De la începutul războiului, aproximativ un milion de persoane din Ucraina au intrat în Republica Moldova. La 22 februarie 2023, în Republica Moldova mai rămăseseră 104.011 ucraineni, aproape jumătate dintre ei fiind minori. Acest război a creat o criză umanitară fără precedent în întreaga regiune.
Interviul cu Roman, un refugiat din Ucraina care a primit asistența medicală și umanitară necesară, arată cât de important este un astfel de sprijin pentru mii de oameni care s-au aflat într-o situație dificilă ca urmare a războiului din Ucraina. Datorită ajutorului internațional și eforturilor ONG-urilor, a fost posibil să se ajute un număr mare de oameni, iar acest lucru este cu siguranță foarte valoros!
Roman, în vârstă de 38 de ani, a trăit în Odesa și Harkov înainte de război.
Cum ai ajuns în Moldova, spune-ne povestea ta?
Am locuit în Harkov până la sfârșitul lunii august. Am avut acces la depozitele de ajutoare umanitare și mi-am folosit mașina pentru a livra aceste ajutoare celor care aveau nevoie. Când am rămas fără fonduri și nu am mai putut suporta din punct de vedere moral, m-am întors la Odessa. Acolo am rămas până la sfârșitul lunii octombrie, când au început să stingă luminile.
Locuiam la etajul 12, aveam genunchii bolnavi și, pentru că nu puteam folosi liftul, urcatul și coborâtul îmi era foarte greu. Am decis să plec în Moldova.
Cum v-a afectat războiul?
Nu este o întrebare ușoară. Simt o traumă psihologică destul de serioasă. Nu mă așteptam ca panica principală să înceapă în Moldova. În Ucraina, când exploda ceva, oamenii zăceau pe jos, era perceput firesc, chiar ca o normă. În Harkov erau bombardamente frecvente, erau constant rămășițe și schije, vedeai și ridicai oameni morți... Chiar te obișnuiești cumva cu asta.
Dar când eram deja în Palanka, în tabăra de refugiați, a trecut un camion, s-a trântit în spate și am avut primul meu atac de panică. În acel moment m-a lovit gândul: "Oare chiar este deja război aici!".
Și acum, dacă se aud focuri de artificii undeva în apropiere, îmi dau seama că voi visa la lupte și focuri de armă toată noaptea până dimineața. Chiar ieri s-a întâmplat acest lucru.
Când ați venit în Moldova, cu ce dificultăți v-ați confruntat? Cum v-ați adaptat?
Bariera lingvistică a fost unul dintre cele mai dificile momente pentru mine. Dar aș vrea să-mi exprim marea recunoștință față de localnici, care întotdeauna au trecut la rusă, care este mai ușor de înțeles pentru mine. Doar în serviciile civile a fost uneori mai dificil să fac acest lucru. În rest, în afară de aspectul material, m-am descurcat cu totul.
V-ați adresat organizației GenderDoc-M, care, pe lângă activitatea sa de sprijinire a persoanelor LGBT, oferă asistență refugiaților ucraineni. Cum ați aflat despre ei și cu ce i-ați contactat?
Nu-mi amintesc exact de unde am aflat informații despre GenderDoc-M, cred că a fost într-unul dintre grupurile despre ajutorarea ucrainenilor. Cineva a scris că există o astfel de organizație, iar eu am căutat pe Google angajații ei și mi-au răspuns foarte repede. Mi s-a oferit să mă ducă până la ei, iar după aceea au început să ofere diverse tipuri de sprijin.
I-am abordat chiar înainte de Anul Nou. S-au oferit să mă ajute cu controale medicale, m-au ajutat să mă testez pentru HIV și alte boli cu transmitere sexuală. De asemenea, m-au trimis la un dentist și mi-au plătit tratamentul. Aveam o durere acută de măsele și nu aveam mijloacele și nici nu înțelegeam la cine să apelez, așa că un astfel de ajutor a fost pur și simplu un miracol pentru mine! GenderDoc mi-a oferit, de asemenea, contraceptive, PrEP, vouchere pentru alimente și îmbrăcăminte.
Ne puteți povesti despre situația care v-a adus la GenderDoc?
Mă aflam într-un centru pentru refugiați. Nu voi da numele, dar condițiile de acolo erau foarte proaste. Neputând rezista presiunii psihologice din acel centru, mi-am adunat ultimii bani și am închiriat un apartament. Aveam suficienți bani pentru a închiria un apartament, dar aproape că nu mai aveam bani pentru a trăi. Mai ales când trebuie să plătești în avans chiria pe două luni, iar iar iarna ai facturi uriașe la utilități.
Sunteți în Moldova de patru luni, spuneți-ne ce faceți acum și ce planuri de viitor aveți.
Lucrez la o benzinărie. În timpul liber ajut, în calitate de voluntar, la diverse organizații, undeva cu forță fizică, undeva în specialitatea mea (sunt psiholog). Înainte de războiul din Ucraina organizam evenimente pentru copii, iar acum plănuiesc să o fac din nou, dar aici, în Moldova.
Vă gândiți să vă întoarceți în Ucraina sau ați decis să rămâneți aici?
Intenționez să-mi organizez viața aici. Mama mea este moldoveancă, așa că sunt pe jumătate localnică. În plus, acum învăț limba. În general, nu am planuri să mă întorc în Ucraina.
Ce ați dori să le spuneți oamenilor care v-au ajutat și vă ajută în continuare?
Ajutorul lor a avut o influență uriașă asupra mea! Aveam o barieră lingvistică, nu înțelegeam legile, am ajuns pe 1 noiembrie, aproape în plină iarnă - având în vedere toate acestea, nu știu cum m-aș fi descurcat fără ajutorul organizațiilor.
Vreau să-mi exprim recunoștința pentru ajutorul primit. Vreau să-i mulțumesc în mod special lui Alexander de la GenderDoc și organizației în sine, fondul de ajutor umanitar Moldova4peace. M-au ajutat în multe feluri, la propriu, mi-au găsit chiar și o cârjă pentru a mă putea deplasa mai ușor.
Aceste activități sunt susținute financiar de UNAIDS Moldova.
Dacă sunteți refugiat și aveți nevoie de ajutor, vă rugăm să sunați la +37322009974, +37379707703.
Sau trimiteți un mesaj pe grupul nostru de Facebook
.jpg)
