Viața bate filmul, dar și oferă șanse celor care sunt gata să le vadă, chiar și în cele mai întunecate nopți ale sufletului. Constantin Cearanovski, membru al Consiliului de Directori A.O. „Inițiativa Pozitivă”, ne-a povestit parcursul său – de la un tânăr consumator de droguri la un profesionist vizionar. Și asta în doar câțiva ani de muncă asiduă, credință și dorința de trăi o viață sănătoasă și împlinită.

Costea, în ziua de azi lucrezi foarte implicat, ești un profesionist în domeniul tău. Te cunosc ca fiind o persoană perseverentă, pentru care rezultatele sunt foarte importante, dar știu că viața ta a fost cândva diferită. Te rog să ne povestești despre ea.

Viața umană este adesea comparată cu o carte. Am reușit să trăiesc în diferite genuri literare.

Volumul 1: Fantasy pentru întreaga familie, dramă. Oamenii se nasc și își încep viața în condiții inegale. În acest sens, cred că sunt norocos. Am reușit să mă nasc în URSS. Am crescut într-o familie inteligentă: mama era profesoară, tatăl era angajat al Teatrului de Operă și Balet, bunicii erau geologi, ingineri pe de o parte și militari din generație, în generație, pe de altă parte. Educația, dragostea și atenția au lăsat o amprentă foarte adâncă în personalitatea mea. Drept urmare, m-am ales în dar cu o gândire analitică, erudiție și curiozitate. Sunt polonez de naționalitate și primii cinci ani am studiat într-o atmosferă a culturii poloneze, cu profesori din Polonia, comunitatea poloneză din Moldova, excursii de vară în Polonia și biserică catolică. În continuare, în manualul meu de istorie personală, împreună cu prăbușirea Uniunii Sovietice, relațiile dintre părinți s-au înrăutățit, iar pentru mine și sora mea mai mică a început o perioadă lungă de cinci ani de neînțelegere și, ca urmare, divorț al părinților. Părinții se certau, împărțeau între ei proprietatea dobândită și copiii. Drept urmare, la 12 ani, timp de doi ani am trăit cu tatăl meu în noua sa familie, ceea ce mi-a limitat dureros relația cu mama și sora mea și, de asemenea, mi-a oferit autoeducarea.

Volumul 2 Thriller. La 14 ani, înstrăinându-mă de tatăl meu, m-am întors din noua sa familie la mama și sora mea. Am locuit cu bunicii geologi. Din păcate, capul familiei, bunicul, inventator onorat al URSS, a murit curând. Acum înțeleg că, în adolescență, aveam nevoie de un model masculin și, desigur, l-am găsit în stradă, în persoana unor băieți puțin mai în vârstă, cu toate bonusurile adiționale. Adolescenții petrec mult timp în curte, nu întotdeauna din propria voință, ci, după cum se întâmplă deseori, din cauză că nu există o alternativă potrivită pentru ca ei să-și poată realiza tot potențialul care fierbe în interiorul lor. După cum știm, mediul formează personalitatea. Strada are propriile reguli în jocul de-a viața. Toți oamenii sunt în mod firesc buni, pur și simplu, exprimă acest bine în moduri diferite. Prima dată am încercat droguri la 14 ani, mi-am dat seama imediat că acesta era un hobby foarte interesant și cel mai bun leac pentru durerea interioară profundă dobândită în cei 14 ani ai mei. Treptat, culorile au început să se îngroașe, moartea lipsită de sens a celui mai bun prieten al meu, conflictul cu legea, atmosfera de agresivitate, violență și neîncredere constantă. Felul în care consumam droguri devenea din ce în ce mai riscant...

Datorită tinereții, educației și eforturilor uriașe ale mamei, reușeam să combin consumul de droguri, studiile la liceu și, ulterior, la universitate și chiar să particip la evenimente sportive. Mama a început să intuiască că am avut legătură directă cu drogurile după aproximativ 5 ani de consum. Profesorii de la liceu intuiau aceasta mai înainte, dar probabil nu știau ce să facă și, dincolo de  - „Cearanovski, apucă-te de treabă!”, nu acționau. În loc să-mi apăr teza și să susțin examenul final la universitate, am pierdut controlul și mi-am dat seama că în realitate totul este foarte departe de așteptările mele de la viață ...

Astăzi deja totul s-a schimbat, dar probabil vom vorbi despre asta mai departe?

Cum și când ai nimerit la „Inițiativa Pozitivă”?

Până în 2011, echipa organizației „Inițiativa Pozitivă” a funcționat sub denumirea „Viața Nouă”, dezvoltarea organizațională este un subiect pentru un articol separat, pentru a evita confuziile voi folosi numele actual al echipei. Nu am nimerit în echipa „Inițiativa Pozitivă” în baza unui anunț pentru un loc de muncă vacant. Am apelat la „Inițiativa Pozitivă” pentru a primi ajutor pentru dependența de droguri. Cel mai curios fapt este că am trăit mult timp în aceeași scară cu Ruslan Poverga. Ne cunoșteam, sunt sigur că ochiul lui experimentat a observat un potențial client, dar informațiile despre organizație au venit din altă parte. Probabil nu era încă timpul potrivit, fructul urma să se coacă. La un moment dat, unul dintre prietenii mei apropiați, Vasilii (acum un om de afaceri de succes), a dispărut din vizorul grupului nostru, știam că se „vindecă” undeva, dar cunoscându-l, ne îndoiam foarte mult de un rezultat pozitiv. Peste un an, când ne-am întâlnit, am fost surprins de felul cum arăta și ce spunea. În timpul scurtelor noastre întâlniri, își împărtășea gândurile în care exista o cale de ieșire și speranță. De la el am aflat despre organizație. Cred că în tot acest timp m-a păzit Dumnezeu și, grație Lui și oamenilor, astăzi sunt cine sunt. Într-unul din momentele dificile, am apelat la numărul de telefon de pe cartea de vizită și am cerut ajutor. Când am venit prima dată la sediul „Inițiativei Pozitive” (era mai mic decât acum), mulți angajați au ieșit din birouri ca să mă salute. Am simțit imediat atmosfera de acceptare profundă, înțelegere și dorință sinceră de a oferi ajutor. Reabilitarea mea a durat aproximativ doi ani. După recuperare, am obținut trei studii superioare în domeniul economiei, psihologiei și teologiei. Astăzi am o Sursă de pace în suflet, cea mai minunată Soție din lume și Prieteni adevărați. Sunt implicat într-o activitate interesantă și utilă. Îmi place să călătoresc. Sunt sigur că mama, sora și rudele mele sunt mândre de mine.

Și când ai început să lucrezi aici? Cum s-a întâmplat aceasta?

Aceasta este una dintre cele mai interesante și prețioase perioade din viața mea!

După programul de reabilitare, a fost foarte important pentru mine să rămân într-o comunitate de oameni cu aceleași principii, valori și percepții ale vieții și morții. Ajutam persoanele dependente și lucram mult cu tineretul pentru a-i informa și a-i ajuta să-și dezvolte abilități utile pentru viață, participam la campanii de informare și advocacy.

Analizez formarea mea în echipa „Inițiativei Pozitive” prin prisma taberei de corturi, care a fost organizată mulți ani la rând pentru activiștii din domeniul HIV/SIDA din toată țara. Cine s-a aflat vreodată în această atmosferă unică, plină de acceptare, motivație, extindere a limitelor posibilului, formare de abilități profesionale, civice și de viață, înțelege ce am în vedere. Pe malul râului Nistru se desfășoară o tabără de corturi, cu o infrastructură dezvoltată pentru circa 100 de activiști din organizații neguvernamentale din toată țara. Funcționarea taberei, de la training la gătit și asigurarea ordinii, este asigurată de voluntari și angajați ai organizațiilor neguvernamentale. În urmă cu aproximativ 9 ani, în primul meu camping, am fost în echipa de bucătari voluntari, pe lângă faptul că am pregătit mâncare delicioasă, am reușit și să-i distrăm pe participanți cu propriile noastre „filme” și să petrecem timpul într-un mod foarte distractiv. Ne uitam cu o invidie plăcută la echipele de activiști, care erau instruiți conform scenariului competițional și visam să facem parte din aceste traininguri.

Un an mai târziu, am ajuns în tabără ca participant! Am fost împărțiți în șase echipe și am fost ales ca lider de echipă. A trebuit să învățăm în acțiune, trecând diverse provocări în competiție cu alte echipe. Și da, sarcinile presupuneau anumite eforturi fizice. Desigur, toți participanții le puteau făcea, dar victoria depindea de rapiditate și eficiență. Cu tot optimismul meu natural, era clar că tragerea la sorț i-a distribuitpe „maeștrii sportului” într-o altă echipă, „candidații la maeștrii sportului”, de asemenea, într-o altă echipă și nici amatorii de sport nu au ajuns la noi. Încă de la început, am depus efort pentru a crea o atmosferă de acceptare, implicare, semnificație și aplicare a aspectelor forte ale fiecărui membru al echipei noastre. Știam cum să fac asta, eram îmbibat de aceste abordări din „Inițiativa Pozitivă”. Și am câștigat! Dintre toate echipele cu potențial mare, cu oportunități obiectiv superioare celor din echipa noastră, am obținut cel mai bun rezultat!

Al treilea meu camping. Echipa „Inițiativa Pozitivă”avea încredere în abilitățile mele și cu sprijinul lor, mi-a fost încredințată organizarea și desfășurarea taberei. Eram responsabil de crearea infrastructurii, dezvoltarea și implementarea programului. Principiul de bază a fost să facem totul mai bine și mai eficient ca în anii precedenți. Și ne-a reușit o tabără super faină. Schimbările nu au loc imediat, ci este un proces, un efort, e nevoie de oameni de încredere în jur și crearea unui mediu potrivit. Începând în calitate de client și voluntar, acum sunt în consiliul de administrație al „Inițiativei Pozitive”.

Cu siguranță în munca ta au fost momente dificile, când au apărut obstacole în cale. Povestește-mi despre un astfel de caz și cum l-ai depășit și ce lecții ai învățat?

Foarte interesant, dar mi se pare destul de dificil să răspund la această întrebare. Așa s-a întâmplat că sunt un entuziast și îmi place să depășesc obstacole și parcă asta ar fi deja o normă. Există multe exemple în care echipa noastră a depășit provocări foarte dificile, datorită cărora viața oamenilor din țara noastră a devenit puțin mai bună. Cele mai dificile momente le-am întâlnit nu în calea mea, ci în interiorul meu, în caracter, personalitate, gândire. Pentru a obține un rezultat, pentru a depăși un obstacol, în primul rând trebuie să găsiți o soluție și să îl depășiți în minte. Fiecare victorie în gândire influențează instantaneu rezultatele. Am lucrat mult timp vizavi de biroul directorului, ușile noastre erau deschise și  auzeam des cum angajații veneau la el și împărtășeau adesea problemele cu el, astfel încât el să le rezolve într-un mod eroic. Am început să simt un protest intern din cauza acestei nedreptăți și am urmărit cum acționez eu. Am învățat o lecție: dacă apare o problemă, înainte de a informa pe cineva despre aceasta, trebuie să vă gândiți și să analizați care sunt soluțiile posibile. Uite care e problema, există astfel de soluții, ce vom face? Este foarte important să fii o persoană care nu aduce probleme, ci soluții și oportunități.

Așa s-a întâmplat că acest interviu are loc în Ziua Internațională a combaterii abuzului și traficului Ilicit de droguri. Având experiență de lucru cu persoane care au depășit dependența de droguri și cu cei care se află în prezent în reabilitare, precum și fiind cândva pe cealaltă parte a baricadei, spune-mi, te rog, cum trebuie să lucrăm cu tinerii, cu adolescenții, pentru ca ei să nu dorească să încerce droguri?

A dori și a încerca sunt două lucruri diferite. De asemenea, a încerca și continua consumul la fel este adesea un scenariul nerealizat. Drogurile oferă ceva adolescenților: alinarea durerii, apartenență la grup, sentimente de importanță, de maturitate, deși incorectă, posibilitatea de a-și realiza potențialul. Toate acestea nu sunt adevărate, sunt artificiale, iar drogurile în mod obligatoriu solicită un preț irezonabil de ridicat. În viață, ca și în sport, toate rezultatele obținute cu ajutorul dopajului sunt anulate, iar jucătorul este descalificat din competiție. Fiecare persoană are un potențial imens din momentul nașterii, dar pentru realizarea sigură a acestui potențial este necesară o combinație de factori importanți, cum ar fi: familia - atmosfera unei combinații de dragoste, respect, acceptare, valori conștientizate, granițe clare ale admisibilului, dialog deschis și onest cu abordări non-violente de educație; oportunități și sprijin -informații de înaltă calitate, oneste, accesibile și convenabile, despre modalitățile de depășire și consecințele comportamentelor riscante; suport și servicii în timp util pentru sănătate, dezvoltare și aplicare în condiții de siguranță a talentelor și potențialului în conformitate cu nevoile adolescenților și ale părinților lor; societatea - o cultură nediscriminatorie, o cultură de îngrijirea sănătății și dezvoltare personală, prezența mentorilor și modele atractive de urmat.

Toate acestea pot fi foarte greu de furnizat, dar este important ca adolescenții, părinții și profesorii să știe că nu trebuie să conteze doar pe propriile forțe, există specialiști și organizații care vă pot oferi acest ajutor foarte important. Suntem una dintrela ele.

Dar cum să lucrezi cu cei care au încercat deja și vor să continue?

Faceți tot posibilul pentru a reduce probabilitatea consecințelor negative ale comportamentului riscant. Creați condiții în care tânărul știe că va fi susținut în decizii corecte, dar, în același timp, va trebui să se confrunte cu responsabilitatea pentru deciziile greșite. Voi da un exemplu foarte dur, dar onest. Se întâmplă ca în grupul consumatorilor de droguri să existe o persoană cu experiență vastă, care vorbește deschis despre toate aspectele întunecate ale consumului, învață, avertizează și monitorizează consumatorii tineri, astfel încât să nu să se confrunte cu un supradozaj, să se infecteze, să evite violența și alte evenimente riscante. Pe de altă parte, există rude și prieteni care încurajează alegerile corecte sau cele greșite. Strategia greșită de susținere și manifestare de dragoste este aceea când părinții tolerează furtul din casă, ajută în mod regulat la rezolvarea problemelor cauzate de încălcarea legii și acordă sprijin financiar consumatorului, din motiv că este mai ieftin decât redobândirea lucrurilor care au fost gajate, angajarea avocaților și darea de mită pentru închiderea cauzelor penale.

Cum crezi, poate fi influențată o persoană, astfel încât să vrea să abandoneze drogurile, sau o poate face doar ea însuși?

Depinde foarte mult de propria decizie a consumatorului de droguri, dar este posibil să o influențezi. Oamenii apropiați trebuie să fie sinceri cu ei înșiși și cu consumatorul, fără a nega existența unei probleme. Este important să înțelegem că problema propriu-zisă nu va dispărea. Contactați în mod obligatoriu specialiștii din acest domeniu. Arătați exemple reușite de depășire a problemelor similare de către alți oameni. Creați un mediu de dragoste, cu limite și reguli clare, unde există disponibilitatea de a ajuta în toate eforturile corecte, dar, pe de altă parte, în care consumatorul își asumă responsabilitatea pentru viața sa, inclusiv rezultatele și consecințele alegerilor incorecte.

Ce rol joacă comunitatea în reabilitarea persoanelor dependente de droguri?

Unul dintre cele mai importante roluri! Există o mulțime de puncte importante de influență ale comunității în depășirea dificultăților, dezvoltării și reabilitării. Permiteți-mi să dau doar un exemplu, într-o comunitate de oameni ca tine, care se află în recuperare de la dependența chimică, este ușor să fii sincer și firesc, expunând rădăcinile profunde ale dependenței, ceea ce la rândul său crește probabilitatea ca aceste rădăcini să fie eliminate.

Societatea noastră are o atutudine disprețuitoare față de persoanele care consumă droguri. De ce este greșit acest lucru și de ce este important să schimbăm aceasta?

Viața fiecărei persoane este o valoare absolută. Neglijarea dispare atunci când problema afectează frații, surorile, copiii, soțul, soția cuiva. De fapt, problema dependenței chimice are o față umană, adesea foarte dragă și apropiată. Neglijarea în societate izolează și înstrăinează persoanele, care consumă droguri, de ajutorul care le poate schimba viața spre bine sau chiar o poate salva.

Costea, cu ce te mândrești cel mai mult?

Cu oamenii din jurul meu.

Unde te vezi în următorii 5 ani?

Știi, aveam planuri complet diferite pentru 2020. Deci, dacă Dumnezeu va binevoi, împreună vom vedea totul. Dar sunt sigur că totul va fi puțin mai bun și mai eficient decât a fost.

Traducere: Dan Erușevschi