sandwich”, aceasta este specialitatea casei de la ” C House Lounge Cafè” pe care nu o veți găsi altundeva.
Din câte am înțeles, acesta este un restaurant întemeiat pe franciză. De ce ați optat anume pentru această formă de organizare a afacerii?
Aceasta este afacerea de familie a soțului meu. Familia lui se ocupă de mult timp cu brandu-urile de franciză. Această cafenea nu este singurul proiect pe care ei îl dețin. Lor le aparține, de asemenea, linia de magazine vestimentare a unor brand-uri cu renume mondial. De anume franciza? Este foarte comod, pentru că ți se oferă un brand de-a gata, inclusiv șervețele, meniu, adică absolut totul de-a gata și tu doar trebuie să îl menții la nivelul cuvenit, să asiguri fluxul de vizitatori, dacă este vorba de cafenea. Aceasta e comod pentru că nu trebuie să inventezi totul singur de la zero. Ideea deschiderii acestei cafenele aparține soțului meu și surorii acestuia.
Atunci când am propus interviul, soțul Dumneavoastră a refuzat să îl ofere, delegându-Vă această responsabilitate. Același lucru s-a întâmplat și în cadrul campaniei ”O generație fără SIDA începe cu mine!” pentru care V-ați fotografiat Dumneavoastră, și nu soțul. De ce?
Radu nu este o persoană publică și preferă să rămână în umbră. Dar întrucât mie îmi place să fi în văzul tuturor și copilului meu, deocamdată, la fel, am decis să îmi asum eu acest rol.
Soțul are încredere în Dumneavoastră în tot ce ține de administrarea afacerii?
Noi suntem împreună deja de 10 ani, de aceea unele lucruri nici nu le discutăm. Eu știu, de exemplu, că sunt responsabilă de acest aspect, iar el de altul. Dacă totuși este nevoie să discutăm ceva, o putem face la prânz sau seara după serviciu.
El vă controlează în ceea ce ține de afaceri?
Da, în calitate de director trebuie să o facă neapărat.
Vă face și observații?
Adevărul este că îmi face observații doar mie, pentru că eu răspuns de personal, de bucătărie, de curățenie, practic răspund de toate. Și dacă din partea clienților parvin anumite pretenții, bineînțeles mă străduiesc să iau lovitura asupra mea. Pentru că soțul meu este o persoană foarte exigentă și se poate exprima destul de dur, respectiv, oamenii îl pot înțelege greșit. Eu însă înțeleg totul, pentru că știu că după o asemenea tiradă vor urma scuze.
Am atras atenția că la sesiunea foto în cadrul campaniei ”O generație fără SIDA începe cu mine!”, ați fost cu fiul Dumneavoastră. Cum îl cheamă?
Daniel.
Daniel V-a întrebat pentru ce anume faceți fotografii?
El încă nici nu prea vorbește bine, pentru că are doar 2,5 ani. Însă i-a plăcut procesul în sine, astfel încât în final era greu să-l ții pe loc de bine ce și-a însușit rolul.
Când acest banner l-au văzut rudele, cunoștințele, prietenii, nu V-au întrebat pentru ce ați făcut-o?
Eu i-am prevenit pe toți noi vom participa la această campanie, explicându-le esența acesteia. Înainte de sesiunea foto eu, apropo, am reflectat la ceea cam cum va arăta aceasta – eu, copilul meu și SIDA. Când însă am văzut rezultatul final, am înțeles că este o idee foarte bună, pentru că copilul meu este acea generație viitoare care va putea face primul pas pe calea spre o viață fără SIDA, o viață în care oamenii înțeleg și acceptă oamenii care trăiesc cu HIV/SIDA acum cum sunt ei.
Atunci când ați lansat acțiunea cu glintwine, și anume că 8% din costul lui vor fi transferate pe un cont special, nu ați avut dubii în această privință?
Am observat că în ultimul timp tot ce are legătură cu campaniile sociale s-a transformat într-un trend. Pentru mine însă un proiect social este ceva poate personal. De aceea singurul lucru de care îmi făceam griji era ca oamenii să nu creadă cumva că noi o facem de dragul publicității. Noi pur și simplu le-am propus clienților noștri să devină parte a acestui proiect social și mi se pare că ideea le-a plăcut.
Îi cultivați și copilului Dumneavoastră anumite virtuți?
Neapărat, noi, de exemplu, îl învățăm să nu se poate urât cu fetele. Ceva timp în urmă am trecut printr-o perioadă mai complicată, când el se bătea și lovea pe toți fără excepție. Atunci am decis că niciodată, în nicio împrejurare nu vom aplica violența. De aceea îi explicam permanent că aceasta nu se poate și se pare că a dat rezultate.
Cum Vă reușește să fiți concomitent mamă și femeie de afaceri?
Cât am fost însărcinată, de afaceri s-a ocupat soțul. Am început să lucrez la cafenea după deschiderea acestuia. Tot atunci Daniel a început să meargă la grădiniță și aveam mai mult timp liber, pentru că până în acel moment mi-a fost foarte greu să cumulez rolul de mamă cu serviciul. În plus, eu consider că cu cât mai devreme copilul începe să se descurce fără părinți și se încadrează în colectiv, cu atât mai ușor îi va fi în viață.
El știe unde lucrează părinții lui?
Da, el întotdeauna spune că tata lucrează acolo unde ”neam – neam” (zâmbește). El se simte foarte bine aici, deși îl pot lua cu mine încoace pentru foarte puțin timp.
Ce învățați de la el?
Am observat că după ce petrec mai mult timp cu piciul meu, eu întotdeauna, chiar în cele mai dificile situații, mă străduiesc să găsesc în om ceva bun. Și, bineînțeles, am învățat să fiu eu însămi un copil, să mă rostogolesc pe podea, să țip, să mă alint.
Tanea, să revenim la restaurantul Dumneavoastră. Cât timp ar trebui să treacă pentru ca să puteți spune echipei Dumneavoastră: ”Super! Sunteți bravo!”, să rambursați toate creditele și să răsuflați ușurat?
Să rambursez totalmente creditele voi putea nu mai puțin decât peste un an. Sincer, noi întotdeauna, în fiecare zi, lucrăm din plăcere, suntem din acei care muncesc din greu zilnic. Ne place ceea ce facem, ne place când din oficiile vecine vin lucrătorii de dimineață fuga la noi pur și simplu pentru a servi o ceașcă de cafea și nu contează că această cafea costă dimineața 18 lei și nu vom avea nici un venit din aceasta. Pur și simplu ne place ceea ce facem.
Adică cafenea a fost deschis nu de dragul venitului, ci de dragul plăcerii?
Nu, lucrăm și de dragul unui profit, pentru că orice afacere trebuie să aducă bani. Doar că noi ne-am confruntat cu faptul că succesul în Moldova nu vine timp de o zi sau peste noapte. Evident, nouă ne place procesul în sine, însă pentru aceasta este nevoie de timp. Este asemenea unui copac care trebuie plantat, udat, îngrijit și poate peste cinci ani acesta va da primele roade.
Explicați-ne în acest caz de ce trebuia neapărat să deschideți un restaurant, or, alimentația publică este una dintre cele mai riscante afaceri sau nu am dreptate?
Este adevărat , doar că noi suntem novici în această sferă. În general, când ne-am deschis, ni se părea că dacă este franciză, va fi suficient să implementăm anumite recomandări și totul va lucra de la sine.
Și s-a dovedit că….?
S-a dovedit că aceasta este insuficient. Piața noastră este suprasaturată de restaurante și cafenele, oamenii sunt răsfățați de localuri de alimentație publică. De aceea pionierii care au decis să-și ocupe locul în acest segment trebuie să depună efort pentru a surprinde clientul. În plus, pentru a-ți deschide propria cafenea, este nevoie de resurse, de resurse foarte serioase. Noi am fost norocoși că am avut de unde împrumuta, pentru că în primele două luni eram într-un șoc când vedeam ce se întâmplă cu banii noștri.
Ați avut gândul de a închide?
Nu, noi ne asumasem o responsabilitatea prea mare.
Tanea, iertați-mi indiscreția, dar de câți bani este nevoie pentru a deschide propria cafenea în Chișinău?
Totul depinde de posibilitățile pe care le aveți, dar bineînțeles, cu cât mai mulți, cu atât mai bine. Aici este foarte important să nimerești direct în țintă. Aceasta însă le reușește doar unităților, pentru că este foarte greu să înveți oamenii noștri să mănânce terci de ovăz calitativ, un iaurt proaspăt pregătit și să bea cafea naturală, nu solubilă, atunci când după colț există rețele întreci de localuri unde gătesc plăcinte și pizza, unde toate acestea se prepară din semifabricate și apoi se pun pe bandă rulantă.
Cam cât timp ar trebui să treacă pentru ca omul să nu mai meargă la pizza, ci să vină la voi la ”C House Lounge Cafè”?
Pentru aceasta trebuie ca omenii cel puțin să afle despre noi.
Publicitate însă nu aveți.
Da, chiar de la bun început noi ne-am propus să mergem pe altă cale, pentru că cea mai bună publicitate este atunci când spun ceva bun despre tine oamenii opinia cărora este solicitată și ascultată. Însă am cam dat greș în această privință, pentru că noi nu avem deloc publicitate, în afară de pagina de facebook. În timpul apropiat planificăm însă să recuperăm ceea ce nu am făcut în acest sens.
Apropo, pe această pagină de facebook aveți multe note de apreciere printre care sunt și unele relativ medii. Dați atenție unor astfel de comentarii?
Bineînțeles, de aceasta se ocupă sora soțului meu, Cristina, care poartă dialogul cu toți abonații noștri. Întrucât opinia lor este foarte importantă pentru noi, chiar am introdus unele modificări: de exemplu, am creat o zonă pentru nefumători, am schimbat puțin meniul, în articular, am adăugat zeama tradițională. Acum avem un moment controversat legat de kalian pe care îl solicită foarte mult vizitatorii noștri, însă deocamdată nu am decis dacă îl voi introduce în mediu sau nu. La fel e și în ceea ce ține de muzică: noi, de exemplu, optăm pentru muzică necomercială, ceea ce nu întotdeauna coincide cu așteptările vizitatorilor noștri. Dar prin aceste lucruri în aparență mărunte și neînsemnate noi încercăm să schimbăm gustul oamenilor noștri, arătându-le, de exemplu, cum trebuie să fie cafeaua calitativă.
A trecut aproape jumătate de an de la deschiderea locatului Dumneavoastră. Ați putea deja face un bilanț unde ați câștigat și unde ați dat greș?
Deocamdată nu am dat greș nicăieri cu excepția momentul legat de publicitate care ar fi trebuit să fie mai vizibilă chiar din start. În rest, am înțeles că atât timp cât soțul meu nu va merge el însuși la piață și nu va alege acolo carne proaspătă sau portocale coapte, nu vom reuși să gătim gustos. Atât timp cât nu vom discuta cu fiecare colaborator personal despre felul în care trebuie să-și facă munca, nu vom avea o deservire de calitate. Și atât timp cât nu vom trăi în această cafenea sau, cel puțin, nu vom petrece aici maximul din timpul nostru, noi nu vom atinge succesul. De aceea sarcina noastră primordială deocamdată este să ne consacrăm afacerii noastre completamente.