În Japonia din cauza acestui tip de dependență mor anual circa 10 mii de persoane. În SUA pentru asemenea categorii de persoane se creează societăți anonime și asociații. Renumitul Steve Jobs a suferit anume de acest tip de dependență, fără a reuși să depășească această problemă. Astăzi vom discuta despre dependența de muncă. Despre specificul acestui tip de adicție și felul în care poate fi depășită, ne va povesti psihologul Ina Vutcariov.
Ina, probabil ai observat că oamenii adesea se califică pe ei înșiși drept dependenți de muncă fără a-și da seama ce semnificație are, de fapt, acest termen. De aceea prima întrebare logică: din punctul de vedere al psihologiei personalității, ce presupune conceptul ”dependență de muncă”?
Conceptul ”dependență de muncă” nu presupune cantitatea orelor lucrate, nivelul încărcăturii și implicării în diferite activități de muncă sau o anumită dorință nefirească, inumană de a lucra. Persoana dependentă de muncă este persoana căreia îi este foarte greu să se descurce cu timpul său liber, personal. Adică un om dependent de muncă se simte fericit, împlinit și inspirat doar în procesul de muncă. Atunci când nu lucrează, se simte neliniștit, est e frământat de sentimentul propriei inutilități și lipsei de valoare, el nu se poate realiza în alte moduri decât prin muncă. Pentru un dependent de muncă pe primul loc se află ”EU”-ul profesional, și nu alte careva calități personale. Pentru aceste persoane este teribilă starea când nu se pot implica totalmente în activitatea de muncă, de exemplu, în timp de boală, concediu de maternitate sau oricare alte motive. Starea prin care trece o persoană dependentă de muncă în asemenea momente se aseamănă foarte mult cu starea pe care o simt persoanele dependente în perioada de abstinență: anxietate, dezorientare și o suferință aproape fizică cauzată de faptul că nu lucrează.
Pe lângă starea generală pe care ați descris-o, la fiecare dependent de muncă luat separat, dependența se poate manifesta într-un mod specific, individual?
Bineînțeles. Cineva se reține până târziu la serviciu, altcineva tinde să modifice permanent lucrul său sau al altuia, cineva își limitează mediul de socializare doar la colegii de servicii. Multe persoane dependente de muncă percep odihna cu un sentiment de vinovăție, pentru că în asemenea perioade sunt frământați de senzația că sunt complet inutili. De aceea persoanele dependente de muncă se străduiesc chiar și în zilele de odihnă, de sărbători sau în concediu să lucreze câtuși de puțin, de exemplu, să verifice poșta, să întocmească un plan de lucru, să scrie câteva scrisori. Procedând astfel, ei suprimă anxietatea care apare în lipsa activității de muncă.
Oamenii se nasc sau devin dependenți de muncă?
Lăstarii dependenței de muncă se formează fie în copilăria timpurie, fie în perioada formării personalității. Adesea o asemenea stare apare la copiii care au părinți foarte exigenți, cu un înalt nivel de perfecționism. De aceea la copil se formează un cenzor moral foarte contradictoriu care impune permanent persoane să se ridice și să meargă mai departe, în pofida oricăror circumstanțe.
Poate oare vreun eveniment sau o anumită împrejurare să determine persoana să devină dependentă de muncă?
Există împrejurări de viață care te forțează să lucrezi mai mult. Aceasta însă nicidecum nu înseamnă că omul va deveni dependent de muncă. De aceea împrejurările nu au nici un rol în formarea acestei stări de adicție. Deși dependenții de muncă își pot justifica starea prin anumite adversități ale vieții, unii ascund acest fapt sau găsesc alte explicații evazive pentru starea lor. Este foarte important să scoatem omul din asemenea convingeri false.
Unde se află granița care separă hărnicia de dependența de muncă?
O persoană harnică, muncitoare este aptă să-și stabilească un scop, să tindă spre el, să atingă rezultatul și să fie satisfăcută de rezultat. Omul harnic părăsește cu ușurință procesul de muncă, transferându-se repede la odihnă sau alt tip de activitate. Omul dependent de muncă își stabilește un scop, îl atinge, nu este satisfăcut de rezultat și, imediat, își stabilește următorul scop și din nou tinde spre el, încărcându-se excesiv cu muncă. El nu este capabil să se sustragă procesului de muncă. Chiar dacă se odihnește, oricum se gândește permanent la lucru cu un oarecare al șaselea simț încearcă să țină oricum totul sub control.
De ce oamenii devin dependenți de muncă?
Există un singur motiv – omul pur și simplu nu poate prin alte mijloace să reducă sentimentul de frustrare și anxietate. Poate că și-ar dori și s-ar bucura să primească satisfacție de la călătorie, mersul la cinema sau de la comunicarea vie cu cei dragi, însă această satisfacție este incomparabilă cu ceea ce îi oferă munca asupra unui nou proiect, de exemplu. Adesea adicția de muncă combină alte tipuri de dependență, de exemplu, narcomania. O observație interesantă este faptul că multe persoane dependente de muncă, după ce se pensionează, își găsesc refugiul în alcool doar pentru că nu cunosc alte metode de a înfrunta și a depăși frământările interioare. Mai există o altă categorie de oameni – ei sunt conștienți de predispoziția lor spre dependență și de aceea intenționat devin dependenți de muncă, făcând astfel o așa-numiră alegere între două rele.
Prin ce este periculoasă dependența de muncă pentru persoana însăși și pentru oamenii din anturajul ei?
Asemenea oameni nu se pot relaxa, ei se află permanent sub o presiune psihică și foarte repede se extenuează. Pe fundalul acestei patologii, la mulți se dezvoltă maladii psihosomatice, epuizarea. Aceasta din urmă apare deoarece omul se oprește doar atunci când pur și simplu nu mai poate lucra. De asemenea, dacă persoana nu soluționează problema dependenței de muncă, există riscul că în timp ea să se transforme într-o altă formă de adicție. Persoanele dependente de muncă sunt foarte exigente față de cei din jur, ei judecă în felul următor: ”Dacă eu lucrez atât de mult, înseamnă că toți trebuie să lucreze la fel de mult”. Din această cauză suferă relațiile și muncă însăși, pentru că omul nu se poate opri și analiza la rece rezultatul.
Adică un șef dependent de muncă este ceva rău?
Categoric, da. Este rău pentru toți: atât pentru colectivul pe care îl conduce, cât și pentru el însuși. Este normal când victoriile și performanțele alternează cu eșecurile și declinul, pentru că nu poți fi întotdeauna la înălțime. Dependența de muncă este munca lui Sisif, când urci pietroiul în deal, el cade și trebuie din nou să-l ridici. Un șef dependent de muncă nu se poate opri, nu se poate evalua obiectiv pe sine și munca sa, el nu este capabil să aprecieze importanța muncii sale și necesitatea acesteia. Lui pur și simplu îi place să fie implicat, fără a conștientiza întotdeauna pentru ce o face și dacă, în general, are nevoie de aceasta.
Am găsit undeva o informație precum că adicției de muncă sunt predispuși cel mai mult oamenii de afaceri, conducătorii, muzicienii, medicii, învățătorii și actorii. Este adevărat?
Nu, doar că oamenii care au profesiunile enumerate sunt nevoiți să petreacă mai mult timp la serviciu. Aceasta însă nu înseamnă că eu devin neapărat dependenți de muncă. Problema dependenței de muncă constă nu în faptul cât timp petrece omul la lucru, ci în ceea ce face în timpul liber. Se acuză oare de inactivitate, încearcă oare să suprime stresul prin mâncare sau să facă ordine ideală, doar pentru a nu se gândi la lucru, îi agasează pe toți învinuindu-i că nu tind să facă ceva util în timpul liber. Iată unde este rădăcina problemei.
Trebuie oare să tindem spre o schimbare sau mai bine să lăsăm lucrurile așa cum sunt dacă omul se simte mai confortabil în postura de dependent de muncă?
Adicția de muncă, ca și oricare altă dependență este distructivă pentru personalitate și această problemă trebuie soluționată. Dacă nu este ești pregătit să o faci acum, trebuie să-ți stabilești un termen și să revii la această problemă. Dacă înțelegi că dependența de muncă se răsfrânge negativ asupra vieții de familie, asupra sănătății, asupra propriei persoane, este necesar să începi să lucrezi asupra acestei probleme chiar acum.
Cum o putem face? Cum poți învăța să te relaxezi?
Trebuie să lucrezi asupra acestei situații permanent. Dar ai putea începe de la lucruri simple: întocmește un plan concret de activități, fixează-l undeva și de fiecare dată când atingi un scop, bifează în dreptul lui. Așa vei putea aprecia productivitatea muncii tale. Mai departe, dacă îți stă în față un proiect de proporții sau un eveniment de amploare, după încheierea acestuia ia-ți o zi liberă și încearcă să te distanțezi complet. Un alt lucru important – planifică-ți timpul liber. Dacă o persoană dependentă de muncă nu are activități planificate pentru week-end, ea neapărat va alerga la serviciu. De aceea planifică zilele de odihnă așa cum planifici ziua de muncă: plimbarea cu copilul, vizionarea unui film, lectura, vizita la teatru etc. Toate acestea te vor ajuta să te ”deconectezi” de la muncă cel puțin pe un timp oarecare și îți vor permite să te odihnești.