Două la sută din angajatele sexului sunt infectate cu HIV. Cifra este la limita unei epidemii în rândul acestor persoane, afirmă Iurie Climașevschi, coordonator al Programului National de Prevenire și Control al infecției HIV/SIDA și ITS. El spune că astăzi există mai multe mijloace de protecție și o mai bună înțelegere a maladiei în rândurile acestor femei. Cu toate acestea mai sunt încă multe de făcut, iar societatea nu este pregătită pentru marea mișcare – legalizarea serviciilor sexuale. Transmite Sanatateinfo.md
Rata de transmitere a infecției HIV în Republica Moldova în rândurile populației generale este mai mică de unu la sută. Care sunt statisticile de infectare cu HIV printre lucrătoarele sexului?
Conform Programul Național de Prevenire și Control a infecției HIV/SIDA și ITS, lucrătoarele sexului fac parte din grupurile de risc sporit de infectare. Datele arată că aproape două la sută dintre ele sunt infectate cu HIV, ceea ce înseamnă că acest grup se confruntă cu o stare de epidemie de HIV/SIDA.
Pe de altă parte, există grupuri în care situația este cu mult mai gravă și depășește de câteva ori cota de epidemie. Spre exemplu, aproape opt la sută din consumatorii de droguri sunt infectați cu HIV, iar în rândurile bărbaților care fac sex cu bărbați această cifră este și mai mare – aproape 11 la sută sunt purtători de HIV.
Începând cu anul 2012, prevenirea și controlul infecției cu HIV/SIDA în Republica Moldov s-a focusat pe grupurile de risc în care incidența cazurilor de HIV este la cote alarmante. În urma unor consultări cu specialiști internaționali s-a stabilit că în Republica Moldova incidența prin HIV la nivel național este de 0,3%, ceea ce înseamnă de aproape șapte ori sub cota de epidemie care se declanșează la un număr mai mare de 2% din populație.
Cum s-a stabilit această proporție de două la sută din lucrătoarele sexului infectate cu HIV atâta timp cât statisticile sunt foarte relative atunci când vine vorba de numărul acestora?
Astăzi se vehiculează cu cifre aproximative care arată că în Republica Moldova ar lucra în această industrie peste 14 mii de persoane. Sunt datele oferite de organizațiile neguvernamentale care lucrează cu lucrătoarele sexului. În afara acestor cifre rămân alte mii de persoane care oferă servicii sexuale ocazional și fără să fie cunoscute de către organizațiile societății civile.
Noi am folosit studii care au fost inventate special pentru astfel de calcule. Pentru început am identificat un număr de lucrătoare ale sexului, să spunem cinci persoane. Ele au fost rugate să aducă la testare câte trei colege pe care le cunosc. Acestea au adus alte trei și tot așa mai departe. Numărătoare mai este cunoscută ca metoda seminței. În total au fost investigate aproximativ 1200 de lucrătoare ale sexului. Din această cohortă, două la sută erau infectate cu HIV. Cifra arată că ne confruntăm cu o epidemie la nivel de grup, iar dacă luăm în considerație că aceste femei sunt foarte active din punct de vedere sexual, atunci situația devine și mai alarmantă.
Și aici vorbim de ceea ce se cunoaște. Cât de gravă este situația dacă încercăm să privim și dincolo de zona tenebră a fenomenului?
Trebuie să menționez aici că Republica Moldova a trecut prin perioade mai complicate. În anii 1996-1998 infecția HIV era foarte răspândită în rândurile utilizatorilor de droguri și erau femei care obțineau droguri prestând servicii sexuale. Ele răspândeau virusul atât pe cale sexuală, cât și prin intermediul seringilor. Atunci am înregistrat cifre alarmante de aproape 20 la sută purtătoare de HIV în rândul lucrătoarelor sexului.
Astăzi utilizatoarele de droguri nu își câștigă dozele prestând servicii sexuale. La fel pot spune că și lucrătoarele sexului sunt o categorie distinctă de cea a consumatorilor de droguri. Desigur, cu mici excepții când poți vedea la unele persoane urme de seringi la încheieturile mâinilor și aici vorbim de duble riscuri.
Dacă acum 25 de ani transmiterea HIV se făcea în proporție de 95 la sută prin seringi în rândurile consumatorilor de droguri, astăzi raportul s-a schimbat și aceste 95 la sută sunt din contul relațiilor sexuale neprotejate.
Orice act sexual fie el vaginal, oral sau rectal are un risc foarte mare de transmitere a virusului HIV deoarece acesta se găsește în sânge și lichidele din organism. În cazul unei răni fie și microscopice, virusul poate trece de la un partener la altul. HIV își menține virulența până la trei zile în sângele eliminat, mai puțin în lichide.
Ce activități sunt întreprinse pentru a evita răspândirea virusului HIV în cadrul acestui grup de persoane și transmiterea lui la beneficiarii de servicii sexuale?
Cel mai important mijloc de protecție în cadrul acestui grup este prezervativul. Dacă prevenim infectarea lucrătorilor sexului, atunci vom preveni răspândirea virusului HIV și la alte persoane care beneficiază de serviciile lor. Prezervativul este cel mai eficient mijloc de protecție nu doar împotriva HIV, dar și a altor boli precum hepatitele, sifilisul și altele mai mult sau mai puțin cunoscute. Aceste mijloace simple de protecție sunt distribuite de organizații neguvernamentale care au în vizor grupurile de risc.
Noi nu ne ocupăm de integrarea socială și nu dăm lecții de moralitate. Noi suntem interesați ca lucrătoarele sexului să nu se infecteze cu HIV și dacă sunt infectate să le aducem la tratament. În urma administrării medicamentelor încărcătura virală poate fi foarte mică și persoana nu mai poate transmite infecția HIV pe cale sexuală. Virusul nu se mai conține nici în spermă și nici în lichidul vaginal. Astfel tratamentul a devenit și cea mai bună profilaxie. Dar asta nu exclude utilizarea prezervativului deoarece există riscul să contacteze o altă variantă a virusului.
Între timp, pe lângă testele la HIV, am extins și lista de analize la mai multe infecții cu transmitere sexuală. Este un pachet mai atractiv și dacă sunt pozitive la vreo infecție avem posibilitatea să le oferim și bani pentru tratament în funcție de maladia depistată. Pentru noi este important să le atragem în acest sistem pentru a le menține sub observație continuă.
Cât de deschise sunt lucrătoarele sexului pentru testarea la HIV și tratamentul împotriva infecției în caz că sunt pozitive?
Cu cât pachetul de servicii oferite gratuit este mai mare, cu atât crește și interesul pentru testare. Lucrătoarele sexului sunt interesate pentru examinări complexe pe care noi nu întotdeauna le putem oferi deoarece suntem focusați pe HIV.
Testele acum se fac pe loc, uneori chiar și la adresa unde lucrătoarele sexului prestează servicii. Experiența arată că de cele mai multe ori acestea sunt mai interesate de testul la sifilis decât la HIV. Explicația ar fi că boala este întâlnită mai frecvent ca HIV în rândul populației generale. Dacă sunt depistate pozitiv, li se propune să înceapă tratamentul împotriva HIV. Acesta este gratuit și se face cu acordul persoanei.
De multe ori lucrătoarele sexului sunt nemulțumite de prezervativele pe care le oferim gratuit deoarece acestea nu sunt de calitatea celor care se află în comerț. Prezervativele noastre sunt acceptate de Organizația Mondială a Sănătății care pune accentul pe siguranță. Acestea nu sunt ultrasubțiri, nu au arome și alte caracteristici precum cele din vânzare.
Ce mituri există despre HIV în rândurile lucrătoarelor sexului?
În primul rând foarte mută lume mai consideră că sexul oral este mai puțin periculos în comparație cu cel vaginal sau anal în transmiterea virusului HIV. Alții continuă să pună la îndoială eficacitatea prezervativului la protecția utilizatorului. Ceea ce este un fals. Dacă prin el nu trece nicio moleculă de apă, cum ar putea să fie acesta penetrat de un virus care este mult mai mare? Problema este în utilizarea lui când nu este ținut pe membru până la sfârșitul actului sexual, este rupt sau fisurat la îmbrăcare.
Vreau să menționez că lucrătoarele sexului sunt astăzi mult mai informate și atente în privința transmiterii HIV și a altor maladii sexuale. Unele sunt la curent cu ultimele noutăți din țară și lume și se documentează nu doar de pe rețelele sociale. Ele se deosebesc foarte mult de femeile de acum 20 de ani care „lucrau” pe marginea drumului. Schimbări radicale s-au produs în perioada pandemiei când majoritatea serviciilor au trecut în online, iar serviciile sunt prestate în apartamente închiriate cu condiții de „muncă” decente și cu posibilități de testare și folosirea mijloacelor de protecție.
Cu toate acestea, am întâlnit și persoane care după 40 de ani de prezență a virusului HIV în lume mai cred că acesta nu există și că ar fi o invenție pentru a-i face pe oameni să se abțină de la sex.
Ce soluții există pentru ține sub control activitatea lucrătoarelor sexului?
Răspunsul meu va fi unul banal – legalizarea activității acestora. E singura soluție binevenită din punct de vedere medical. Asta ar însemna un control mai riguros, o evidență și posibilitate de a ține sub monitorizare fenomenul mai bine. Atâta timp cât el rămâne în zona tenebră, toate măsurile pe care le luăm vor fi parțiale.
Astăzi avem succese și rezultate bune pentru că și societatea este alta acum. Avem acces la informare, educație, la testare. Toate acestea sunt foarte bune, dar efectul lor va fi mereu pe jumătate dacă noi nu cunoaștem ce se întâmplă dincolo de partea obscură a fenomenului.
O persoană care este gata să plătească pentru un serviciu sexual ar fi mai dispusă să meargă acolo unde există un control și mai multă siguranță din punct de vedere medical. Asta le-ar face și pe lucrătoarele sexului mai responsabile, chiar dacă și acum foarte multe respectă mormele sanitare și se testează permanent la diferite maladii.
Vă spun, din punct de vedere medical, legalizarea este salvarea. Deja discuțiile din punct de vedere moral, politic și alte aspecte sunt alte teme de abordare.
Reiese că sistemul medical ar fi pentru legalizarea serviciilor sexuale?
Nu știu dacă aceasta este și poziția Ministerului Sănătății, dar cei care sunt antrenați în activități cu lucrătoarele sexului își dau foarte bine seama că numai supravegherea poate duce la respectarea unui minim de norme sanitare în prestarea serviciilor sexuale. Cel puțin o cabină de duș, o testare acreditată...
Nu știu cine își poate asuma această provocare din punct de vedere politic. Oamenilor le-au trebuie ani de zile ca să ajungă la concluzii ce puteau fi luate în câteva zile. Toate acestea au soluții simple, dar este nevoie de o consolidare la nivel de societate pentru un astfel de pas.
De ce depinde această abordare? Cum poate fi făcută schimbarea de percepție la nivel de societate?
Schimbarea se produce mereu. Chiar după publicarea acestui interviu cineva va înțelege mai multe despre această maladie și cum să se protejeze mai bine. Acum suntem mai puțin deranjați de prezența unor persoane HIV pozitive printre noi. Totul depinde de trecerea unei bariere pe care noi înșine ne-o instalăm în cap și după care încercăm să o depășim.
Astăzi este foarte greu să afirmi că purtătorii de HIV fac parte dintr-o anumită clasă, categorie, grup, profesie sau pătură socială. În lista persoanelor infectate există reprezentanți ai tuturor acestor clasificări. Oricine poate fi bănuit că este infectat, dar numai un test poate confirma sau infirma statutul lui.
Riscul transmiterii pe cale sexuală este de unul la o sută, dar nimeni nu cunoaște la al câtelea contact acesta se va produce. La primul, la 49-lea sau la altul, iar statisticile nu sunt un criteriu pentru a-ți stabili conduita.
Notă: Acest articol a fost realizat în cadrul Campaniei „Dincolo de Aparențe”, desfășurată de Centrul pentru Politici și Analize în Sănătate în parteneriat cu Fondul ONU pentru Populație (UNFPA) în Republica Moldova și Programul Comun al Națiunilor Unite privind HIV/SIDA (UNAIDS). Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă în mod special poziția UNFPA și UNAIDS.
