În octombrie, când aerul canadian începe să se usuce, în biroul lui Sandy Skotnicki vin tot mai mulți bărbați. Aceștia se plâng de mâncărime. Skotnicki a studiat microbiologia înainte de a deveni profesor asistent de dermatologie la Universitatea din Toronto. Ea activează în domeniu de 23 de ani și cercetează modul în care mediul - inclusiv cel microbian de pe pielea noastră - afectează sănătatea. „Îi întreb: „Cum faci duș?”. Bărbații, de obicei, răspund că se spală cu buretele îmbibat cu gel de duș și așa de două ori pe zi, deoarece mai frecventează și sala de sport. „De îndată ce le recomand să înceteze să facă asta și doar să-și spele anumite părți ale corpului, sunt complet în regulă."
„Acele părți ale corpului sunt subsuoarele, zonele inghinale și picioarele”, a spus ea. Chiar și apa însăși, în special cea fierbinte, îndepărtează încet uleiurile din straturile exterioare ale pielii, care ajută la păstrarea umidității - și cu cât e mai uscată și mai poroasă pielea, cu atât este mai sensibilă la iritanți și alergeni.
Skotnicki este de părere că dușul excesiv cauzează erupția eczemei la persoanele cu predispoziție genetică la această boală. Chiar dacă eczema în sine poate fi epuizantă, de multe ori are consecințe complementare. Bebelușii cu eczeme au un risc crescut de a dezvolta rinită alergică sau astm în copilărie.
„Și ce-ar fi”, se întreabă Skotnicki, „dacă noi, ca societate, am declanșat, de fapt, eczema prin spălare excesivă?”
Nu ar putea exista un moment mai ciudat decât cel de acum să punem la îndoială beneficiile spălatului. În același timp, incidența afecțiunilor dermatologice legate de imunitate, cum ar fi eczema și psoriazisul a crescut în țările dezvoltate, în timp ce acneea este mai dăunătoare ca oricând, în ciuda fluxului constant de medicamente noi și scumpe vândute pentru a le trata.
În 2014, cercetătorii au descoperit dovezi ADN ale acarienilor microscopici, numiți Demodex, îngropați în pori. Dar, deși o densitate anormală a gândacilor de jumătate de milimetru a fost legată de rozacee, aceștia servesc aproape sigur unor scopuri utile. Michelle Trautwein, o profesoară de dipterologie (studiul muștelor) de la Academia de Științe din California și coautoare a studiului, a spus că Demodex ar putea să se hrănească din celulele moarte ale pielii noastre, fapt ce le face cele mai „naturale” exfoliante.
Este posibil ca aceste descoperiri să afecteze modul în care ne îngrijim pielea. Un microbiom dezechilibrat al pielii nu este doar rezultatul excesului de săpun și frecării pielii. Ne expunem, de asemenea, la conservanți cu proprietăți antimicrobiene. Printre aceștia sunt parabenii, care au fost folosiți mai bine de un secol pentru a prelungi termenul de valabilitate a multor produse de igienă și frumusețe - deodorante, produse de machiaj, pastă de dinți, șamponuri - precum și produse alimentare ambalate. În cantități mici, parabenii sunt inofensivi; îngrijorarea apare în cazul expunerii cumulative de-a lungul deceniilor. Practic, toți avem acum parabeni în sângele nostru sau pe pielea noastră, care distrug o gamă largă de bacterii și ciuperci necesare. Deci, întrebarea nu este, dacă parabenii ne-au alterat microbiomii, ci cât de mult ne afectează aceasta.
Petrecerea timpului în natură, începând cu copilăria fragedă, pare să fie una dintre cele mai bune metode de a construi și menține un biom sănătos al pielii. Am evoluat ca specie în prezența altor oameni, animale, plante și microbilor. Toate acestea fac parte din viață.
Acum igienă specifică - din nou, spălați-vă pe mâini! - și distanțarea socială constituie intervenții medicale vitale. Dar distrugerea tuturor microbilor cât mai des și agresiv posibil nu este întotdeauna rezonabilă. Ca și în cazul oricărui medicament, mai mult nu înseamnă mai bine.
Cel puțin, începem să învățăm să nu ne atingem fața. Acarienii noștri sunt probabil recunoscători.
Traducere: Dan Erușevschi