Astăzi continuăm seria interviurilor cu partenerii acțiunii ”Faptele bune au culoare”, printre care se numără designer-ul mărcii ”Khéops”, Victoria Cocieru. La cei 23 de ani ai săi, Victoria a reușit să facă ceea la ce mulți visează, însă puțin se decid să o facă – a deschis propriul magazin vestimentar de marcă. Cum a reușit și ce-i produce satisfacție în viață, citiți în interviul nostru.

Victoria, magazinul tău vestimentar ” Khéops” este unul din partenerii acțiunii noastre ”Faptele bune au culoare”. Din câte știu, tu ai devenit partener al campaniei cu mult timp înainte de deschiderea lui, pe când obiectele tale vestimentare se vindeau doar prin internet. Ce te-a determinat să te implici în această campanie?

Când m-au telefonat și mi-au propus să mă implic, nu am ezitat să răspund afirmativ nicio clipă. Deși venitul nostru la moment nu este chiar atât de mare, sunt sigură că 8% din vânzarea fiecărui obiect pe care le direcționăm în fondul de ajutorare a persoanelor afectate de epidemia HIV/SIDA nu va fi o lovitură drastică asupra bugetului nostru. În general, eu cred că dacă ajuți pe cineva, ți se întoarce ulterior în proporție dublă. M-am convins de aceasta nu o dată din proprie experiență.

Până la această campanie ai auzit ceva despre HIV/SIDA?

Foarte vag, deși știam despre această maladie. Sincer, mi-e cam frică de așa boli serioase, de aceea mă străduiesc să fac regulat investigații medicale. În plus, eu am predispoziție la bolile oncologice, de aceea știu nu din auzite cât de important este să te adresezi la timp medicului și să te tratezi.

Cum ai proceda dacă un prieten apropiat ar fi diagnosticat cu HIV?

Oh! Ce întrebare dificilă mi-ai adresat (oftează). Cel mai important în asemenea situație – să nu oferi niciun fel de sfaturi. Eu cred că aceasta este de prisos. Omul trebuie să decidă singur ce să facă și cum să trăiască mai departe. Ceea ce aș face neapărat, aș găsi un medic bun și m-aș strădui să fac tot posibilul ca prietenul meu să nu cadă în depresie și să rămână prietenul meu.

Vica, povestește-ne puțin cum a început pasiunea ta pentru croitorie? Presupun că în copilărie toate păpușile ți le îmbrăcai?

De fapt, nu mi-a plăcut să mă joc cu păpușile, în schimb îmi plăcea foarte mult să le cos rochii. Îmi amintesc că am cusut pentru o păpușă o rochie luxoasă, dar nu știam ce să fac ca fusta să stea aranjată. În cele din urmă, i-am legat de talie o sacoșă mică și voal – rochia era ca și scobită. Eu permanent îmi transformam hainele. Pentru mine era important ca haina să fie originală și să stea mulată pe corp. De asemenea, mama mea desenează foarte bine și împletește. Probabil de la ea mi s-a transmis această dragoste față de hainele frumoase, confecționate de mână. Unele obiecte vestimentare din colecție sunt lucrările ei.

Cum ai reușit să-ți deschizi propriul magazin vestimentar?

Nici eu nu știu (râde). Toate deciziile importante în viață le iau timp de o secundă. Îmi amintesc că ședeam cu prietenul meu în mașină și discutam viitorul meu. Pe atunci eram derutată, în căutarea propriei identități. Prietenul meu pur și simplu mi-a propus: ”Hai să procurăm câteva mașini de cusut și vei începe să coși”. Așa am și făcut. După aceasta, la fel de instantaneu, am decis să a sosit timpul să deschidem propriul magazin de obiecte vestimentare. La început nici nu știam de ce să mă apuc: eu eram și croitoreasă, și administrator, și designer de interior. Prietenul meu m-a ajutat mult atunci, precum mă ajută și acum. Nu știu cum m-aș fi descurcat fără el.

Îți amintești prima ta colecție? Cum a fost?

Da, aceasta a fost lucrarea mea de licență și am cusut-o anul trecut, când am absolvit universitatea. Apoi am creat colecția ” Khéops”, pur și simplu pentru suflet. Am postat fotografii pe facebook și peste câteva zile întreaga colecție a fost vândută. Așa s-a întâmplat și la deschiderea magazinului. Am cusut 115 de unități și, în cele din urmă, a doua zi după prezentare în magazin atârnau doar umerașe goale. Acum produc câte o colecție aproximativ la fiecare 10 zile.

Cum de reușești să nimerești mărimea?

Eu cos doar mărimile XS, S și M. Dar aceast a e temporar. Cu timpul intenționez să extind mărimile colecțiilor. Aproape toate obiectele mele vestimentare sunt într-un singur exemplar, deși hainele clasice (sacouri, pantaloni) mă străduiesc să le repet, dar nu complet – cel puțin ceva modific.

Cum are loc crearea unui obiect vestimentar?

Totul începe de la țesătură. Când o văd, în minte instantaneu apare chipul viitoarei lucrări. De multe ori visam detaliile hainelor. Eu pot să mă trezesc noaptea și încep să fac schițe, să croiesc. La mine acasă am o adevărată fabrică, pentru că la început coseam totul singură. Acum am angajat câteva asistente care mă ajută. Eu proiectez și croiesc, iar ele doar cos.

Ce este cel mai greu de cusut?

Dacă ne referim la țesături, cel mă greu este să coși din șifon și din mătase. Nimănui nu-i place să coase din aceste țesături. Restul sunt fleacuri, dacă știi cu certitudine ce anume vrei să creezi din această bucată de țesătură.

Tu ai putea spune, că drogul tău sunt hainele pe care le creezi?

Știi, adesea sunt întrebată de ce am prețuri atât de mici. Eu întotdeauna răspund că acum pentru mine contează nu câștigul, ci însuși procesul de creație și rezultatul finit. Ultimele câteva luni nu am avut deloc zile de odihnă. Mă trezesc dimineața devreme și încep să cos, să creez, să proiectez. Îmi pare rău să irosesc timpul pentru mâncare și distracții. Eu permanent creez ceva și aceasta îmi aduce o satisfacție ce nu poate fi descrisă sau redată prin cuvinte.

Dar droguri adevărate ai încercat vreodată?

Cândva mi-am spus mie însămi că în această viață trebuie să încerci de toate, inclusiv droguri. Mă bucur însă că deocamdată nu am avut o asemenea posibilitate și acum drogul meu este munca mea. Uneori mă gândesc că n-ar fi rău să beau sau să fumez ceva pentru a mă mai distrage de la îmbrăcăminte, pentru că munca mea îmi ocupă totalmente timpul meu.

Hai să încheiem cu întrebarea tradițională de după cortina prezentării: cum îți imaginezi rochia ta de mireasă?

Categoric va fi în nuanțe crem, în stilul lui Zuhaid Murad. Nu am decis însă deocamdată cine o va coase, pentru că este foarte complicată.

Dragi prieteni, dacă doriți să vă aduceți contribuția la lupta cu epidemia HIV/SIDA, participați la campania ”Faptele bune au culoare”: pentru aceasta trebuie să veniți în magazinul ”Khéops” pe adresa: str.Creangă 6/3 și să procurați un obiect marcat cu simbolul acțiunii.

 

Elena Derjanschi