Pe data de 26 noiembrie curent, în vizită în Moldova a fost Vera Brejnev, Ambasadoare a Bunăvoinței UNAIDS și Vinay Saldanha, directorul regional UNAIDS pentru Europa de Est și Asia Centrală. În pauzele dintre numeroasele întâlniri, am reușit să înregistrăm un interviu cu Vinay Saldanha, în care el ne-a povestit cum a fost concepută și pregătită campania ”Te privește! Privește pe fiecare!”, ce ar trebui să facem pentru a atinge noua strategie UNAIDS și de ce Moldova se află la linia de sosire a lichidării complete a epidemiei HIV/SIDA.
Vinay, pe parcursul ultimelor ore a aflării Dumneavoastră la Chișinău, eu aud doar remarci pozitive din partea Dumneavoastră despre tot ce se întâmplă astăzi. Într-adevăr Vi s-a creat o impresie atât de bună despre țara noastră?
Voi răspunde la această întrebare din câteva puncte de vedere. La nivel mondial, se observă o reducere a cazurilor noi de HIV și a numărului de decese pe cauze de SIDA. În același timp, în regiunea Europei de Est și a Asiei Centrale epidemia continuă să se răspândească. La nivel național, în Moldova vedem o acoperire extinsă cu programe de prevenție, programe de tratament și îngrijiri, un nivel înalt de informare, reducerea cazurilor noi de infectare și acesta este un fapt îmbucurător. De asemenea, ne bucură deschiderea și disponibilitatea de implicare din partea medicilor, specialiștilor și a organizațiilor obștești. Bineînțeles, trebuie să luăm în considerare faptul că potrivit estimărilor experților, jumătate din persoanele care trăiesc cu HIV în Moldova nu-și cunosc statutul. De aceea, în viitorul apropiat există pericolul că numărul cazurilor înregistrate se va majora, însă aceasta se va produce nu din cauza creșterii epidemiei. Acum zece ani infecția HIV era considerată o condamnare la moarte. Astăzi noi percepem complet diferit un diagnostic pozitiv. Acest diagnostic totuși îi oferă omului posibilitatea de a-și trăi în continuare viața dacă acesta primește acces la tratament. Eu am mulți prieteni apropiați care trăiesc cu HIV deja zeci de ani și aceștia o au viață obișnuită, normală, cu cele mai obișnuite planuri de viitor. În ceea ce privește situația infecției HIV în Moldova, putem afirma că ne așteaptă un volum mare de lucru care constă în identificarea persoanelor care nu își cunosc statutul și cărora trebuie să le oferim tratamentul necesar. Evenimentul de astăzi este un exemplu bun al atingerii unor performanțe comune. Și atunci când ne referim la obiectivul de a stopa o dată pentru totdeauna epidemia, analizând ceea ce am văzut astăzi, pot afirma cu certitudine că acest obiectiv va fi realizat.
Cum a decurs procesul de pregătire a campaniei ”Te privește! Privește pe fiecare!”
De când Vera a devenit Ambasadoare a Bunăvoinței UNAIDS, ea permanent venea cu propuneri. Ori de câte ori ne întâlneam, ea întreba: ”Cum am putea valorifica noua mea funcție pentru o acoperire mai largă?”. Ea întotdeauna făcea mai mult decât i se cerea și pentru aceasta îi suntem foarte recunoscători. Chiar și în timpul turneelor ea găsea timp pentru a se întâlni cu comunitatea, cu reprezentanții structurilor guvernamentale sau din sectorul nonguvernamental pentru a discuta subiectul HIV/SIDA. Toamna aceasta, din proprie inițiativă, a plecat la New York la reuniunea delegației ONU și s-a întâlnit personal cu Secretarul general, domnul Ban Ki-Moon. Acum câteva luni ne-am întâlnit cu Vera pentru a discuta colaborarea ulterioară și iar atunci am început să pregătim actuala campanie: am gândit sloganul, scenariul spotului, conceptul general al campaniei.
Ce învățați de la ea?
Oriunde ar fi, cu oricine ar comunica, Vera o face cu toată sinceritatea și aceasta putem învăța de la ea. Când am început pregătirile pentru campanie, ea a propus din start să valorificăm în cadrul campaniei rețelele de socializare, or ea are milioane de abonați în rețele de socializare în lumea întreagă. În acest context ar fi potrivit să amintim de actuala inițiativă a UNAIDS ”90-90-90”, adică 90% de persoane care trăiesc cu HIV trebuie să-și cunoască statutul; 90% din acestea trebuie să administreze tratamentul antiretroviral; 90% din persoanele care administrează tratamentul ARV trebuie să aibă nivelul zero al încărcăturii virale. Analizând aceste sarcini, am ajuns la concluzia că dacă vom continua să aplicăm aceleași metode pe care le-am utilizat pe parcursul ultimilor 10-20 de ani, aceasta nu va fi suficient. De aceea trebuie să facem ceva nou, inedit, neobișnuit.
Precum ar fi spotul social ”Te privește! Privește pe fiecare!”?
Exact. Timp de câteva luni am pregătit conceptul spotului, am ales actorii. Apropo, în acest spot pentru prima dată s-au filmat persoane care și-au dezvăluit statutul, persoane din diferite grupuri vulnerabile, afectate de epidemie. Practic toți acei care au participat la filmări, inclusiv Vera, au făcut-o absolut gratuit. Astăzi campania ”Te privește! Privește pe fiecare!” este lansată nu doar în Moldova, ci și în cel puțin 9 țări din Europa de Est și Asia Centrală, inclusiv în Belarus, Ucraina, Rusia. Noi planificăm să promovăm această campanie cel puțin un an. Dacă va avea succes, adică cererea la testarea benevolă va crește, dacă vor fi identificate cazuri noi, oamenii vor ieși în sfârșit din umbră. Doar în felul acesta ei vor putea să beneficieze de medicamentele vitale pentru ei și să ajungă la nivelul încărcăturii virale nedetectabile.
Primul scop este clar, noi tocmai spre el tindem acum. Dar cu privire la celelalte două? Aveți vreun super-plan cum să le atingeți?
Avem, bineînțeles, însă orice plan global trebuie adaptat la condițiile naționale. Iată de ce la întâlnirea de astăzi am discutat cu ministra sănătății al RM costurile tratamentului ARV care pot fi reduse considerabil, iar din contul economiilor făcute să acoperim persoanele care au nevoie de tratament. Dumneaei este dispusă să aplice imediat această propunere.
Cu siguranță ați auzit că Fondul Global în scurt timp va pleca din Moldova. Cum apreciați această situație?
Orice amenințare sau pericol ce apare la orizont este o bună posibilitate de a face ordine la tine acasă. Eu sper că în următorii 3 ani statul Republicii Moldova va onora obligațiile pe care guvernul și le-a asumat atunci când a primit resurse considerabile, este vorba despre milioane de dolari, și va începe să aloce finanțe din bugetul de stat. Noi îndemnăm guvernul nu doar să aloce bani, ci să facă tot posibilul pentru a optimiza cheltuielile în sfera HIV/SIDA pentru a primi un randament maximal. De asemenea, este foarte important ca guvernul să-și asume responsabilitatea pentru finanțarea programelor de Reducere a riscurilor, care vor reduce rata cazurilor noi de infectare.
Care este opinia Dumneavoastră despre relațiile dintre sectorul nonguvernamental și guvern? Cum ar trebui să fie acestea?
În primul rând, nu am fi reușit să atingem un asemenea succes fără rolul de lider al ONG-urilor și, nemijlocit, al comunității persoanelor care trăiesc cu HIV. Acestea continuă să dețină rolul-cheie în combaterea epidemiei și aceasta nu se discută. Dacă ONG-urile se vor apropia în așa măsură de structurile de stat, încât vor înceta să le mai critice când este cazul și să le laude când acestea merită, există pericolul ca ONG-urile să-și piardă independența. De aceea nu există o rețetă anume. Noi îndemnăm întotdeauna ONG-urile și societatea să păstreze funcția independentă a controlului social nu doar asupra lor înșiși, ci și asupra activității guvernului. Bineînțeles, în sfera HIV/SIDA sunt anumite nuanțe care se referă la grupurile vulnerabile. Spre exemplu, utilizatorii activi de droguri sau lucrătoarele sexului comercial: e foarte dificil să ne așteptăm că aceștia se vor adresa la instituțiile medicale de stat, aceasta este practic imposibil. De aceea, rolul ONG-urilor în acest caz este unul primordial și eu nu văd niciun conflict în faptul ca ONG-urile să presteze servicii și, concomitent, să monitorizeze serviciile și respectarea obligațiilor din partea guvernului.
Și ultima întrebare: de ce aceasta îi privește chiar și pe acei pe care nu îi privește?
Fiecare epidemie afectează un anumit segment al populației și în fiecare țară aceasta se manifestă diferit. Nu știu dacă aceasta este bine sau rău, însă în regiunea noastră epidemia HIV/SIDA afectează cele mai vulnerabile persoane: oameni pe care nimeni nu îi aude, nu îi vede. Deseori societatea nu vrea nici măcar să recunoască că asemenea oameni există. În ultimii 6 ani eu am vizitat în jur de 60 de țări și am fost, probabil, în toate țările Europei de Est și Asiei Centrale. Eu nu am văzut încă nicăieri o asemenea solidaritate, un asemenea respect reciproc față de persoanele care trăiesc cu HIV ca aici la voi. Noi trebuie să facem tot posibilul pentru ca aceste persoane să aibă posibilitatea de a lupta pentru drepturile lor, de a-și expune poziția, să nu se rușineze de faptul că sunt sau au fost utilizatori, să se nu rușineze de faptul că sunt lucrători ai sexului comercial, să nu se rușineze de faptul că sunt persoane care trăiesc cu HIV. Infecția HIV este doar o mică parte a vieții unui om. În realitate, în fiecare zi se produc zeci de momente pozitive pe care noi nu le observăm. Eu cred cu toată sinceritatea că manifestarea de astăzi a solidarității și a toleranței este un moment de cotitură. Și dacă persoanele care trăiesc cu HIV vor continua să adune în jurul său organizațiile obștești, organele puterii de stat, organizațiile internaționale și sectorul privat, atunci drumul până la sfârșitul epidemiei SIDA nu este chiar atât de lung.