img
Dreptul la educație în penitenciar 15 Оctombrie 2020

Detenția unei persoane condamnate în penitenciar are un singur scop fundamental: corijarea și reintegrarea acesteia în societate. Acesta reprezintă un proces complex, care necesită o abordare corespunzătoare. Această abordare presupune analiza personalității și background-ul acesteia, pentru a-i identifica necesitățile și elabora un plan individual de executare a pedepsei penale, în cadrul căruia rolul principal îl joacă educația.

Dacă facem o analiză a nivelului de educație a persoanelor condamnate din Republica Moldova, din numărul total de 5717, doar 156 sunt cu studii superioare, ceea ce constituie 2,73%. Urmează 63 persoane, care au studii superioare incomplete (1,1%), 489 deținuți (8,55%), care sunt cu studii medii speciale, 1708 (29,88%) –cu studii medii, cei mai mulți sunt cu studii medii incomplete -  2941 persoane, ce constituie 51,44% din totalul de condamnați, urmează 283 (4,95%) de persoane care au doar studii primare și 77 (1,35%) – deținuți analfabeți.

Însă, indiferent de nivelul de studii posedat, educația în penitenciar este un element absolut crucial pentru fiecare condamnat. Detenţia în mediul şi condiţiile penitenciarelor din Republica Moldova afectează grav personalitatea condamnaţilor şi doar aflarea într-un proces de dezvoltare continuă poate stopa această degradare. Existenţa subculturii şi ideologiei interlope, care promovează principii şi valori diferite celor din societatea modernă, afectează perceperea şi atitudinea condamnatului faţă de viaţă şi lumea înconjurătoare. Lipsa informării şi activităţii intelectuale slăbeşte potenţialul şi capacităţile persoanei deţinute, practic lipsindu-l de perspectiva unei activităţi profesionale de succes la libertate şi, astfel, de o reintegrare reuşită în societate. În acest caz, doar educaţia poate contribui la menţinerea integrităţii, dezvoltarea abilităţilor, creşterea potenţialului şi cultivarea valorilor corecte pentru deţinut.

În alte cazuri, educaţia poate umple nişte lacune, care posibil sunt cauza principală a unui mod infracţional de viaţă şi, respectiv, a aflării în penitenciar. Aşa o lacună ar putea fi lipsa de studii. Persoanele care provin din familii vulnerabile, care nu au primit o educaţie satisfăcătoare, care nu au avut posibilitatea să facă studii calitative, să obţină o experienţă profesională, să dezvolte anumite abilităţi, cu alte cuvinte, care nu corespund standardelor înalte ale societăţii şi nu pot pretinde la un loc decent în aceasta, posibil au recurs la un mod infracţional de viaţă ca o alternativă. Aceasta este aplicabil majorităţii absolute a condamnaţilor din Moldova. Dacă vom analiza background-ul lor, cu certitudine vom constata că aceştia nu au beneficiat de setul necesar unui început reuşit în viaţă. Aici ar trebui să intervină sistemul penitenciar şi să umple toate aceste lacune, pentru a asigura faptul că persoana condamnată va primi cunoştintele şi sprijinul necesar pentru a avea şansa să obţină un trai decent şi să devină un membru deplin al societăţii. Dacă aceasta nu se întâmplă, atunci pedeapsa penală nu îşi atinge scopul, detenţia în penitenciar fiind neefectivă, creând cercul vicios al recidivei şi reprezentând o cheltuială inutilă a bugetului de stat.

Dreptul la educaţie este un drept fundamental al omului, care trebuie respectat şi în condiţiile detenţiei într-un penitenciar. Este acesta respectat în închisorile din Republica Moldova? Da, însă oportunităţile oferite nu sunt nici pe departe satisfăcătoare. Studiile care pot fi făcute în penitenciar sunt limitate doar la câteva profesii, precum tencuitor, instalator de plăci etc. Sistemul penitenciar nu oferă posibilitatea de a face studii superioare, medii sau de a face cursuri la distanţă. Însă, dacă la moment este prea ambiţios să vorbim despre studii superioare, primul pas ar fi furnizarea minimului necesar unei persoane pentru a se reintegra în societate: studii medii, cunoştinţe şi abilităţi (planificarea, stabilirea şi executarea efectivă a sarcinilor, time-management, completarea unui CV, bunele maniere de comportament în societate, cultura comunicării etc. ), valori şi o atitudine pro-socială.

Cu părere de rău, sistemul penitenciar din Moldova nu are resursele umane suficiente pentru a oferi serviciile şi oportunităţile menţionate mai sus, de aceea ar trebui să implementeze studiile prin corespondenţă (la distanţă). Aceasta este o bună practică, folosită deja de multă ţări ale lumii, care a demonstrat o eficacitate ridicată şi care nu necesită multe resurse, deci poate fi aplicată şi în Moldova. Educaţia la distanţă deschide oportunităţi vaste şi raportul cost-beneficiu justifică efortul care trebuie depus pentru a implementa aşa o practică în sistemul nostru penitenciar. În primul rând, aceasta oferă accesul la o gamă largă de specialişti care pot presta servicii educaţionale. În al doilea rând, lărgeşte spectrul de cursuri specializate, instruire profesională, pe care le pot primi condamnaţii. Astfel, sistemul penitenciar ar putea pregăti specialişti de diferite domenii, fapt ce constituie încă un beneficiu important pentru societate. O altă strategie de succes, folosită la nivel mondial, este implicarea ONG-urilor în procesul educaţional al condamnaţilor. Aceste organizaţii dispun de specialişti cu diverse competenţe, respectiv, pot acoperi o arie mai largă a necesităţilor persoanelor deţinute. Această strategie şi-a demonstrat eficacitatea şi în Republica Moldova, în cadrul proiectului Comunităţii Terapeutice “Catharsis”, care, în scurta perioadă a funcţionării sale, are rezultate foarte bune. Indicatorii de succes ai sistemului penitenciar reprezintă abilitatea de a transforma modul infracţional de viaţă al unei persoane într-o activitate benefică societăţii şi un nivel de recidivă scăzut. Respectiv, toate organele relevante ar trebui să consolideze eforturile, pentru a schimba o stare obiectiv-mediocră a indicatorilor de succes ai Republicii Moldova la acest capitol.  

Cu toate acestea, în afară de legislaţie, buget, resurse umane, logistică, trebuie de menţionat cel mai important factor, care este responsabilitatea nu doar a organelor şi instituţiilor relevante, ci a întregii societăţi – atitudinea faţă de persoanele (ex)condamnate. Atitudinea este un element absolut crucial şi punctul de pornire în realizarea scopului pedepsei penale. O persoană care a intrat în conflict cu legea şi a fost ulterior condamnată nu trebuie privită ca un inamic al statului sau ca un personaj negativ, care trebuie izolat de societate pe o durată cât mai îndelungată. Categoric NU. Ea trebuie privită ca oricare altă persoană, care are drepturile fundamentale garantate de către stat şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. A greşi este uman şi oricare om merită o a doua şansă. Persoanele care se află într-o astfel de perioadă dificilă şi vulnerabilă a vieţii au nevoie de înţelegere, sprijin şi îndrumare, şi nici într-un caz de a fi blamate, umilite şi ignorate. Acestea trebuie să aibă parte de o atitudine corectă cât în perioada detenţiei, atât şi în perioada reintegrării în societate. Respectiv, dacă sistemul penitenciar are responsabilitatea de a corija şi furniza o personalitate deplină societăţii, societatea, la rândul ei, are responsabilitatea de a o accepta şi susţine. Schimbarea trebuie să înceapă în fiecare din noi, în societate şi în organele de stat per ansamblu, şi ea începe cu atitudinea. Când vom adopta o atitudine corectă faţă de persoanele (ex)condamnate, restul vor deveni doar detalii tehnice, soluţia cărora nu va mai fi o problemă. 

Este corect ca fiecare persoană să aibă dreptul la o viaţă decentă, la bunăstare, la auto-realizare. Pentru aceasta fiecare persoană trebuie să beneficieze de acel minim necesar, care oferă un început reuşit şi oportunităţi corespunzătoare în viaţă. Aceasta este misiunea supremă a sistemului penitenciar şi educaţia este calea spre succes.

Material scris și publicat de Dan Erușevschi în cadrul proiectului „Activi pentru Educație în Penitenciar”, implementat de către organizația „DVV International Moldova”, în colaborare cu Asociația Obștească „Inițiativa Pozitivă”, în parteneriat cu Administrația Națională a Penitenciarelor, cu suportul financiar al Ministerului de Afaceri Externe din Germania.