La 13 iulie 2021, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) a pronunţat hotărîrea în cauza Maier v. Republica Moldova. Cauza se referă la nerespectarea de către poliţie a interdicţiei aplicării torturii şi investigarea ineficientă a acesteia de către procuratură, inclusiv ineficienţa mecanismului de control judiciar.

Potrivit circumstanţelor cauzei, la 20 iulie 2012, reclamantul, împreună cu M., circulau lîngă secţia de poliţie Codru cînd au fost opriţi de mai mulţi poliţişti. Amîndoi au fost reţinuţi şi escortaţi la secţia de poliţie. Potrivit reclamantului, la secţia de poliţie şi-a exprimat dezacordul cu privire la acţiunile poliţiei, după care a fost maltratat de mai mulţi ofiţeri de poliţie, care l-au lovit cu picioarele în cap şi corp timp de pînă la zece minute. În acest timp l-au insultat, arătînd o atitudine discriminatorie clară faţă de consumatorii de droguri. M. a fost martor la acţiunile de maltratare a poliţiei.

La 25 iulie 2012, reclamantul a depus o plîngere penală la Procuratura în care a solicitat investigarea maltratării sale de către ofiţerii de poliţie. Plîngerea a fost înaintată Procuraturii s. Centru, care a audiat reclamantul şi ofiţerii care l-au reţinut. Potrivit reclamantului, el a cerut ca tatăl lui M. şi M. să fie audiaţi ca martori, menţionînd că M. a fost martorul acţiunilor de maltratare, în timp ce tatăl lui M. l-a văzut pe reclamant după incident cu semne clare de rele tratamente pe faţa lui. Cu toate acestea, cei doi martori nu au fost audiaţi de către procuror.

Prin ordonanţa sa din 29 august 2012, procuratura a refuzat să iniţieze proceduri penale. Procurorul a constatat că reclamantul fusese reţinut sub suspiciunea că se afla sub influenţa drogurilor, o suspiciune confirmată ulterior criminalistic. Mai mult, iniţial îi declarase procurorului că nu avea nimic în seringi, în timp ce raportul criminalistic găsise droguri ilegale în ele. Avînd în vedere aceste circumstanţe şi lipsa unei explicaţii coerente, procurorul a constatat că declaraţiile reclamantului nu erau consecvente şi erau un mijloc de apărare în cadrul procedurilor penale iniţiate împotriva reclamantului pentru păstrarea de droguri. La 18 septembrie 2012, reclamantul a atacat ordonanţa procurorului. La 28 septembrie 2012, procurorul ierarhic superior a menţinut soluţia prin ordonanţa sa din 29 august 2012. Reclamantul a contestat această ordonanţă la Judecătoria Centru din Chişinău. În susţinerile sale în faţa instanţei, reclamantul a menţionat că cei doi martori cărora le ceruse audierea nu fuseseră încă audiaţi şi că au fost intimidaţi să nu depună mărturie în legătură cu maltratarea sa. În special, M. se temea să plece de acasă şi să fie arestat.

La 8 noiembrie 2012, judecătorul de instrucţie a sectorului Centru a menţinut ordonanţele şi a respins plîngerea reclamantului. Judecătorul a constatat că reclamantul şi M. au încercat să distrugă probe împotriva lor şi au rezistat ofiţerilor care arestau, prin urmare maltratarea ar fi fost justificată. Reclamantul a susţinut că a fost maltratat continuu timp de pînă la zece minute şi a suferit o serie de vînătăi la diferite părţi ale corpului său. La doi ani după evenimente, o evaluare psihologică efectuată de Centrul de reabilitare Memoria confirmase că suferise de tulburări de stres post-traumatic. Reclamantul afirmă că poliţiştii au strigat insulte asupra reclamantului în timp ce îl maltratau, arătîndu-le motivaţia discriminatorie.

Reclamantul a indicat că potrivit unui studiu Promo-LEX din 2014 privind atitudinea ofiţerilor de poliţie moldoveni faţă de consumatorii de droguri, 70% dintre aceştia au considerat că consumatorii de droguri erau mai degrabă criminali decît victime ale consumului şi 63% asociau consumatorii de droguri cu infractorii.