"Tot nu înțelegi din ce cauză?" Povestea lui Serghei, pe care încearcă de 5 ani să-l trimită la închisoare pentru că este consumator

Republica Moldova rămâne un lider printre țările europene în ceea ce privește ratele de încarcerare a consumatorilor de substanțe psihoactive pentru infracțiuni legate de droguri. Astfel, în 2020, 62% din toate infracțiunile legate de droguri au fost urmărite penal în temeiul articolului 217 din Codul penal - "Traficul ilicit de droguri, substanțe etnobotanice sau analogi ai acestora fără intenția de a le vinde". Pedeapsa maximă prevăzută de acest articol este de 15 ani de închisoare.

Am vorbit cu un locuitor din Moldova care riscă o pedeapsă cu închisoarea pentru că este dependent de droguri de mulți ani. De cinci ani așteaptă o decizie judecătorească și se teme mai mult de închisoare decât de orice altceva. Numele său real a fost înlocuit cu un pseudonim din motive de confidențialitate.

Familia

Eu provin dintr-o familie, părinții mei sunt ingineri, am absolvit liceul, am mers la facultate și am obținut un loc de muncă bun la o companie mare. La 25 de ani, aveam propria mașină, îmi permiteam lucruri scumpe și mergeam în vacanță la mare o dată pe an. Apoi am cunoscut o fată care s-a dovedit a fi consumatoare de droguri. Ne întâlneam de ceva vreme și nu-mi puteam da seama de ce avea schimbări periodice de dispoziție. S-a dovedit că era un consumator înrăit de heroină de multă vreme. Așa a început povestea mea de dependent.

Dependență

Prima dată când am încercat heroina cu ea, îi țineam companie, apoi am devenit treptat dependent. Nu am putut număra câți bani am cheltuit pe droguri. Eram tânără și proastă, ar fi trebuit să-i investesc în altceva.

După un an de utilizare, mi-am dat seama că eram "dependentă" și, după toate aparențele, foarte dependentă.  La un moment dat m-am săturat și am intrat într-un program de substituție cu metadonă.

În total, am fost dependentă timp de aproape zece ani, cu întreruperi, desigur, dar totuși. În tot acest timp am continuat să lucrez. Și apoi am ajuns la închisoare. Asta a fost acum cinci ani. Am fost arestat chiar în pauza de masă. Pe atunci, în afară de metadonă, consumam heroină din când în când. Se pare că una dintre persoanele care îmi furnizase drogul scrisese un denunț împotriva mea. Încă nu înțeleg de ce. Am fost acuzat de distribuire de droguri ca parte a unui grup infracțional deosebit de periculos. Deși singurul lucru de care aș putea fi acuzat a fost că am folosit, lung și obositor. Dar este oare cea mai periculoasă infracțiune din lume care ar trebui să fie băgată la închisoare?

Închisoare

Am petrecut nouă luni în centrul de detenție. Condițiile erau îngrozitoare; eram opt persoane pe șase metri pătrați. În loc de toaletă era o gaură în podea, un duș o dată pe săptămână, iar mâncarea era groaznică. Celula noastră era practic la subsol, nu credeam că sistemul nostru penitenciar funcționează așa.

În acest timp, am schimbat mai mulți avocați, dar fără succes. Nu puteai să învingi sistemul. În timpul interogatoriilor, mi-au propus să mărturisesc, promițându-mi că mă vor elibera, dar nu am făcut-o din principiu.  În cele din urmă, după 9 luni, am fost eliberată pe baza unei garanții de a nu pleca, iar ancheta în cazul meu este încă în desfășurare.

Acele nouă luni au fost cele mai grele din viața mea. În timp ce eram în spatele gratiilor, m-am gândit de multe ori la cum ar fi decurs viața mea dacă nu aș fi fost încarcerat. Tocmai mă căsătorisem în mod oficial cu soția mea de atunci și aveam o fiică în creștere. Visam să plecăm într-o călătorie, să ne renovăm apartamentul și să ne luăm un câine. Dar totul s-a prăbușit ca un castel de cărți de joc.

Soția mea a divorțat de mine, iar acum vrea să-mi retragă drepturile părintești. Din cauza faptului că de câțiva ani de zile am fost în instanțe una după alta, nu reușesc să-mi găsesc un loc de muncă stabil, normal. Din această cauză, trebuie să mă mulțumesc cu munci ciudate - lucrări de construcții, munci ciudate. Obișnuiam să port costum de afaceri și cravată la serviciu.

Nici părinții mei nu au reușit să supraviețuiască - tatăl meu a făcut un atac cerebral de două ori, din cauza nervilor și a grijilor. Acum abia se mai poate mișca, iar eu mă învinovățesc pentru asta.

Alternativă

Citesc mult și văd că în străinătate, oamenii care consumă droguri au de ales - pot merge la un program de reabilitare sau pot face muncă în folosul comunității, în folosul altora. Judecătorii și procurorii îi văd ca pe niște oameni, cu propriul lor caracter, obiceiuri și destin. Și le oferă tuturor o șansă de a reveni la o viață normală, ajutându-i. În țara noastră, consumatorul este văzut ca un infractor care încalcă legea și care ar trebui izolat, de preferință pentru o perioadă lungă de timp. În același timp, în timpul acestei izolări, ești degradat la propriu, te scufunzi în adâncuri.

Cred că este timpul să ne schimbăm legile. Un consumator de droguri este, în primul rând, o persoană bolnavă care are dreptul de a fi tratată omenește. Și trebuie să li se ofere această alegere, nu să fie închiși în spatele unei uși de fier cu plimbări programate.

Viitorul

Astăzi am 44 de ani, fără familie, fără slujbă și fără prieteni. Singurul meu vis este ca încercările mele să se termine în sfârșit, astfel încât să-mi pot planifica și construi viața în pace. De asemenea, mi-e foarte teamă că voi fi închisă din nou, dar pentru o perioadă mai lungă de timp. Dacă ancheta mă găsește vinovat, mă aștept la o sentință decentă.

Îmi doresc foarte mult să mă împac cu fiica mea, să am grijă de sănătatea mea și să mă las de droguri. Sunt încă într-un program de substituție cu metadonă și îmi doresc foarte mult să renunț complet la el. Pentru asta am nevoie de sprijinul celor apropiați, pe care nu îl am.

Îmi pare rău că, din cauza drogurilor și a sistemului punitiv pe care îl avem în țara noastră, a trebuit să renunț la aproape un an din viața mea în sistemul penitenciar. Timpul acela nu se mai poate recupera. Sper din tot sufletul ca cei care fac legile să înceapă să îi considere pe utilizatori drept cetățeni ai acestei țări, la fel ca toți ceilalți. Care au dreptul de a fi protejați și de a li se respecta drepturile, indiferent de ceea ce arată testul antidrog.

Intervievator: Elena Derjanschi