Pandemia coronavirusului a zguduit lumea noastră într-un mod extraordinar, lăsându-ne în situația în care noi nu știm ce se va întâmpla după ce apogeul transmiterii virusului va scădea și statele vor anula măsurile preventive. Concentrația materialelor media, care se termină cu întrebări care rămân retorice până în prezent, crește exponențial în fiecare zi. Acest lucru nu reduce tensiunea zgomotului informațional, alcătuit, în mare parte, se bazează pe panică și nervozitate, determinând oamenii să dorească să se închidă, să se ascundă, să fugă de fluxul informațional „COVID-19” și să rupă legătura cu sursele de informație care provoacă disconfort, pentru a trăi în pace. Această frică interioară ne manipulează atât de abil, încât uneori devine dificil să vedem într-o persoană bolnavă, un om. Tot ce vedem este un virus teribil și o amenințare personală.

Protagonista interviului de astăzi este Natalia Nesvat, șefa organizației caritabile din Ucraina „100% Viață Cerkasî”, ​​o femeie care știe, nu din auzite, ce înseamnă stimga, din cauza statutului său HIV. Natalia cunoaște personal povara teribilă a discriminării, născute din stereotipurile cu care luptăm până în ziua de azi. Natalia a fost infectată recent cu coronavirus și, din fericire, deja s-a însănătoșit. Natalia ne-a împărtășit nu numai ce înseamnă să afli acest diagnostic, cum este să fii tratat în realitățile de astăzi, ci și cum să te tratezi de coronavirus chiar și ăn cazul în care trăiești cu HIV. De asemenea, eroina noastră ne-a împărtășit cum e să fii de cealaltă parte a statisticilor, cum e să simți indignarea și agresivitatea celor din jur, când nervii sunt întinși la limită din cauza zgomotului informațional și de ce este important să rămâi om în orice situație.

 

- Mulți oameni sunt acum în panică din cauza pandemiei noului coronavirus, iar una dintre cele mai grave temeri este că, în caz de infectare, probabilitatea de a muri este foarte mare. Vă rugăm să ne spuneți despre experiența dvs., cum v-ați tratat și cum ați ieșit din această mare provocare?

- Am avut ceva asemănător cu o răceală comună, nu era nimic groaznic. Nu spun că oamenii nu ar trebui să se teamă, ci doar că aici, în primul rând, totul depinde de atitudine, de starea ta interioară. Când a început totul (pandemia n.red), nu am avut niciun fel de teamă și panică. Am înțeles că ceva nu este în regulă, că pe alocuri ar putea fi exagerat, înfrumusețat, umflat. Aceasta este părerea mea personală, s-ar putea să am sau nu dreptate, dar m-am gândit așa de la bun început și am fost foarte calmă în acest sens. Dar nu putem spune că toate cazurile sunt ca și cazul meu și că nu trebuie să vă fie frică de nimic, totul va fi bine. Fiecare persoană este afectată de coronavirus în felul său. Dar știu un lucru – deja e iritant! Din cauza războiului informațional constant, care este peste tot la TV, la radio, pe Facebook ... Este atât de epuizant și există prea mult negativism, încât am vrut doar să le spun oamenilor că există o soluție, că există o recuperare reală, că există viață chiar și în această stare și trebuie să opriți isteria.

 

- Unde credeți că v-ați infectat?

- Nu știu ... (râde). Sincer! A fost un mare șoc pentru mine când am aflat rezultatul testelor, deoarece eram 100% sigură că nu am nimic. Când m-am consultat cu medicul, el mi-a spus: „E 99% sigur că sunt simptomele unei răceli obișnuite, nici nu vă faceți griji, dar, dacă ați venit, haideți să vă testez.”

 

- Probabil că ați respectat toate regulile de igienă prescrise în contextul pandemiei, înainte de diagnostic?

- Desigur. Purtam o mască, îmi spălam mâinile și aveam întotdeauna soluție dezinfectantă cu mine. Nu folosesc de transportul public. Chiar nu știu... Nu pot spune că am purtat un echipament complet de protecție, dar am încercat să respect toate regulile. Noi, împreună cu toată familia, veneam acasă seara, ne spălam mâinile, dezinfectam…

 

- Natalia, sunteți o femeie care trăiește cu HIV. În acest sens, când s-a depistat că aveți coronavirus, medicii aveau îngrijorarea că boala ar putea da complicații în cazul dvs.?

- Deloc. Medicul-șef al spitalului de boli infecțioase, unde am fost testată, o cunosc de multă vreme, am fost pacienta ei de mai multe ori, iar medicul de familie care mă consultă, a fost un specialist în boli infecțioase și eu pacienta ei - mă cunosc de foarte mult timp, nu au avut vreo atitudine deosebită față de mine, de genul: „O, știi, ești pozitivă...”, adică nu a existat absolut nicio prejudecată sau altceva. Am fost tratată ca o persoană obișnuită.

 

- Iar dvs. personal ați fost îngrijorată în legătură cu asta?

- Nu, deloc. Poate pentru că eu însămi am reacționat calm la coronavirus, așa că nu aveam nici o teamă că trăiesc cu HIV și asta ar putea decurge de două ori mai rău.

 

- Ați scris pe Facebook că există persoane care, atunci când au aflat că aveți coronavirus, au reacționat destul de inadecvat. Cum explicați asta?

- În primul rând, având în vedere faptul că se vorbește mult, devine din ce în ce mai groaznic și s-a întrecut deja măsura - multe persoane se comportă agresiv cu cei bolnavi și cu cei care au fost bolnavi. În cazul meu, mulți oameni au reacționat pozitiv când i-am sunat și i-am avertizat, am spus că am obținut un astfel de rezultat, am spus ce trebuie să facă, mi-au mulțumit că i-am informat și că sunt înarmați. Practic, reacția negativă a apărut în rândurile celor care au fost departe de mine și cu care nu aveam niciun contact. Iată reacția lor mi-a părut ciudată. Probabil că la 30% din ei a fost teamă, panică, care a rezultat în izolare, îndepărtare, unii nici nu au răspuns la telefon, când i-am sunat. Apoi, când totul a revenit la normal și testele mele au fost negative, am auzit deja comentarii negative ale altor persoane în adresa mea și frică... Am avut mai multe inițiative sociale, în care oamenii au spus, pur și simplu, că nu vor ca eu sau organizația mea să participe.

 

- Nu atât de mult timp în urmă, statutul HIV-pozitiv genera, la fel, frică. Și, de fapt, mai generează la unele persoane. În cazul dvs., nu ați trăit acum un deja vu?

- Da! Și chiar glumim cu colegii mei:„ Acum ne este mai ușor să spunem că suntem HIV-pozitivi, decât să spunem că am avut coronavirus.” Pentru că astăzi oamenii vor reacționa la HIV mai calm decât la coronavirus. Situația ajunge la absurd. Desigur, îmi amintesc de anii în care a început să apară persoane cu HIV... Apropo, în regiunea Cerkasî am fost înregistrată ca a 73-a persoană HIV-pozitivă. Prin urmare, am simțit toată frumusețea discriminării față de mine și față de copiii mei, când ambulanța a refuzat să ne ia, pentru că suntem pozitivi; când au dezinfectat cu alcool totul în urma noastră, până și locurile prin care am trecut ... Era groaznic. Ei bine, acum e ceva aproape identic.

 

- Dacă priviți experiența cu coronavirusul, vedem că statul, dacă dorește, se mobilizează rapid și că în  în Ucraina, la fel ca și noi în Moldova, s-a găsit atât voința politică, cât și mijloacele de combatere a virusului. În comparație cu situația cu tuberculoza sau HIV, diferența este evidentă. Ce anume credeți că determină viteza și amploarea răspunsului autorităților în cazul acestor trei boli, având în vedere, în special, că tuberculoza este foarte contagioasă?

- Dorință și voință politică. Atât! Aceștia sunt factori decisivi.

 

- De ce ele lipsesc, atunci când este vorba de tuberculoză sau HIV? Cum credeți?

- Grupurile infectate cu tuberculoză și HIV nu sunt prioritare. Cred că întreaga problemă constă în stereotipuri. Stereotipuri în legătură cu grupurile, în care aceste boli sunt cel mai des depistate. Acestea sunt, în general, boli ale „dependenților de droguri, prostituatelor și alcoolicilor”. Autoritățile au avut întotdeauna „grupuri interesante”, din care pot câștiga o reputație, te poți promova și pentru care poți cheltui bani din buget. Dar aceste grupuri nu au fost niciodată grupurile noastre țintă. „Dependenții de droguri” înșiși sunt de vină, cu „prostituatele” totul este clar etc. Grupurile cu risc ridicat nu au fost niciodată o prioritate pentru stat. Vorbind despre HIV și tuberculoză, majoritatea persoanelor cu putere de decizie sunt profund convinși că această amenințare nu îi privește pe ei și pe cei dragi lor, percepția coronovirusului este complet diferită... Și de ce ?! Din ignoranță, temeri, mituri, prejudecăți.

 

- Natalia, ce le-ai spune oamenilor cărora acum le este foarte frică să nu se infecteze, care acum au intrat în panică și nu vor să comunice cu cei care au trecut prin virus? Și ce le-ați spune persoanelor care trăiesc cu HIV, care se tem că au un risc sporit de infectare și că boala în sine poate decurge mai grav decât la alții?

- Eu am reținut pentru toată viața fraza că ceea de ce îți este frică, de ceea nu scapi și de aceea analizez mereu ce temeri am și încerc să le fac față, pentru că nu vreau să se realizeze unele dintre aceste temeri în viața mea. Prin urmare, dacă o persoană se teme să se îmbolnăvească, atunci trebuie să se gândească cum să nu atragă acest lucru în viața sa. În primul rând, nu trebuie să panicați și să ajungeți la absurd. Desigur, sănătatea trebuie protejată în orice caz. Nu contează - este coronavirus, sau doar primăvara sau iarna... În orice moment, trebuie să avem grijă de sănătatea noastră și în niciun caz să nu fim nepăsători. Tot ce mi-aș dori este să păstrăm omenia, în pofida oricărei boli și situații din viață. Acum pentru mine personal este un moment foarte bun, deoarece se scot măștile și puteți înțelege cine sunt oamenii cu adevărat.

 

Traducere: Dan Erușevschi