img
Vladimir Dodon, coordonatorul comunității terapeutice ”Viața Nouă”: Utilizatorul de droguri sau de alcool este, în primul rând, om. Și el întotdeauna merită o nouă șansă, chiar dacă e a zecea 14 Маi 2014

Comunitatea terapeutică ”Viața Nouă” din Anenii Noi activează din anul 2004. În acest an se împlinesc zece ani de când voluntarii și colaboratorii acestei comunități vin în ajutorul acelor care au decis să învingă dependența narcotică sau alcoolică. În istoria comunității este o persoană marcantă – Vladimir Dodon, coordonatorul comunității, care a fost acum câțiva ani în situația celor pe care acum îi ajută. Vladimir are o calitate rară care nu este caracteristică unui bărbat – răbdarea. Cu foarte multă răbdare, zi de zi, ajută zeci de utilizatori de droguri sau alcool să conștientizeze că dependența este o boală cu care trebuie să lupte. Cum are loc această luptă, cum se schimbă oamenii în procesul de reabilitare și de ce unii renunță la jumătate de cale, ne-a relatat Vladimir în exclusivitate pentru site-ul positivepeople.md de ziua ușilor deschise organizată anual în cadrul comunității.

Vova, evenimentul de astăzi a început cu un moment foarte înduioșător, când rudele și prietenii celor care se află în reabilitare s-au aruncat în brațe unul la altul după o lungă despărțire. Pentru mine, ca și pentru o persoană nepregătită, aceasta a fost o scenă destul de grea. Ce simți în asemenea momente?

Pentru mine aceasta este cea mai mare recompensă – atunci când văd cum se reunesc familiile, cuplurile, prietenii. Toți aceștia, într-o măsură sau alta, au avut de suferit din cauza bolii numită dependență. Cu toții își doresc un singur lucru – o viață liniștită și fericită. După ce soția mea a început să vină la asemenea evenimente, ea a început să perceapă altfel munca mea, a devenit mult mai înțelegătoare. Lucrul în comunitate ocupă aproape tot timpul meu, inclusiv cel personal, pe care pot să-l petrec cu soția și fiul de trei ani. Am avut un mare noroc de soția mea care, în anul 2007, de dragul muncii mele a renunțat la afacerea sa în Chișinău și s-a mutat cu mine aici, la Anenii Noi.

Cum ai devenit coordonator?

În anul 2003 eu însumi am beneficiat de serviciile comunității, am parcurs cursul complet de reabilitare după care imediat am devenit voluntar. Pe atunci în comunitate erau doar câțiva colaboratori care le ajutau dezinteresat băieților care s-au pomenit în impas. Cu toții eram însuflețiți de o dorință puternică de a-i susține și de a împărtăși cu ei experiența dobândită a vieții lucide. Am reușit să mă regăsesc în această activitate și am o deosebită satisfacție de la ceea ce fac.

Să revenim la comunitate. Cum reacționează la reabilitare organismul unei persoane dependente în primele săptămâni?

Totul depinde de substanțele psihoactive pe care le utiliza persoana respectivă. De exemplu, dacă persoana consuma opiacee, atunci în primele zile lipsește dorința de a mânca sau a dormi, el are nevoie de timp pentru restabilirea funcțiilor anterioare ale organismului. Dacă persoana a consumat timp îndelungat substanțe stimulatoare, primele săptămâni, de regulă, doarme și mănâncă, la fel, în scopuri de restabilire. Am mai observat un aspect – dacă persoane utiliza stimulatoare, el este predispus într-o măsură mai mare la depresie, agresiune, labilitate psihică. De aceea sarcina noastră este de a introduce unele modificări în sistemul de reabilitare, întrucât drogurile de astăzi nu se mai compară cu drogurile de acum 3-4 sau chiar 10 ani. În anii ’90 practic toți utilizau opiacee, astăzi, însă, în virtutea prețului costisitor al acestora, oamenii au trecut la substanțe analogice mult mai ieftine, și anume la stimulatoarele pe care le-am menționat mai sus. Pentru prepararea acestora, utilizatorii de droguri procură medicamente în farmacie, apoi extrag din ele anumite substanțe, le fierb și se injectează. Aceste droguri au consecințe devastatoare, oamenii putrezesc de vii.

Stai puțin, dar cât costă o doză de opiacee, cel puțin, aproximativ?

În medie, o persoană are nevoie zilnic de la 300 la 1000 de lei pentru a se injecta cu heroină. Și aceasta nu pentru a ajunge la starea de euforie, ci pentru a-și reveni după sevraj. Pentru comparație, pentru a pregăti o doză de stimulatoare psihice, persoana are nevoie zilnic circa de 50-100 de lei.

De unde ajung la noi drogurile?

Drogurile întotdeauna au fost, sunt și vor fi, spre marele nostru regret. De unde vin nu ține de competența noastră. În schimb noi ne luptăm zilnic pentru viețile oamenilor care au ajuns victime ale acestei afaceri îngrozitoare.

Există cazuri când o persoană parcurge de câteva ori cursul de reabilitare?

Evident, sunt persoane care au nevoie de o a doua – a treia tentativă. Este important ca noi, colaboratori, părinți, prieteni, rude, să nu punem cruce pe oameni, condamnându-i la eșec. Utilizatorul de droguri sau de alcool este, în primul rând, om. Și el întotdeauna merită o nouă șansă, chiar dacă e a zecea.

Cursul de reabilitare este constituit din două părți: trei luni de reabilitare, urmate de trei zile de concediu, după care persoana revine la partea finală a programului pentru alte trei luni. Ai avut în practica ta băieți care plecau în concediu, cedau în fața tentației drogurilor, apoi veneau și își recunoșteau sincer recăderea?

Desigur, de aceea programul nostru include profilaxia recăderilor. Există factori interni, care pot determina cumva persoana la recădere și există factori externi. Noi încercăm să analizăm ambele categorii. Chiar dacă omul a cedat, noi nu îl judecă, nu îl mustrăm și nu îl umilim, nicidecum. Pur și simplu ne așezăm împreună, reflectăm, identificăm cauza comportamentului său. Am avut o situație când tânărul a plecat în concediu și s-a injectat. Apoi s-a constatat că în agenda lui de telefoane care rămăsese acasă nu reușise să șteargă numărul de telefon al persoanei care îi livra drogurile. Sau un alt caz foarte răspândit – cineva dintre rude îi dă discipolului nostru în concediu o anumită sumă de bani, de exemplu, pentru haine noi. Imaginează-ți, ultimii 5,7 sau chiar 10 ani, orice sume de bani i se asociau cu fie cu gramele, fie cu mililitri. Și iată primește o sută de euro, pur și simplu așa, pentru cheltuieli mărunte. Evident că este foarte mare probabilitate că o va cheltui pe o doză. Recăderea este, evident, ceva rău, dar totuși nu este fatală. Important este ca omul să înțeleagă de ce a procedat așa și, posibil, să împărtășească cu alții experiența sa, pentru ca aceștia să nu îi repete greșeala. În plus, înainte de a trimite persoana în concediu, noi întocmim un plan detaliat pentru cele trei zile. În felul acesta îi notăm pas cu pas fiecare acțiune. Chiar și unde trebuie să meargă și unde nu. Cu cine să se întâlnească și cu cine nu. În aceasta și constă profilaxia recăderilor.

Pe ce se bazează programul vostru de reabilitare?

El este constituit în baza programului de 12 pași al modelului din Minessota, utilizat în toată lumea pentru tratamentul dependenței narcotice și alcoolice. Acest program pune accent pe abordarea complexă a procesului de restabilire a personalității, adică noi ajutăm persoana să se refacă la nivel biologic, psihologic, social și spiritual. Însă acest program funcționează doar în contextul unei acceptări absolute a personalității și creării unei atmosfere de înțelegere reciprocă, grijă și dragoste față de aproapele tău.

Am putea spune că, într-o anumită măsură, voi deveniți o a doua familie pentru acești băieți?

Fără îndoială, pentru că noi învățăm împreună să ne bucurăm de lucrurile simple, să avem încredere în alții, să iertă, și să fim deschiși. În timpul dependenței sentimentele își pierd din acuitate, omul este concentrat pe sine însuși. Toate acțiunile sale sunt determinate de boala sa din cauza căreia el nu se poate controla, supunându-se pur și simplu dependenței. În programul nostru sufletul omului începe să reînvie. El începe să mediteze la suferințele pe care le-a provocat rudelor sale, la faptul că în viața lui sunt foarte multe lucruri bune pe care nu le observa în timpul dependenței sale.

Cum reușiți să ajungeți la aceasta?

În primul rând, ne străduim să ajutăm persoanei să ia o decizie conștientă de a trăi în luciditate. Acesta este primul pas spre vindecare. În al doilea rând, noi creăm toate condițiile pentru a păzi omul de potențiale riscuri și tentații vicioase. Aflându-se la reabilitare de staționar, băieții noștri nu au legături cu lumea de afară. Pe parcursul întregului curs de reabilitare este doar persoana, boala lui și acei care îl ajută să înfrunte boala. În regimul zilei este prevăzut un timp pentru activități individuale și de grup, lucru în gospodărie, odihnă și comunicare. De câteva ori pe lună îi consultă un psiholog. Deseori invităm persoane de cult, care le vorbesc despre principiile unei personalități mature din punct de vedere spiritual.

Contactele cu rudele și oamenii apropiați sunt limitate?

Pentru noi este foarte importantă stabilitatea emoțională a persoanei care se află la reabilitare. Orice informație, pozitivă sau negativă, poate provoca un dezechilibru emoțional. Din această cauză, fiecare situație este examinată individual, reieșind din fiecare caz concret.

Priviți televizorul?

Da, însă foarte selectiv, nu tot laolaltă. Știrile – foarte rar. Filmele, muzica, cărțile sunt selectate astfel ca să nu conțină cruzime, violență, negativism.

Metode de intimidare, desigur, nu utilizați?

Nici botezul cu foc nu practicăm. La noi din start omul are întotdeauna dreptate. Sarcina noastră este să-l acoperim pe parcursul întregului curs de reabilitare cu grijă, dragoste, înțelegere. Aceasta este ceea de ce are cea mai mare nevoie nimerind aici. El trebuie să se simtă om acceptat de alți oameni.

Pe ce mijloace întrețineți comunitatea?

Ceva achită părinții băieților aflați în reabilitare, uneori ne ajută agenții economic, iar uneori investim banii noștri personali. Nu ne achită nimeni un salariu, lucrăm din entuziasm, deoarece ne-am confruntat personal cu această problemă și știm cât este de greu să o rezolvi de sine stătător. Politica noastră este următoarea – dacă persoana dorește să parcurgă acest curs, dar nu dispune de posibilitatea de a-l achita, găsim împreună o ieșire din situație.

Care este rolul părinților, oamenilor apropiați și al rudelor în procesul de reabilitare?

Unul deosebit de important. Noi îi învățăm să înțeleagă băieții și să îi accepte așa cum sunt. Le descriem trăsăturile specifice dependenței, pentru ca ei să-și formeze o imagine despre boala cu care se luptă copiii, soții, rudele lor. Pe lângă aceasta, rudele își au propriul lor program de reabilitare, pe care îl pot parcurge paralel. Or, și ei au avut de suferit și au nevoie de ajutor în calitate de codependenți.

La întâlnirea de astăzi cu rudele celor dependenți ai povestit despre cercul sincerității pe care îl organizați cu băieții în fiecare zi. Care este impactul acestuia?

Ei învață să-și exprime emoțiile, să observe emoțiile altora, să ceară iertare sau ajutor. Este important, pentru că oamenii încep să-și exprime ceea ce simt, fără a se simți rușinați.

Dar așa-numita ”agendă a sentimentelor” o completează toți?

Da, este obligatoriu. Agenda este necesară pentru exprimarea gândurilor, emoțiilor, sentimentelor și a cauzelor care le-au provocat. De asemenea, prin completarea acestei agende, fiecare își poate evalua creșterea personală în contextul vindecării. Apropo, agenda mea se păstrează tot aici și uneori o arăt băieților. Caietul meu are 11 ani. Când îl citesc, ei înțeleg că eu am fost ca și ei.

În anul 2013 la Centrul de reabilitare s-au adresat 45 de persoane, dintre care au parcurs cursul de trei luni 10 persoane, iar cursul complet de șase luni – 20 de persoane. De ce oameni pleacă la jumătate de cale?

Orice proces de schimbare în bine este dureros și neobișnuit față de modelul după care persoana dependentă a trăit înainte. De aceea oamenii care pleacă aleg calea minimei rezistente și se lasă conduși de sentimentele, dorințele și temerile sale.

Din ceea ce ne-ai spus până acum am înțeles că utilizați doar metoda turtelor dulci. Există însă și metoda biciului, nu?

Dacă persoana s-a comportat incorect și a încălcat regulile general acceptate, îl ajutăm să vadă consecințele comportamentului său. Înainte de a lua o decizie oarecare, discutăm de câteva ori cu cel care s-a făcut vinovat în mod repetat. Apoi, la consiliu, decidem cum să procedăm. De exemplu, putem să îi încredințăm ture de serviciu suplimentare sau să facă ceva util pentru grup în timpul său liber.

Cum marcați încheierea programului?

De obicei, ne întâlnim împreună și fiecare le dăruiește un îndemn, un sfat. Pe parcursul aflării în reabilitare, fiecare ne devine foarte apropiat și plecarea fiecăruia este însoțită de bucuria că el și-a realizat scopul și de tristețea despărțirii.

Ce planuri are comunitatea pentru viitorul apropiat?

Ne dorim foarte mult să finisăm construcția blocului pentru femei, pentru a nu despărți mamele dependente de copiii pe parcursul programului de reabilitare. De asemenea, sperăm să reușim atragerea de investiții străine, întrucât în momentul de față nici statul, nici donatorii nu acoperă această componentă a lucrului cu persoanele dependente.

Dacă dumneavoastră sau cineva din prietenii, rudele sau apropiații dumneavoastră s-au confruntat cu problema dependenței narcotice sau alcoolice și ați dori să parcurgeți reabilitarea în comunitatea terapeutică ”Viața Nouă”, ne puteți contacta la numărul: + 373 22 00 99 74 sau pe adresa: Moldova, or. Chișinău, str. Independenței 6/2.

Elena Derjanschi