Până în momentul întâlnirii cu Tatiana Lujanschi, președintele ”Rotary Club Chișinău Cosmopolitan” din Moldova și al ONG-ului ”Alianţа pentru Eficienţa Energetică si Regenerabile”, o femeie de afaceri de succes, prieten devotat și partener al asociației ”inițiativa Pozitivă”, eu nu știam cum arată filantropii autentici. După încheierea interviului am cunoscut unul dintre ei. Acum este rândul vostru.
Tatiana, Dumneavoastră sunteți președintele ”Rotary Club Chișinău Cosmopolitan” din Moldova, care, la rândul său, este parte a organizației internaționale de caritate ”Rotary International”, aceasta din urmă fiind co-organizator al campaniei ”Faptele bune au culoare”. Cu ce se ocupă ”Rotaru Club” în Moldova?
În primul rând, noi ne ocupăm de proiecte sociale, de organizarea evenimentelor de caritate, venim în ajutorul celor care au nevoie. De exemplu, acum, împreună cu colegii noștri olandezi, am câștigat un grant în valoare de 152 de mii de dolari pentru înnoirea sistemului de alimentare cu oxigen pentru nou-născuți al spitalului orășenesc nr.1. Proiectul a fost deja lansat și noi sperăm că acesta ne va permite să salvăm multe vieți ale celor care abia au apărut pe lume. În anul trecut, împreună cu colegii noștri din alte cluburi, am organizat un concert al renumitului interpret Ducu Berți, datorită căruia am colectat 87 de mii de lei pentru operația pe cord a unei fetițe de trei ani. În acest an am susținut un fashion show social ”DARE”, în cadrul căruia 18 fete cu nevoi fizice speciale au defilat pe podium în calitate de modele. ”Rotary Club” și-a asumat responsabilitatea de realizarea a 8 vise ale acestor fete. În acest sens, continuăm colaborarea cu ”Rotary Club” și le oferim ajutorul nostru la prima posibilitate.
Anul trecut, cu ajutorul colegilor noștri elvețieni, am expediat 10 tone de medicamente, precum și echipament medical spitalului din orașul Nisporeni. O campanie deosebit de interesantă a fost cea cu genericul ”ShoeBox”. Esența acesteia a fost următoarea: copiii din Marea Britanie au completat cutiile lor de la încălțăminte cu jucării, rechizite școlare și le trimiteau copiilor noștri din familii social-vulnerabile. Am reușit să transmitem astfel un număr impunător de cadouri copiilor și aceasta este doar o mică picătură din tot ce facem. În acest an am planificat 45 de evenimente: în domeniul învățământului, ocrotirii sănătății și, bineînțeles, în combaterea SIDA.
Impresionant! Câte persoane sunt înregistrate în organizația ”Rotary Internațional”?
Suntem peste 1,2 milioane de membri. ”Rotary International” este o asociație internațională neguvernamentală, care reunește peste 33 000 de cluburi în lumea întreagă. Noi suntem o organizație de caritate nereligioasă și apolitică, deschisă pentru toți, indiferent de naționalitate și apartenență rasială, confesiune sau viziuni politice. Potrivit propriilor mele observații, la organizația noastră aderă oameni deja realizați, care pur și simplu doresc să facă bine și să ajute societatea. Prin aceasta se și explică sloganul nostru ”Slujirea mai presus de sine” (Service above self). Fiecare membru achită o cotizație anuală, lucrează asupra proiectelor sociale, participă la evenimente de caritate. Bineînțeles, timp de in an aceasta presupune o investiție substanțială din partea membrilor, dar nu aceasta este esența.
Ce Vă motivează în momentul de față?
Când mama sau copilul tău are durere de cap, dai fuga la farmacie, procuri medicamente, pregătești cine, le poți de grijă….ce te motivează în această situație? Când vezi cum se vindecă copiii sau … (Tatianei îi dau lacrimile). Iertați-mă… mi-am amintit de aceste fetițe talentate în scaune cu rotile care au participat la show-ul ”DARE”. Noi, societatea, le-am limitat în multe lucruri. Ele, spre exemplu, nu pot intra în cafeneaua unde stăm noi acum. Deplasarea în transportul public este pentru ele un adevărat infern. Trebuie să le întâlniți pentru a le vedea ochii care licăresc de fericire, vă imaginați? Ele sunt fericite de ceea ce au aici și acum.
Lucrul cu asemenea persoane V-a învățat ceva?
Fără îndoială. Este o experiență unică. Eu, ca și ei, mă străduiesc să apreciez ceea ce am în momentul dat. Adesea, cu regret, ajungem să înțelegem aceasta prea târziu. Viața însă aduce ajustările necesare și, mai devreme sau mai târziu, fie din proprie experiență, fie din experiența altora, oamenii se pătrund de durerea altora și întind o mână de ajutor.
Mă simt cam incomod să Vă întreb, dar câți bani cheltuiți pentru acțiuni de caritate?
Eu nu duc contul, pentru că dacă pot ajuta cumva, eu pur și simplu o fac. Au fost diferite situații: am cumpărat și am instalat computere noi în spital, am făcut reparație în orfelinate, am cumpărat cadouri de Crăciun sau seturi igienice pentru copiii cu HIV și altele. În același timp, toate acestea sunt un efort neînsemnat pentru mine sau pentru tine, însă este vital pentru acei care au nevoie de aceste lucruri. Nu îmi plac cifrele, deși acestea sunt singurele care mă ajută să înțeleg cum să-mi administrez activitatea comercială. Eu nu consider că fiecare trebuie să procure lucruri și să facă donații, însă obligația morală a fiecăruia este să împartă cu alții ceea ce are: cu emoții pozitive, timpul tău, gânduri și cunoștințele tale. Aceasta este ceea ce ne face pe noi, oameni, să fim oameni.
Aveți anumite criterii pe cine ajutați și pe cine nu?
Nu, însă clubul Rotary dă prioritate proiectelor de lungă durată, de exemplu, nu doar să cumpere scutece pentru o casă de copii, ceea ce este, bineînțeles, foarte important, ci să facă reparație în acest orfelinat, să procure mobilă etc. În cazul când pentru unele proiecte nu sunt bani, resurse sau timp suficient, noi, cu deplină încredere, putem solicita ajutorul cluburilor din alte țări.
La această organizație poate adera oricine?
Absolut oricine.
Chiar și eu?
Bineînțeles.
Ce trebuie să fac pentru aceasta?
Să veniți la ședințele clubului. Acestea se desfășoară regulat, o dată pe săptămână. Dacă înțelegeți că această atmosferă, viziune și filozofie este pentru voi, rămâneți cu noi. De menționat că posibilitățile voastre financiare nu sunt esențiale, or, puteți ajuta cu orice altceva, nu neapărat cu bani.
Tanea, ați avut momente când ați solicitat ajutor pentru Dumneavoastră personal?
Eu niciodată nu cer ajutor pentru mine însămi.
Chiar așa?
Este adevărat. Anul trecut, când familia mea a avut de suferit, am cheltuit toate economiile mele, eram complet demoralizată, însă chiar și atunci nu am cerut nimic. Eu sunt sigură că mă pot descurca de sine stătător.
Vă este rușine să cereți ajutor?
De ce să-mi fie rușine? Greutățile sunt o provocare pentru mine. În plus, eu sunt conștientă că există oameni care au mai multă nevoie de ajutor decât mine. Eu întotdeauna pot să-mi mai găsesc încă un serviciu, pot să lucrez mai mult, pot ajunge la anumite înțelegeri și să găsesc resursele necesare. Este însă întotdeauna mai plăcut să dai. Omul simte o plăcere și satisfacție mai mare atunci când oferă ceva, decât atunci când primește, acesta este un fapt demonstrat. Eu, spre exemplu, ador să fac cadouri prietenilor, iar în ospeție nu pot veni cu mâinile goale.
Aveți mulți prieteni?
Am foarte multe cunoștințe bune, care întotdeauna se bucură să mă vadă, persoane cu care călătoresc, realizez proiecte comune, împărtășesc anumite viziuni și convingeri. Prietenia însă este un lucru foarte intim și profund. Prietenul este un alter ego al tău, este persoana în care ai încredere. Nu pot afirma că am mulți prieteni, însă cunosc cu certitudine câțiva oameni cărora le pot telefona la mijlocul nopții, spunându-le: ”Am nevoie să merg urgent acolo sau dincolo, mergi cu mine?”.
Tanea, de ce ați acceptat să Vă implicați în campania ”Faptele bune au culoare”?
Eu, bineînțeles, aș putea să vă ofer un răspuns oficial, afirmând că scopul nostru este de a forma cultura responsabilității sociale și de a cultiva implicarea fiecărui individ luat în parte în soluționarea problemelor sociale. Și aceasta va fi adevărat. Este deosebit de important să informăm societatea despre problema HIV/SIDA. Noi trebuie să căutăm remedii pentru soluționarea problemelor acute a persoanelor care trăiesc cu HIV. La un nivel mai personal răspunsul va fi următorul: nu îmi place când oamenii sunt marginalizați doar pentru că au probleme de sănătate. Noi cu toții suferim de ceva, nu există în lume oameni absolut sănătoși. Dacă, de exemplu, ai gripă, oare aceasta nu este la fel periculoasă ca infecția HIV? Fiecare dintre noi se confruntă în viață cu provocări pe care trebuie să le accepte. Noi trebuie să ne susținem unul pe altul. Persoanele care trăiesc cu HIV trebuie să fie foarte pozitive, ele trebuie să lupte pentru viața lor și să le explice și altora ce trebuie să facă pentru a nu nimeri în grupul de risc și cum să se comporte pentru a nu se infecta. În general, cea mai mare prostie este atunci când oamenii sunt divizați după criteriul religiei, asigurării, stării de sănătate sau anumitor trăsături exterioare. Toate acestea sunt aberații, pentru că în lume totul este relativ.
Ați fost filantrop din copilărie?
De fapt, eu am multe calități negative. Spre exemplu, sunt foarte nediplomatică, pentru că pot spune adevărul crud în față, sunt deosebit de dură cu oamenii care sunt sănătoși, dar pur și simplu se lenevesc să facă ceva pentru a-și schimba viața. În copilărie, când de jucam, întotdeauna luam partea celui nedreptățit, chiar dacă acesta nu era prietenul meu. Eu, probabil, m-am născut cu simțul acut al echității.
Ce visați să deveniți în copilărie?
Judecător (zâmbește). Cel mai curios este că ceea ce fac acum este să scriu proiecte de lege și regulamente, să le analizez, adică visul meu s-a realizat într-o anumită măsură.
Sentimentul echității nu este un obstacol în viața cotidiană?
În viața cotidiană, nu. Chiar dacă vreun șofer mă depășește neregulamentar, deși eu nu-l îndreptățesc, îi pot califica acțiunea drept lipsă de bună dispoziție. Sunt indignată însă și încep să-mi ies din fire când, de exemplu, particip la anumite misiuni oficiale și văd politicieni care ne decid soarta și observ că în deciziile lor există un subtext și interes personal. Să știți că într-adevăr această stare este uneori un obstacol, pentru că în asemenea situații pot lovi cu pumnul în masă și să renunț la participarea în asemenea proiect. Apropo, anume din acest motiv nu sunt membru vreunului partid.
Dar la vot participați?
Întotdeauna. Dacă nu merg la vot, rezultă că nu pot cere nimic de la politicieni, pentru că nu am niciun drept să o fac.
Dacă ați deveni președinte cel puțin pentru o lună, ce ați face?
Eu face o reformă administrativă, aș începe să-i instruiesc pe toți acei care sunt în componența aparatului administrativ, adică ridicarea nivelului de calificare, implementarea practicilor pozitive ale altor țări și instituirea unei comunicări eficiente. Aș face realiza și reforma televiziunii, or, în opinia mea, canalele TV trebuie gestionate nu de oameni de afaceri, ci filantropi ca mine. Bineînțeles, aș face tot posibilul pentru dezvoltarea agriculturii, sferei de prestări servicii și industriei de prelucrare. Pentru că Moldova are un potențial foarte mare, doar că acesta trebuie corect valorificat.
Tanea, în toate vreți să găsiți ceva bun!
Păi, ce e rău în această țară? Aici locuim noi, prietenii noștri, rudele noastre și toți suntem oameni buni și pozitivi. Eu am avut posibilitatea să trăiesc și să lucrez aproape în orice colț al lumii, însă eu întotdeauna revin în Moldova, pentru că aceasta este casa mea și eu cred că sărbătoarea pe strada noastră deja a sosit!
Implică-te și fii mai pozitiv!