Dacă considerați că SIDA este o boală care are anumite simptome și un tratament specific, vă înșelați profund. În acest număr al revistei am decis să punem toate punctele pe ”i” și am rugat medicul infecționist să ne explice pe înțelesul tuturor ce este SIDA, de unde apare și de ce este imposibil de tratat.
Comentează Lucia Pîrțînă, vicedirector al Spitalului de Dermatologie și Maladii Comunicabile, coordonator al Programului Național pentru prevenirea și controlul infecției HIV/SIDA și ITS.
SIDA nu este o boală
Abrevierea SIDA se descifrează ca și sindrom al imunodeficienței dobândite. Este important să înțelegem că SIDA nu este o boală, ci un sindrom, adică un complex de simptome care se dezvoltă pe fundalul infecției HIV și se caracterizează prin scăderea numărului de limfocite CD4, precum și prin numeroase infecții oportuniste.
La etapa SIDA se dezvoltă infecții bacteriene, fungice, virale, protozoice (infecții oportuniste) și maladii neinfecțioase în rezultatul scăderii numărului de limfocite CD4 sub un nivel determinat.
SIDA poate apărea în cazul când persoana este infectată cu HIV și imunitatea acesteia este considerabil scăzută.
În unele cazuri, pe fundalul SIDA, se pot dezvolta maladii maligne, numite în popor cancer. Acest fapt are o explicație logică: fiindcă imunitatea unei persoane cu SIDA este la un nivel foarte scăzut, celulele imunitare nu sunt în stare să stopeze divizarea și multiplicarea celulelor canceroase. În cazul când o persoană aflată în stadiul SIDA a fost diagnosticată cu o tumoare oncologică, este inadmisibilă amânarea inițierii tratamentului ARV sau întreruperea administrării acestuia dacă tratamentul ARV a fost inițiat înainte de apariția maladiilor oncologice. Tratamentul infecției HIV trebuie să fie administrat paralel cu tratamentului maladiei oncologice. În asemenea cazuri, medicul infecționist și medicul oncolog trebuie să lucreze coordonat.
Când nivelul celulelor imunitare este sub 200
Pacientul cu infecția HIV poate fi diagnosticat cu SIDA atât în baza unor indici clinici (în cazul dezvoltării unor anumite infecții oportuniste și unor maladii asociate cu SIDA), cât și în baza unor indici imunologici (când nivelul celulelor imunitare este sub 200). Dacă diagnosticul SIDA a fost stabilit în baza indicilor imunologici, persoana respectivă se poate simți minunat, poate lucra și se poate bucura de viață. Însă regula este următoarea: scăderea imunității sub 200 de celule se numește SIDA, întrucât în orice moment se pot alătura acele infecții și boli oportuniste la care am făcut referință mai sus.
Dacă ne referim la SIDA în baza indicilor clinici, voi aduce un exemplu simplu – tuberculoza de care se îmbolnăvește persoana care trăiește cu HIV. Da, noi știm că tuberculoza se poate trata complet, însă dacă această infecție a fost cândva diagnosticată la un pacient infectat cu HIV, aceasta condiționează stabilirea diagnosticului SIDA. Odată stabilit diagnosticul SIDA, pacientul infectat cu HIV va rămâne cu acest diagnostic pe parcursul întregii vieți, chiar dacă administrează tratamentul ARV, se vindecă complet de infecția oportunistă și imunitatea lui se ridică peste 200 de celule.
Stadiul SIDA poate să nu apară niciodată
În medie, stadiul SIDA survine peste 7-10 ani de la infectare, dacă persoana care trăiește cu HIV nu administrează tratamentul ARV. Dacă însă persoana seropozitivă primește tratamentul, este aderentă, face regulat analize și vizitează medicii, s-ar putea ca etapa SIDA să nu apară niciodată.
Persoana nu poate de sine stătător să-și dea seama sau să bănuiască că a început să i se dezvolte stadiul SIDA, deoarece nu există indicii specifice prezența cărora ar sugera începutul stadiului SIDA. Există indicii care ar trebui să pună în gardă persoana și care pot semnaliza despre alăturarea unei infecții oportuniste. De exemplu, febra, transpirația sporită în timpul nopții, umflarea ganglionilor limfatici, frisoane, slăbiciune și pierderea în greutate etc.
Când pacientul este diagnosticat cu SIDA, tratamentul se prescrie pentru acea infecție oportunistă care a provocat acest sindrom. În majoritatea cazurilor, oamenii cu sindromul imunodeficienței dobândite se îmbolnăvesc de tuberculoză, respectiv, și tratamentul va fi unul anti-tuberculoză. Dacă persoanei i s-a depistat toxoplasmoză, înseamnă că vom trata toxoplasmoza. Sarcomul Kaposi? Vom trata sarcomul, și nu SIDA. În acest caz este obligatorie prescrierea tratamentului ARV care va contribui la ridicarea imunității și vindecarea cât mai rapidă de infecția oportunistă.
În Moldova există totul ce este necesar pentru a trata infecțiile care se pot dezvolta la stadiul SIDA. Bineînțeles, există anumite dificultăți cu medicamentele care nu sunt înregistrate în țara noastră, dar acestea pot fi soluționate. Cu regret, pe fundalul imunității scăzute, se pot dezvolta unele maladii rare precum este leucoencefalopatia multifocală și altele, care sunt foarte dificil de tratat și pot avea consecințe letale. Iată de ce este important să se inițieze la timp tratamentul ARV.
Profilaxia este obligatorie
Persoana care trăiește cu HIV și imunitatea căreia este sub 200 de celule CD4 este supusă mai mult decât ceilalți diferitor infecții. De aceea este necesar de luat regulat măsuri de prevenire a infecțiilor oportuniste, în special a pneumoniei Pneumocystis și a toxoplasmozei. De regulă, tratamentul profilactic este prescris de către medicul infecționist. O asemenea profilaxie se efectuează gratuit și durează până când imunitatea se ridică până la un anumit nivel.
Când îi stabilim unei persoane diagnosticul SIDA, pronosticurile depind de nivelul imunității acesteia, de faptul dacă s-a adresat în timp util la medic, de felul în care decurge infecția și de amploarea afecțiunilor.
Diagnosticul SIDA nu este o sentință. Dacă inițiezi la timp tratamentul ARV, dacă tratezi infecția oportunistă, duci un mod sănătos de viață, poți trăi mulți ani cu acest diagnostic.